9,278 matches
-
alcătuit din trei încăperi spațioase și alte două mai reduse ca dimensiuni. Accesul la etaj se face prin foișorul deschis, situat pe fațada sudică, de aici se intră într-o cameră prelungă ce separă cele două apartamente inegale, cel al domnitorului, de dimensiuni mai mari în stânga și cel al doamnei în dreapta, în partea central nordică a etajului se află loggia, iar în mijlocul acestuia se află o cameră de formă pătrată, așa numită a chelarului, după cum ne relatează Paul de Alep, secretarul
Ansamblul Palatului Brâncovenesc din Potlogi () [Corola-website/Science/331336_a_332665]
-
de dimensiuni mai mari în stânga și cel al doamnei în dreapta, în partea central nordică a etajului se află loggia, iar în mijlocul acestuia se află o cameră de formă pătrată, așa numită a chelarului, după cum ne relatează Paul de Alep, secretarul domnitorului, unde erau ținute lucrurile de valoare în lipsa stăpânilor casei. Încăperile de la etaj au tavanele acoperite de bolți mănăstirești cu lunete și pereți ce păstrează frumoase stucaturi cu motive florale, în trecut acești pereți erau decorați și cu picturi murale astăzi
Ansamblul Palatului Brâncovenesc din Potlogi () [Corola-website/Science/331336_a_332665]
-
lui Constantin Brâncoveanu, ansamblul Palatului Brâncovenesc de la Potlogi a fost inaugurat, într-un cadru festiv, duminică 29 noiembrie 2015. La 15 iulie 2004, de Ziua Comunei Potlogi, în apropierea intrării în curtea Palatului Brâncovenesc a fost inaugurat un monument dedicat domnitorului Constantin Brâncoveanu, operă a sculptorului Olimpiu Petre, cunoscut și ca Eli Petre. Ansamblul muzeului este declarat monument istoric, având . Înainte de restaurare, lista elementelor ansamblului era următoarea:
Ansamblul Palatului Brâncovenesc din Potlogi () [Corola-website/Science/331336_a_332665]
-
carte veche, memoriale, artă, mineralogie-petrografie, paleontologie, botanică, malacologie, entomologie, mamalogie. Piese excepționale: tronul de la Lipcani (eneolitic), idolul androgin de la Mioveni (eneolitic), pandantiv de aur cu almandine de la Rotopănești (secolul al V-lea), monede de aur bizantine, inelul de aur al domnitorului Bogdan I, veșminte descoperite în mormântul domnitorului Petru I Mușat (1375 - 1391), veșminte de curte (secolul al XVII-lea) descoperite arheologic și restaurate. Colecția arme cuprinde diverse arme de foc, arme albe - din sec XVIII-XX; Colecția artă cuprinde lucrări de
Casa Memorială „Veronica Micle” () [Corola-website/Science/331359_a_332688]
-
malacologie, entomologie, mamalogie. Piese excepționale: tronul de la Lipcani (eneolitic), idolul androgin de la Mioveni (eneolitic), pandantiv de aur cu almandine de la Rotopănești (secolul al V-lea), monede de aur bizantine, inelul de aur al domnitorului Bogdan I, veșminte descoperite în mormântul domnitorului Petru I Mușat (1375 - 1391), veșminte de curte (secolul al XVII-lea) descoperite arheologic și restaurate. Colecția arme cuprinde diverse arme de foc, arme albe - din sec XVIII-XX; Colecția artă cuprinde lucrări de pictură, sculptură, grafică, icoane. Colecția memoriale include
Casa Memorială „Veronica Micle” () [Corola-website/Science/331359_a_332688]
-
este și existența unui număr semnificativ de ceasuri de personalități culturale și politice, românești și străine, care prin valoarea și semnificația lor deosebită particularizează prestigiul și renumele acestei unice instituții culturale din România. Menționăm dintre acestea ceasurile care au aparținut domnitorului Alexandru Ioan Cuza, lui Mihail Kogălniceanu, regilor Carol I și Mihai I, țarului Alexandru al II-lea, Marelui Duce Nicolae, generalului Alexandru Averescu, istoricului Nicolae Iorga, diplomatului Nicolae Titulescu, poetului Vasile Alecsandri sau pictorului Theodor Aman. Diversitatea colecției Muzeului Ceasului
Muzeul Ceasului „Nicolae Simache” () [Corola-website/Science/331366_a_332695]
-
muzeelor prahovene prof. Nicolae Simache La exterior, intrarea muzeului este încadrată de Statuile Sfinților “Petru și Pavel”, patroni ai Gimnaziului care a funcționat aici, încă din 1868. În curtea din fața muzeului, pentru crearea unui ambient evocator, au fost plasate busturile domnitorilor: Mircea cel Bătrân, Vlad Țepeș, Mihai Viteazul și Aleaxandru Ioan Cuza mari personalități ale istoriei naționale cu activitate strâns legata de istoria Ploieștiului și a meleagurilor prahovene. Potențialul arheologic al județului Prahova a fost apreciat încă de la începuturile arheologiei românești
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova () [Corola-website/Science/331369_a_332698]
-
al XV-lea Târgșorul este menționat în documente sub numele de Novum Forum. Curtea Domnească ridicată în cadrul Târgului medieval de la Târgșor, din care se păstrează curtina, fundațiile caselor domnești și a celorlalte construcții din interiorul acesteia, precum și biserica ridicată în timpul domnitorului Antonie Vodă din Popești (1669-1672). este posesorul unei valoroase colecții de piese din piatră (de elemente de lapidarium), în mare parte datorată strădaniilor lui Alexandru Zagoritz și Nicolae Simache. Această colecție este structurată pe două paliere: piese aparținând perioadei romane
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova () [Corola-website/Science/331369_a_332698]
-
Tronului unde s-a încercat refacerea sălii tronului din Cetatea de Scaun a Moldovei, aflată în zona de la etaj care a fost distrusă din vechime. Personajele reprezentate în această cameră sunt: Ștefan cel Mare, Maria Voichița (a treia soție a domnitorului), Bogdan al III-lea cel Orb, fiu și urmașul său la tronul Moldovei, precum și o serie de dregători. Momentul prezentat aici este cel al împroprietăririi unor răzeși ca semn de recunoaștere pentru vitejia arătată în lupte. Hainele și podoabele purtate
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
pentru a fi disponibilă vizitatorilor. Printre piesele excepționale ale muzeului se numără: tronul de la Lipcani (eneolitic), idolul androgin de la Mioveni (eneolitic), pandantiv de aur cu almandine de la Rotopănești (secolul al V-lea), monede de aur bizantine, inelul de aur al domnitorului Bogdan I, veșminte descoperite în mormântul domnitorului Petru al II-lea Mușat (1375-1391), veșminte de curte (secolul al XVII-lea) descoperite arheologic și restaurate. Colecția de arme cuprinde diverse arme de foc, arme albe din secolele XVIII-XX.
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
excepționale ale muzeului se numără: tronul de la Lipcani (eneolitic), idolul androgin de la Mioveni (eneolitic), pandantiv de aur cu almandine de la Rotopănești (secolul al V-lea), monede de aur bizantine, inelul de aur al domnitorului Bogdan I, veșminte descoperite în mormântul domnitorului Petru al II-lea Mușat (1375-1391), veșminte de curte (secolul al XVII-lea) descoperite arheologic și restaurate. Colecția de arme cuprinde diverse arme de foc, arme albe din secolele XVIII-XX.
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
domniei lui Petru Rareș (1527-1538, 1541-1546). El a avut rangul de pârcălab al Hotinului (1541-1545). a avut rangul de chelar în prima domnie a lui Petru Rareș, fiind un boier credincios al acestuia. În anul 1538, el i-a dezvăluit domnitorului complotul boierilor. Cronicarul Grigore Ureche îl menționează astfel în letopisețul său: „Acéstea toate daca i-au venit la urechile lui Pătru vodă și mai vârtos Hârea chielariul i-au spus cum că și țara să vorovéște să-l părăsească, multă
Nicoară Hâra () [Corola-website/Science/334071_a_335400]
-
léșii venise cu tărie, putérea turcului mare, mulțimea și iuțimea tătarălor neoprită, ce și dinlăuntru slabi și plin de vicleșug”. Implicarea sa în dezvăluirea complotului este confirmată de cronicarul Nicolae Costin în letopisețul său. Boierul l-a însoțit pe fostul domnitor în exil la Cetatea Ciceului (1538-1541), pe postul de cămăraș. Domnul Ștefan Lăcustă (1538-1540) a căutat să-l atragă de partea sa și l-a chemat în Moldova, promițându-i iertare pentru „greșeala ce ne-ai greșit”, dar fără a
Nicoară Hâra () [Corola-website/Science/334071_a_335400]
-
ai greșit”, dar fără a avea succes. Potrivit unui document polonez din 19 martie 1541, după revenirea lui Petru Rareș pe tron, Hâra a fost numit la 11 martie 1541 în postul de pârcălab al Hotinului, în locul lui Andrei Șeptelici. Domnitorul i-a dăruit pârcălabului Nicoară Hâra la 30 aprilie 1542, „pentru dreaptă și credincioasă slujbă”, satele Cârstești, Protopopeni cu mori pe Siret și Hărești „cu coturile și cu mori pe Moldova”, ultimele două fiind dăruite ulterior mănăstirii Probota. A deținut
Nicoară Hâra () [Corola-website/Science/334071_a_335400]
-
de zile între 27 octombrie și 5 decembrie 1596, în timpul domniei lui Mehmed al III-lea. El a fost, de asemenea, un pașă kapudan (Mare Amiral al Marinei Otomane), precum și general. El este cel care l-a înjunghiat mortal pe domnitorul Ion-Vodă cel Viteaz, călcând jurământul otomanilor de a-i cruța viața. El s-a născut ca Scipione Cicala în Genova sau Messina în jurul anului 1545, fiind membru al unei familii nobiliare, familia genoveze Cicala. Tatăl său, viconte (di Cicala), a
Iusuf Sinan Pașa Cigalazade () [Corola-website/Science/334086_a_335415]
-
a doua oară (1576) cu o strănepoată a sultanului Soliman Magnificul. El și-a asigurat astfel avere, o funcție înaltă și protecție la Înalta Poartă. A participat la Bătălia de la Cahul (1574), fiind cel care l-a înjunghiat mortal pe domnitorul Ion-Vodă cel Viteaz în cortul otoman, deși beglerbegul Ahmed Pașa jurase să-i cruțe viața și să-l ducă în fața sultanului. Scriitorul Bogdan Petriceicu Hasdeu îl considera un „renegat (...): un june moale, desfrânat, nestatornic, mâncăcios, bețiv... dar cu atât și
Iusuf Sinan Pașa Cigalazade () [Corola-website/Science/334086_a_335415]
-
Iancu Sasul (1579-1582), împreună cu frații Movila și cu episcopul Gheorghe Movila al Rădăuților. Actele emise în perioada următoare îl menționează pe fostul mitropolit Anastasie în fruntea clerului moldovenesc fără a preciza în ce calitate. În octombrie 1583 el îi dă domnitorului Petru Șchiopul binecuvântarea pentru că egumenul Mihail de la Mănăstirea Moldovița și urmașii lui să-l pomenească; istoricul Nicolae Iorga consideră totuși că actul este greșit datat din moment ce mitropolitul Teofan revenise în Moldova. Într-un act din 5 aprilie 1585 el este
Anastasie (mitropolit al Moldovei) () [Corola-website/Science/334090_a_335419]
-
în putere, cu plete negre, sprâncenat și cu dinți albi”. Auzind de intrarea în Iași a hatmanului Nicoară Potcoava, el se ascunde „cu mare grabă și frica” în incinta mănăstirii Sfanțul Sava, așteptând vești de la credincioșii săi. Aflând că noul domnitor anunță că nimeni nu va fi prigonit, mitropolitul poruncește să se tragă clopotele la biserici și mănăstiri, iar arhiereul Gherontie să se ducă la curtea domneasca cu pâine și sare, închinându-se noului domnitor. Închinăciunea fiind bine primită, mitropolitul Anastasie
Anastasie (mitropolit al Moldovei) () [Corola-website/Science/334090_a_335419]
-
de la credincioșii săi. Aflând că noul domnitor anunță că nimeni nu va fi prigonit, mitropolitul poruncește să se tragă clopotele la biserici și mănăstiri, iar arhiereul Gherontie să se ducă la curtea domneasca cu pâine și sare, închinându-se noului domnitor. Închinăciunea fiind bine primită, mitropolitul Anastasie se înfățișează personal în fața lui Nicoară Potcoava și se oferă să-l ungă domn. După sfatul de taină, mitropolitul anunță că noul domnitor aduce poporului „nădejde ca să trăiască slobod”. El mai apare în român
Anastasie (mitropolit al Moldovei) () [Corola-website/Science/334090_a_335419]
-
ducă la curtea domneasca cu pâine și sare, închinându-se noului domnitor. Închinăciunea fiind bine primită, mitropolitul Anastasie se înfățișează personal în fața lui Nicoară Potcoava și se oferă să-l ungă domn. După sfatul de taină, mitropolitul anunță că noul domnitor aduce poporului „nădejde ca să trăiască slobod”. El mai apare în român la 21 decembrie 1577, atunci când binecuvântează bucățele de la ospățul domnesc la care Nicoară Potcoava îi anunță pe curteni că renunță la domnie.
Anastasie (mitropolit al Moldovei) () [Corola-website/Science/334090_a_335419]
-
căsătorit cu Maria, fiica postelnicului Ionașco Ivul, și se afla printre cei mai puternici și bogați boieri ai Moldovei, deținând dregătorii înalte în Moldova medievală: logofăt al treilea (1599), vel logofăt (1606), vel vistiernic (1610). Marele boier a primit de la domnitorul Ieremia Movilă (1595-1600, 1600-1606) stăpânire peste mai multe moșii și anume: un loc din ținutul Roman (12 martie 1599), Șcheia și Oboroceni (13 aprilie 1606) și Tețcani, vechea moșie a familiei. El a primit la schimb, în anul 1609, jumătate
Nicoară Prăjescu () [Corola-website/Science/334072_a_335401]
-
alți boieri (logofătul Stroici, Dumitru Buhuș, Pătrașcu Ciogolea și alții), Nicoară Prăjescu a făcut parte din partida filopolonă, opunându-se lui Ștefan Tomșa al II-lea (1611-1615, 1621-1623) care a obținut domnia cu ajutorul turcilor. Apreciind serviciile aduse de Nicoară Prăjescu, domnitorul Radu Mihnea (1616-1619, 1623-1626) i-a restituit fostului vistiernic, printr-un hrisov din 8 aprilie 1617, proprietățile confiscate de Ștefan Tomșa („...ocine și dedine și cumpărătură...”), întărindu-i stăpânirea asupra a 14 sate sau părți de sate, printre care satele
Nicoară Prăjescu () [Corola-website/Science/334072_a_335401]
-
fost Ion (Ioan) între 1515 și 1528 mare stolnic, după acea din 1528 pârcălab de Hotin și fratele său Mihul pârcălab al Cetății de Baltă. Acesta din urmă a devenit chiar hatman, dar a fost ucis, în 1540, la porunca domnitorului Petru Rareș. Fiul lui Ioan pârcălab, Mateiaș, a fost mai târziu, pe timpul domniei lui Alexandru Lăpușneanu, vistiernic, mai târziu, ca și tatăl său, Pârcălab de Hotin (1552-1563) și mare spătar. În anul 1642 domnitorul Vasile Lupu confirmă lui Constantin Stîrcea
Familia Stârcea () [Corola-website/Science/334373_a_335702]
-
fost ucis, în 1540, la porunca domnitorului Petru Rareș. Fiul lui Ioan pârcălab, Mateiaș, a fost mai târziu, pe timpul domniei lui Alexandru Lăpușneanu, vistiernic, mai târziu, ca și tatăl său, Pârcălab de Hotin (1552-1563) și mare spătar. În anul 1642 domnitorul Vasile Lupu confirmă lui Constantin Stîrcea satele Briceni, Mihălcăuți, Hrimăncăuți și altele ca proprietatea sa în granițele vechi. În anul 1720 marele vornic Miron a împărțit moșiile sale între cei 14 copii. Unul dintre fiii săi, Pătrașcu, a fondat linia
Familia Stârcea () [Corola-website/Science/334373_a_335702]
-
sa în granițele vechi. În anul 1720 marele vornic Miron a împărțit moșiile sale între cei 14 copii. Unul dintre fiii săi, Pătrașcu, a fondat linia ulteriorilor cavaleri austrieci de Strischka (Strâșca, Strîșca) altul, Iloaie, neamul Volcineț. În anul 1774 domnitorul Grigore al IV-lea Ghica l-a numit pe Toader Stîrcea vornic de poartă. Ioniță Stârcea, mare spătar, tot un fiu, căsătorit cu Maria, poreclită Lupa, fiica lui Șerban Flondor și a Catrinei Bainschi, a fost numit Cracalia și a
Familia Stârcea () [Corola-website/Science/334373_a_335702]