11,461 matches
-
grădină. E în spatele casei, a bolborosit Alice. Cu toate că trebuie să spun că aveți o grămadă de WC-uri vechi și de chiuvete în fața ușii de la intrare, a remarcat cu jovialitate doamna Duffield. Am numărat vreo cincisprezece în total. Le-ați depozitat acolo pentru cineva? Sau plănuiți să vă mai construiți cinci-șase băi? Jake părea îngrozit de sugestia soacrei. —Sunt reciclate. —Jake folosește unele dintre WC-uri pe post de ghivece. Masa a continuat în tăcere. —Cum merge revista? l-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Hugo. Cu toate astea, Fine a evitat subiectul. Suferise destule traume pentru o singură seară și se temea de răspunsul pe care avea să-l primească. Ochii i-au căzut pe un morman de farfurii pline de firimituri care era depozitat, la nimereală, sub măsuță. Dându-și seama cât de urât arătau, Hugo s-a ridicat și a început să tragă farfuriile afară. —Iartă-mă, a surâs el stânjenit. În ultimul timp, asta a devenit, mai curând, o casă de burlac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
inițială. A dublat-o, iar eu i-am replicat că, dacă era așa de amorezat de casa unui mort, nu avea decât s-o păstreze. Am Înjumătățit apoi diferența și i-am zis că voiam monstruozitatea de cutie doar ca să depozitez niște articole pe care le cumpărasem și n-aveam unde să le pun, urmând apoi să fac coșciugul surcele pentru foc. „Poți depozita o groază Înăuntru“, a Început să-l laude proprietarul crescând puțin miza. Eu am emis cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o păstreze. Am Înjumătățit apoi diferența și i-am zis că voiam monstruozitatea de cutie doar ca să depozitez niște articole pe care le cumpărasem și n-aveam unde să le pun, urmând apoi să fac coșciugul surcele pentru foc. „Poți depozita o groază Înăuntru“, a Început să-l laude proprietarul crescând puțin miza. Eu am emis cel mai adânc suspin de care eram capabilă și i-am atras atenția să se asigure că oamenii lui Îl livrează În portul Wuhan, de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
urma să fie expediat Împreună cu restul extraordinarelor mele chilipiruri. Gata! Voilà tout! După ce m-am Întors În San Francisco și a sosit și coșciugul, l-am pus În Încăperea din spate a magazinului cu gândul că-l voi folosi ca să depozitez În el niște țesături vechi făcute de triburile de munte Hmong, Karen și Lawa. Curând după aceea, am avut invitați la ceai. Degustam diferite tipuri de puer tuocha - care este, apropo, singurul ceai ale cărui calități se Îmbunătățesc pe măsură ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de fișe mentale despre tot ce se întâmpla în jur. Astăzi, într-o lume din care dictatorul dispăruse, dar frica rămăsese la locul ei, înnodată prin intestinele amintirilor, abia dacă îmi găseam locul. Îmi contemplam vecinii cu tandrețe și indiferență, depozitându-le gesturile în alveolele memoriei, fără să știu prea bine ce să fac cu ele. Chiar și-așa, trebuia să mă ascund mai bine. Maria era una dintre puținele femei superbe și răzvrătite, pe care Mama Natură sau cine știe ce altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
avea șaptezeci de centimetri, cât lățimea șemineului.“ „Ne mai fierbi mult?“, s-a enervat Maria. Îi stătea bine când își ieșea din pepeni. Frumoasă și vulnerabilă, cum mi-o doream. Mihnea s-a ridicat de pe scaun, cu tot cu motan. L-a depozitat pe dulap, apoi a deschis un sertar mare, lung, cum se făceau pe vremuri, pentru plăpumi și așternuturi. A scos de-acolo un tub cartonat, vișiniu, lunguieț; puteai să altoiești câinii cu el. Ni l-a fâlfâit sub nas. „Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
noștri, părinții noștri, noi. Trăiam într-o magmă difuză, colecționând pungi, dopuri, sufertașe, mirosul de-ardei copți și cel de portocale, brazi înalți de Crăciun și cartoane cu ouă de Paști, „Cutezătorii“ și „Vaillant“, PET-uri și sticle de bere depozitate-n pivniță sau pe balcon. Evoluam timorat, striviți de mutra lui Ceaușescu și-amintirile emoționale din cortexul prefrontal. Motivațiile străluceau rar, deconectate de restul vieții, ca o lampă scoasă din priză și dusă-n pod. Locul nostru nu era nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
băi și nămoluri scoteau în pauze capul pe geam și studiau blocul vecin. Sau doar mi se părea mie? Puseseră la punct un sistem de interceptare, cu stetoscoape transformate în lunete performante: îmi consemnau gesturile, îmi analizau mișcările pupilei, îmi depozitau senzațiile. Cine știe unde mergea marfa asta prețioasă? Spectacolul beneficia de-o pregătire minuțioasă, poate asistentele nu erau nici atât de naive, nici atât de plictisite precum credeam: mi se punea în scenă un Moulin Rouge, bâțâit din zeci de picioare medicinale. Imaginea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de șoc, un val care trece și-alterează spațiul și timpul.“ „Ca tsunami-ul din Asia?“, am continuat mascarada. „Cam așa ceva. Doar că furtunile neuromagnetice sunt provocate de mintea umană, mai exact de-o dereglare în paleocortex.“ „Nu acolo se depozitează amintirile primordiale, din copilărie?“ „Vezi că știi...“, a început Mihnea să miroasă ceva. Oricum nu-i păsa, îi plăcea prea mult să explice, ar fi făcut-o și pentru Einstein. „Dereglările din paleocortex nu-apar așa, ca iarba primăvara. Ori ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de ei, nici dacă mi-aș fi dorit: cu unul îmi petrecusem copilăria și adolescența, cu celălalt ultimii cinci ani din viață. Îi luam după mine orbește, ca pe doi complici ascultători, două bănci de date neuronale în care erau depozitate amintirile: iubita mea și prietenul meu cel mai bun. O minte dereglată și puțin obosită ar fi închipuit permutările (eu cu Mihnea; Mihnea cu Maria; toți trei împreună), dar nu mai rămăsese timp de-așa ceva. Nu pentru asta fugisem de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
bunica Aneta, din coca rămasă de la cozonac (n-aveam voie să mâncăm înainte de noaptea Ajunului); portocalele (te întâlneai doar două zile cu ele, în decembrie); cănile cu ceai sau cacao fierbinte (nici ciocolata nu se mai găsea, în ultimii ani). Depozitasem tot ce merita depozitat în rafturile memoriei. Spațiul dintre Rathaus și piațeta mea din Dorobanți era complet, nu mai încăpea nimeni și nimic altceva. Și totuși, pe măsură ce închideam bucla spre Schottenpoint, ceva se întâmpla, cheagurile memoriei începeau să alunece, trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
rămasă de la cozonac (n-aveam voie să mâncăm înainte de noaptea Ajunului); portocalele (te întâlneai doar două zile cu ele, în decembrie); cănile cu ceai sau cacao fierbinte (nici ciocolata nu se mai găsea, în ultimii ani). Depozitasem tot ce merita depozitat în rafturile memoriei. Spațiul dintre Rathaus și piațeta mea din Dorobanți era complet, nu mai încăpea nimeni și nimic altceva. Și totuși, pe măsură ce închideam bucla spre Schottenpoint, ceva se întâmpla, cheagurile memoriei începeau să alunece, trase spre zone aglomerate, populate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-l contaminează cu marfa dorită, fără ca acesta să știe. Naniții dictează legile vieții și-ale morții, ritmul, frecvența și intensitatea amintirilor noastre. Ei țes memoria, deplasează blocurile de stări și evacuează sentimentele indezirabile. Ei sunt transportatorii de imagini. Tot ei depozitează reziduurile propriilor construcții neuronale în mintea oamenilor, ca niște arhitecți în miniatură. Ei degradează sau împrospătează conținutul neuronal al gândurilor, ei blochează celulele moarte ale amintirilor și pompează informații noi prin fluxul ocular, sangvin sau tactil. Naniții sunt niște paraziți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pereții rămăseseră la fel, acoperiți de colecția de hărți a contelui Matteo. Prin fereastra deschisă intrau ultimele raze ale unui soare roșiatic, reflectate de apele jucăușe ale canalului. Se auzeau strigătele barcagiilor care Încărcau fructele expuse În piețe ca să le depoziteze pe timpul nopții, zgomotele de vâsle ale bărcilor mai mari care intrau pe canal, venind dinspre corăbiile ancorate În largul lagunei, și cântecul entuziast al unui gondolier care Își visa iubita legănată pe valurile unei mări Îndepărtate, care putea fi oriunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
așa cum sunt ei, în mediul lor natural. Numai că de data aceasta festivitățile au decurs puțin altfel: invitații au plecat imediat după ce mirele și mireasa s-au retras câteva minute, din motive pe care nu le-am înțeles. În timp ce strângeam, depozitam în loc sigur sticlele de rouge rămase neconsumate, mă gândeam dacă un asemenea deznodământ ar fi putut fi imaginat într-o nuntă tradițională românească. Răspuns sigur: nu. 11 noiembrie 2000 La cinematograf. Mă uit la un film în care un gangster
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în mijlocul proprietății. Cu alte cuvinte, să le dau foc în aer liber, în timp ce regulamentul comunal prevede că frunzele trebuie strânse, apoi îngrămădite în niște saci verzi, biodegradabili care se cumpără de la primărie cu circa 1.20 franci bucata, apoi se depozitează marți dimineața în fața porții, în așteptarea camionului primăriei. Numai că arțarii doamnei Cuendet sunt extrem de productivi, se strâng în fiecare toamnă trei sau patru remorci de frunze. Cum să bagi în sac o asemenea cantitate? Doamna Cuendet are însă aceeași
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cumpărături în Franța vecină, Saint-Julien-en-Genevois îmi place tare mult numele acestui oraș. Diferențele de preț pentru anumite categorii de alimente (carnea, brânza, ouăle) sunt sensibile, ceea ce justifică efortul de a face circa 15 kilometri pe bicicletă. În încăperea unde se depozitează cărucioarele, o țigancă frumoasă, dolofană, cam pe la 50 de ani, cerșește demn, "cu ziarul", după propriile spuse. De fapt, vinde contra un euro un ziar special editat pentru sans abris și speră să pescuiască moneda necesară pentru a împrumuta un
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în cinci talii (I, II, III, IV, V). 2. Tendința de formare a pillingulu i este specifică țesăturilor din fire sintetice. 3. Firele texturate se deosebesc de celelalte fire prin aspectul lor : grosimi variate, porțiuni buclate, nopeuri. 4. Încălțămintea se depozitează la temperaturi cuprinse între 12 25 0 C și umiditate de 65% . Subiectul III (27p) (21p) 1. În coloana A sunt enumerate caracteristicile de calitate ale țesăturilor, iar în coloana B sunt descrise aceste caracteristici. Scrieț i pe foaia de
Repere teoretice şi practice privind evaluarea continuă la clasă by Liana Jescu () [Corola-publishinghouse/Science/91648_a_93261]
-
facă prisacă. La 20 mai 1459, domnul acorda mânăstirii dreptul de a încasa darea episcopească de la ungurii din Lucăcești. La 23 aprilie 1460, era reînoită mânăstirii vama mare, vama mică și numărătoarea de la Bacău, precum și vama de la Tazlău. Pentru marfa depozitată la Bacău vama urma să fie luată în grivne, iar din marfa care trece, să se ia “cât este drept”. La 15 septembrie 1462, domnul întărea mânăstirii toate proprietățile sale: satele Zdvijinți (Zviginți), Sobolești, Fauri, Vascăuți, Brașeuți, Bulgari, Măreței, Dărmănești
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
strecura destul de puțin. Pentru scris și citit stătea aprins ore-n șir becul din tavan. Bițu și colegul său, Ghiță Popovici, au găsit aici un cuibușor liniștit și relativ ieftin. Își procurau lemne și brichete de cocs, pe care le depozitau fie parțial în holișorul de sus, din capătul treptelor, fie în cantități mai mici, chiar în odaie. Pentru mâncare, dimineața și seara, își procurau pâine neagră, marmeladă, brânză telemea, ceapă și alte marafeturi, în funcție de banii disponibili. La prânz mâncau la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mod științific, căci în secolul trecut s-au scris puhoaie de literatură marxist-leninistă. Aceste concluzii vin din subtextul narațiunii, în timp ce textul propriu-zis al cazului are un final "realist": unul din polițiști descoperind întâmplător ascunzătoarea din grădina lui Săsărman, unde sunt depozitate bunurile "dispărute într-un mod cu totul misterios" și despre care țăranul se jură că habar nu are. Săsărman este purtat prin diverse instanțe judiciare, este trimis la tratament psihiatric, de unde se întoarce și își vinde gospodăria, mutându-se la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
obiectivă” În obiceiuri și În viață. 4. Individualizarea conștiinței juridice Pentru ființele la care voința naturală s-a ridicat până la nivelul voinței internaționale, conștiința este un organ indispensabil. Controlând acțiunea individului cu privire la ce este avantajos, sau nefavorabil potrivit experienței genului, depozitate În Drept și În Obiceiuri, ea apără, pe cât posibil, viața, evitând arbitrarul. Menține individul pe calea stabilită dintotdeauna, Îl Împiedică de la Încălcările și violările vieții ambianței și preîntâmpină astfel conflictele care ar descompune societatea, sau ar distruge viața. Ea menține
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
celulară. Ca și mastocitele în reacția imediată, eozinofilele se pare că joacă o parte importantă din componenta infiltrativă. Proteinele granulare din aceste celule (proteina bazică majoră si proteina cationică eozinofilică) sunt capabile să distrugă epiteliul căilor aeriene, care apoi este depozitat în lumenul bronșic sub formă de corpi Creola, în afară de pierderea funcției de barieră și secretorie, o astfel de afectare determină producerea de citokine chemotactice, care conduc la inflamatie suplimentară. Teoretic, distrugerea epiteliului poate expune terminațiile nervoase libere, inițiind astfel căile
ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU () [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]
-
sau cinci trepte, și la un moment dat m-au lovit cu pumnul, cu piciorul, și m-au Îmbrâncit pe ușa aia Înspre spate acolo, și am căzut cu fața În jos pe o grămadă de fier vechi, care era depozitat acolo... În timpul ăla au tras și un foc de armă... Mă ia de acolo, plin de sânge, și mă duc Înapoi, Iacob Dezideriu și șeful Securității de aicea... Atuncea am aflat că se numea Nicolae Berbec. Berbec m-a purtat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]