9,745 matches
-
obiectivelor este mai mult calitativă, situată la nivel macrosociologic, vizând relația dintre sistemele în cauză, în calitate de subsisteme, și sistemul social global. Vocația transsectorială, globalistă a sociologiei deschide o perspectivă cognitivă pentru integrarea mai eficientă a subsistemelor în activitatea globală a colectivității. Analiza sociologică poate ajuta un sistem social să devină mai conștient de funcțiile sale în cadrul sistemului global din care face parte, să-și regândească aceste funcții, să și le formuleze cu o cât mai mare claritate, maximizându-și contribuția sa aici
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
societății contemporane, întreprinderea este determinată să-și lărgească obiectivele. În primul rând, o lărgire masivă a responsabilităților în ceea ce privește produsele oferite. Nu este suficient ca ele să fie doar cerute, cumpărate. Prin analiza parametrilorlor calitativi, a consecințelor lor multiple asupra vieții colectivității, este necesarsăse asigure maximizarea contribuției produselor la bunăstarea colectivă. Dacă acum câteva decenii singura problemă pe care și-o punea o întreprindere înlegătură cu produsele sale era de competența marketingului - vor fi sau nu cumpărate-, acum se dezvoltă tot mai
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
acum câteva decenii singura problemă pe care și-o punea o întreprindere înlegătură cu produsele sale era de competența marketingului - vor fi sau nu cumpărate-, acum se dezvoltă tot mai mult o analiză multiplă a impactului produsului asupra calității vieții colectivității, începând cu semnificațiile ecologice ale acestuia și terminând cu influența sa asupra stilului de viață, asupra proceselor sociale și culturale. Noi probleme sunt pe cale a se pune tot mai acut: ce tipuri de consum și de aspirații vor genera un
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ca element component al calității vieții. Întreprinderea trebuie să aibă grijă să ofere munci interesante, stimulative, oportunități de realizare de sine, de dezvoltare a personalității umane; munci în care aptitudinile și talentele să-și găsească realizarea în activități utile pentru colectivitate, desfășurate într-o ambianță umană pozitivă. O altă contribuție majoră pe care sociologul o poate aduce este operaționalizarea obiectivelor. Obiectivele neoperaționale, care nu sunt clar și corect definite, rămân slab realizate. Discrepanța dintre intenții și realizări se datorează nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
poate aduce este operaționalizarea obiectivelor. Obiectivele neoperaționale, care nu sunt clar și corect definite, rămân slab realizate. Discrepanța dintre intenții și realizări se datorează nu numai lipsei mijloacelor, ci și caracterului vag al obiectivelor. Operaționalizarea obiectivelor, pornind de la diagnoza necesităților colectivității, este de naturăsă ofere sistemelor sociale o imagine mai clară a ceea ce trebuie să facă. Ce înseamnă o muncă interesantă? Ce produse trebuie oferite colectivității, în așa fel încât să se maximizeze satisfacerea necesităților acesteia? Ce cunoștințe, deprinderi, capacități trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
numai lipsei mijloacelor, ci și caracterului vag al obiectivelor. Operaționalizarea obiectivelor, pornind de la diagnoza necesităților colectivității, este de naturăsă ofere sistemelor sociale o imagine mai clară a ceea ce trebuie să facă. Ce înseamnă o muncă interesantă? Ce produse trebuie oferite colectivității, în așa fel încât să se maximizeze satisfacerea necesităților acesteia? Ce cunoștințe, deprinderi, capacități trebuie formate în procesul educativ? Sociologia poate contribui și la modificarea orientării sistemelor sociale:trecerea de la obiectivele pasive, defensive, la obiectivele active. Obiectivele pasive, defensive exprimă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
obiectivele active. Obiectivele pasive, defensive exprimă orientarea sistemelor sociale spre menținerea prin adaptare locală și conjuncturală. Sistemul este orientat spre menținerea acceptării din partea contextului social imediat printr-un pragmatism îngust. O asemenea orientare poate fi, în ultimă instanță, disfuncțională pentru colectivitate și eficacepentru sistem doar pe termen scurt, tinzând să ducă la crize în perspectivă. Oîntreprindere poate realiza necritic ceea ce unul dintre forurile ei superioare cere la un moment dat, fără a corela această cerință cu alte cerințe și responsabilități ale
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
pe termen scurt, tinzând să ducă la crize în perspectivă. Oîntreprindere poate realiza necritic ceea ce unul dintre forurile ei superioare cere la un moment dat, fără a corela această cerință cu alte cerințe și responsabilități ale ei, rezultatul fiind, în raport cu colectivitatea, negativ: poate crește productivitatea muncii și scădea consumul de materii prime în detrimentul durabilității și calității produselor; poate accentua respectarea strictă a autorității, dar manifesta indiferență față de disciplina tehnologică. Obiectivele active indică efortul continuu al unui sistem social de a formula
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
accentua respectarea strictă a autorității, dar manifesta indiferență față de disciplina tehnologică. Obiectivele active indică efortul continuu al unui sistem social de a formula cât mai exact și responsabil tipul de contribuție pe care consideră că o poate aduce la bunăstarea colectivității. O întreprindere, de exemplu, poate să-și definească o strategie complexă care să ducă la realizarea, ca beneficii economice, a unor produse de înaltă calitate, în condițiile reducerii materialelor prime deficitare, a importurilor, oferind totodată condiții bune de muncă și
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ale stilurilor autoritare în sistemul industrial este una dintre cele mai importante surse ale tendințelor de democratizare a conducerii întreprinderilor. Impactul orientării producției asupra egalității/inegalității sociale, asupra nivelului de aspirații, asupra stării de alienare a modului de viață al colectivității poate reprezenta un exemplu de consecință laterală insuficient studiată, dar care, probabil, va deveni o temă de interes major pentru cercetare. Iar acest fapt va stimula sistemele industriale să-și asume noi responsabilități. În acest context se înscrie și mișcarea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Iar acest fapt va stimula sistemele industriale să-și asume noi responsabilități. În acest context se înscrie și mișcarea indicatorilor sociali - o orientare științifică, dar și socială, ce are drept scop promovarea unui număr mare de indicatori privitori la starea colectivității, pe lângă cei demografici și economici. Imboldul său principal este acela de a facilita determinarea eficienței și a consecințelor multiple ale variatelor activități sociale, oferind astfel un feedback informațional necesar perfecționării organizării sociale. Terapia directivătc "Terapia directivă" În ultimele decenii, pe
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
se determine dacă comportamentul acestuia din urmă este sau nu rațional, dacă soluțiile pe care le adoptă sunt sau nu raționale. O asemenea condiție este însă dificil de realizat, dacă nu cumva principial imposibil, presupunând că un membru al unei colectivități (specialistul) deține toate cunoștințele funcționării optime ale acesteia, în timp ce ea nu le deține. Oricât de tentantă ar fi perspectiva de conținut asupra raționalității, ea ridică deci dificultăți insurmontabile, cel puțin în momentul de față. Perspectiva formei, deși mai modestă, este
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Pentru a putea înțelege mai bine aceste funcții este însă nevoie mai întâi să stabilim cum se raportează societățile, în ansamblul lor, la temporalitate, ce semnificație are pentru ele scurgerea timpului. Semnificația socială a timpuluitc " Semnificația socială a timpului" Fiecare colectivitate se raportează, într-un fel sau altul, la trecutul, prezentul și viitorul său. Conștiința temporalității poate fi considerată o componentă structurală fundamentală a înseși existenței umane. Pompiliu Caraion nota pe bună dreptate că „simțul istoric” a apărut inițial în forma
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mecanism absolut necesar conservării și reproducerii vieții umane, nu numai în forma ei „biologic primară, ci și în forma sa specific umană - cultura. Dacă raportarea la timp este un act caracteristic oricărei comunități umane, modalitățile ei sunt însă extrem de diferite. Colectivitățile umane gândesc timpul în moduri diferite. În plus, îi acordă semnificații distincte. Ce anume explică această diferențiere? Prima explicație, pe care cercetătorul o poate găsi în literatură, este cea de tip culturalist. Preocupările pentru a distinge culturile, ca moduri de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
modern, punctul de vedere culturalist,deși în sine extrem de productiv, reprezintă doar „jumătatea drumului” în explicație. O a doua perspectivă care pune în evidență sursele profunde ale gândirii temporalității este cea sociologică. Sociologul pornește de la analiza proceselor sociale caracteristice unei colectivități și caută să detașeze de aici consecințele asupra modalităților culturale de percepere a temporalității, de raportare la trecut, prezent și viitor. Particularitatea istoriografiei egiptene antice ar fi explicată de sociolog în termeni relativ diferiți de cei ai culturologiei. În primul
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de evenimente „normal”, liniștit, întrerupt brusc de o explozie neașteptată, dar care a fost pregătită „în subteranele” acumulărilor cantitative. Sunt de asemenea situații în care viitorul „năvălește în prezent”, fiind determinantul principal al conținutului acestuia. Se pot identifica cazuri de colectivități, sau clase și grupuri sociale, sau comportamente, atitudini, tipuri de activități care prezintă, în mod obiectiv, structuri temporale distincte. În elaborarea acestei tipologii este însă inclusă și atitudinea psihologică: semnificația subiectivă mai mare sau mai mică acordată evenimentelor, așteptarea unor
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
trăiește în forme stabile viața. Evenimentul este înalt predictibil, tipologizat în însăși structura prezentă. Ce s-a petrecut acum 10 ani? Simplu. Ceea ce s-a petrecut și astăzi și ceea ce se va petrece și peste 10 ani. Din această cauză, colectivitatea nu resimte nevoia de a înregistra evenimentele ce jalonează scurgerea timpului. Știe ce este important în ele, pentru că au fost modelate de propria structură. Ceea ce a variat este neinteresant pentru că a fost o perturbare exterioară la care colectivitatea a căutat
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
această cauză, colectivitatea nu resimte nevoia de a înregistra evenimentele ce jalonează scurgerea timpului. Știe ce este important în ele, pentru că au fost modelate de propria structură. Ceea ce a variat este neinteresant pentru că a fost o perturbare exterioară la care colectivitatea a căutat să se adapteze în propria sa manieră. Evenimentul trecut nu modifică prin el însuși lanțul ulterior de evenimente. Este deci de înțeles de ce structurile statice tind să producă o mentalitate anistorică. Efectiv, istoria lor nu este interesantă. Făcând
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
universal în cultura societăților stabile „arhaice” sub forma mitului genezei. Toate aceste societăți au pentru formele lor de organizare un mit al genezei. Mitul genezei este compus dintr-un eveniment oarecare plasat într-un moment de timp care constituie originea colectivității sau un obicei al acesteia. Acest eveniment poate să fie modelat după un fapt real sau poate fi o plăsmuire mitică pură. Între evenimentul originii și prezent există un timp inumerabil. Inexistența vreunei estimări asupra mărimii duratei scurse de la „facere
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
evoluția viitoare a societății. Un război,de pildă, poate fi un eveniment responsabil (evident, nu singurul, ci în conjuncție cu altele) de căile pe care evoluează unele țări pe o perioadă destul de lungă. Chiar tipul de istorie practicat de o colectivitate dinamică este dependentde modul de organizare socială a acesteia. Să explorăm mai în amănunt această teză. Mergând mai departe cu analiza putem desprinde, simplificând foarte mult, două tipuri de societăți dinamice: societăți „fluctuante” și societăți „evolutive”. Societățile fluctuante se caracterizează
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Aceste societăți cunosc perioade de dezvoltare, dar și perioade de decădere, trec prin momente critice, dificile, dar și prin momente favorabile. Se pare că, în aceste tipuri de societăți, subsistemul politic are o importanță deosebită. În fapt, prin intermediul instituțiilor politice, colectivitatea încearcă să facă față evenimentelor neașteptate: războaie, răscoale, expansiune politică și militară, crize economice și sociale. Se poate spune că, în acestecondiții, toate evenimentele majore capătă o puternică coloratură politică. Acestaeste motivul pentru care (oricum, una dintre cauzele principale, evident
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mai poate face în termenii stricți ai istoriei evenimențiale, ci în cei ai unei istorii sociale. Evenimentele care punctează istoria contemporană tind să devină tot mai depersonalizate, în sensul că ele reprezintă produsul acțiunii colective a claselor sociale, a grupurilor, colectivităților și mai puțin al unor persoane. Însăși istoria sistemului politic va fi tot mai greu scrisă în termeni de comportament personal. Timpul, în această viziune, nu mai reprezintă un spațiu al neașteptatului, al evenimentului creativ și unic, schimbător de curs
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în mod direct. Alături de literatură, istoria are un rol esențial în formarea a ceea ce se numește „cultura generală”, cunoașterea comună a fiecăruia. Funcțiile practice, ideologice. Istoria reprezintă una dintre cele mai constante și mai importante, totodată, forme ale conștiinței unei colectivități. Deși neenumerată vreodată în rândul formelor conștiinței sociale, nu există nici un argument care să ne împiedice a o face. Istoria reprezintă un mod specific, ireductibil de a se gândi pe sine al oricărei comunități. Începând cu forma mitologică și sfârșind
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
scopul de a-și spori conștiința de sine. • Funcție integratoare. Se știe că învățarea istoriei reprezintă instrumentul cel mai eficace de a cultiva patriotismul. Această observație, banală în sine, este semnificativă aici. Istoria întărește procesul de identificare a individului cu colectivitatea din care face parte. Conștiința apartenenței naționale sau etnice este fundată, în mare măsură, pe învățarea istoriei. • Istoria ca sursă de exemplaritate. În primul rând, istoria a slujit pentru a sublinia responsabilitatea acțiunilor. Ea oferă un cadru mai general de
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
urmă. Ele influențează cursul viitor al evenimentelor. Responsabilitatea față de viitor este marele sentiment pe care îl cultivă istoria. Din această cauză, istoria a fost utilizată ca sursă principală de exemplaritate morală. Ea a trebuit să ofere fapta pozitivă, normalitatea. Fiecare colectivitate a încercat să-și scrie istoria din această perspectivă. • Istoria ca ideologie a unui grup, a unor clase sau colectivități. Karl Marx a pus în evidență faptul că istoria reprezintă un instrument ideologic foarte puternic al claselor sociale. Ele definesc
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]