9,239 matches
-
al. Pyatkov, Kamanin et al. din IUCN Dubna au efectuat experimente de fisiune ternară coliniară. În 2005, când s-au comemorat 50 ani de la moartea marelui fizician teoretician francez de origine română Alexandru Proca, Poenaru a difuzat ample informații privind ecuațiile relativiste Proca privind câmpul vectorial bozonic precum și viața sa în România și Franța. Din 2007, metoda macroscopică-microscopică a fost folosită de către Poenaru și colab. pentru a studia formele de echilibru ale clusterilor atomici metalici depuși pe suprafețe plane. În cadrul acestor
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]
-
deja observat experimental. Radioactivitatea cluster este unul din rarele exemple de fenomene prezis înainte de descoperirea experimentală. Previziuni teoretice au fost făcute în 1980, patru ani înaintea descoperirii experimentale. Au fost utilizate patru abordări teoretice: teoria fragmentării în care se rezolvă ecuația Schroedinger având ca variabilă asimetria de masă pentru a obține distribuția după mase a fragmentelor; calcule de penetrabilitate similare cu cele utilizate în teoria tradițională a dezintegrării alfa și modele de fisiune superasimetrică, numerică (NuSAF) și analitică (ASAF). Modelele de
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
a se vedea figura 6.7, p.. 287 Ref. [2]). Se poate obține cu bună aproximare o curbă universală (UNIV) pentru orice fel de mod de radioactivitatea cluster cu număr de masă Ae, inclusiv dezintegrarea alfa Într-o scară logaritmică ecuația log T = f (log P) reprezintă o singură linie dreaptă pentru fiecare tip de radioactivitate cluster și poate fi utilizată comod pentru a estima durate de viață. O singură curbă universală pentru alfa și toate radioactivitățile cluster rezultă dacă se
Radioactivitate cluster () [Corola-website/Science/330174_a_331503]
-
care însă nu a fost testat niciodată. Totuși reușește să construiască un balon cu aer cald cu care zboară la 8 august 1709. În 1738 Daniel Bernoulli formulează principiul conservării energiei în cazul fluidelor, care avea să îi poarte numele (ecuația lui Bernoulli), care exprimă interdependența dintre presiunea și viteza în fluid și care avea să devină una din bazele teoretice ale mecanicii zborului. La 21 noiembrie 1783, Pilatre de Rozier și Marquis d'Arlandes părăsesc Parisul la bordul unui balon
Istoria aviației () [Corola-website/Science/330184_a_331513]
-
death"”, cu referire la presupușii viitori asasini Tamwile Elar și tehnicianul Cinda Monay. Când Wanda împlinește 14 ani, ea îl întreabă pe Yugo Amaryl în ce stadiu se află psihoistoria. Yugo îi arată Primul Radiant, un dispozitiv care afișează toate ecuațiile psihoistoriei. Wanda indică un anume set de ecuații și îi spune că nu arată bine. Yugo își dă seama că ecuațiile sunt greșite, iar Hari Seldon deduce că Wanda i-a citit cumva mintea lui Yugo. El dezvoltă astfel ideea
Wanda Seldon () [Corola-website/Science/329142_a_330471]
-
Elar și tehnicianul Cinda Monay. Când Wanda împlinește 14 ani, ea îl întreabă pe Yugo Amaryl în ce stadiu se află psihoistoria. Yugo îi arată Primul Radiant, un dispozitiv care afișează toate ecuațiile psihoistoriei. Wanda indică un anume set de ecuații și îi spune că nu arată bine. Yugo își dă seama că ecuațiile sunt greșite, iar Hari Seldon deduce că Wanda i-a citit cumva mintea lui Yugo. El dezvoltă astfel ideea unei a doua Fundații, a cărei tărie va
Wanda Seldon () [Corola-website/Science/329142_a_330471]
-
pe Yugo Amaryl în ce stadiu se află psihoistoria. Yugo îi arată Primul Radiant, un dispozitiv care afișează toate ecuațiile psihoistoriei. Wanda indică un anume set de ecuații și îi spune că nu arată bine. Yugo își dă seama că ecuațiile sunt greșite, iar Hari Seldon deduce că Wanda i-a citit cumva mintea lui Yugo. El dezvoltă astfel ideea unei a doua Fundații, a cărei tărie va consta în puterea sa telepatică și clandestinitatea sa. continuă să-și dezvolte abilitățile
Wanda Seldon () [Corola-website/Science/329142_a_330471]
-
Totuși, analizele lui Hardin demonstrează că toate declarațiile Lordului Dorwin sunt caduce, pentru că a vorbit timp de cinci zile fără să spună de fapt nimic. Tamwile Elar ("Fundația Renăscută") este un matematician important care lucrează la Proiectul Seldon. Fiind creatorul „ecuațiilor ahaotice” care ușurează abordarea problemei haosului și ajută la dezvoltarea psihoistoriei, este considerat de Seldon un bărbat genial, deși îi displac râsul puternic al lui Elar și obiceiul de a-l numi pe Seldon "Maestro". Elar proiectează dispozitivul numit „Electro-Clarificator
Lista personajelor din seria Fundației de Isaac Asimov () [Corola-website/Science/329170_a_330499]
-
bărbat genial, deși îi displac râsul puternic al lui Elar și obiceiul de a-l numi pe Seldon "Maestro". Elar proiectează dispozitivul numit „Electro-Clarificator” ce permite ca în „Primul Radiant” să fie stocată mai multă informație decât cea oferită de ecuațiile psihoistorice. Totuși, în timp ce colaborează cu "junta" militară ce conduce Trantorul, el o ucide pe Dors Venabili cu ajutorul Electro-Clarificatorului, folosind efectul secundar al acestuia de a crea un câmp electromagnetic ce afectează circuitele pozitronice ale roboților fără a răni oamenii. Se
Lista personajelor din seria Fundației de Isaac Asimov () [Corola-website/Science/329170_a_330499]
-
în Teotihuacán. Babilonienii îl descriu pe Orion ca fiind și constelație și ființă supremă, fiind descris ca "Păstorul Credincios al Cerului și ca "Zeu Suprem al Împărățiilor Cerești". Cataloagele stelare babiloniene conțin o interesantă colecție de informații astronomice, cu precise ecuații matematice, distanțe între planete, ridicându-se întrebarea de unde are aceste cunoștințe esoterice o civilizație considerată "primitivă".
Destinația: Orion () [Corola-website/Science/329204_a_330533]
-
englez-a trăit între anii 1610 și 1685. Ca lucrare mai importantă a sa cităm ”Controverse asupra adevăratei măsuri a cercului ( apărută la Amsterdam în 1647) , în care el aduce câteva contribuții notabile la dezvoltarea trigonometriei. Care este istoria acestei ”Ecuații Pell?” Cunoscutul matematician francez Pierre Fermat (1601-1665) pune unui prieten al său , Frenicle de Bessy (1602-1675) următoarea problemă:” Dacă a este un număr întreg care nu este pătrat perfect, există soluții întregi (x,y) ale ecuației ax2 +1= y2 ? ” ( Fermat
Ecuația lui Pell () [Corola-website/Science/329245_a_330574]
-
Care este istoria acestei ”Ecuații Pell?” Cunoscutul matematician francez Pierre Fermat (1601-1665) pune unui prieten al său , Frenicle de Bessy (1602-1675) următoarea problemă:” Dacă a este un număr întreg care nu este pătrat perfect, există soluții întregi (x,y) ale ecuației ax2 +1= y2 ? ” ( Fermat, 1657). Cum Frenicle nu reușește s-o rezolve, Fermat răspândește o ”circulară” cu această problemă, aducând-o astfel la cunoștința lumii matematice a vremii sale. Doi matematicieni britanici- lordul W. Brouncker (1620-1684) președinte al Societății Regale
Ecuația lui Pell () [Corola-website/Science/329245_a_330574]
-
lordul W. Brouncker (1620-1684) președinte al Societății Regale de Științe (Royal Society- Academia de Științe a Marii Britanii ) și nu mai puțin celebrul John Wallis ( 1616-1703) rezolvă independent problema lui Fermat. Soluția a apărut publicată în 1658. Fermat afirmase-fără să demonstreze-că ecuația are soluții. Wieleitner [ 39 p.76] menționează că vechii greci au rezolvat unele cazuri particulare și că indienii au dat ” o soluție genială”, dar fără justificarea teoretică necesară. Lucrurile păreau uitate, până când marele Euler, aproape opt decenii mai târziu, a
Ecuația lui Pell () [Corola-website/Science/329245_a_330574]
-
76] menționează că vechii greci au rezolvat unele cazuri particulare și că indienii au dat ” o soluție genială”, dar fără justificarea teoretică necesară. Lucrurile păreau uitate, până când marele Euler, aproape opt decenii mai târziu, a început să se preocupe de ecuațiile diofantice, fiindcă putem considera ecuația lui Fermat drept diofantică de ordinul II. Euler arată ( în 1732) procedeul de deducere al unei infinități de soluții întregi ale ecuației ax2 +bx+c= y2 ( deci ecuația Fermat se obține pentru b=0 și
Ecuația lui Pell () [Corola-website/Science/329245_a_330574]
-
au rezolvat unele cazuri particulare și că indienii au dat ” o soluție genială”, dar fără justificarea teoretică necesară. Lucrurile păreau uitate, până când marele Euler, aproape opt decenii mai târziu, a început să se preocupe de ecuațiile diofantice, fiindcă putem considera ecuația lui Fermat drept diofantică de ordinul II. Euler arată ( în 1732) procedeul de deducere al unei infinități de soluții întregi ale ecuației ax2 +bx+c= y2 ( deci ecuația Fermat se obține pentru b=0 și c=1) dacă se cunoaște
Ecuația lui Pell () [Corola-website/Science/329245_a_330574]
-
marele Euler, aproape opt decenii mai târziu, a început să se preocupe de ecuațiile diofantice, fiindcă putem considera ecuația lui Fermat drept diofantică de ordinul II. Euler arată ( în 1732) procedeul de deducere al unei infinități de soluții întregi ale ecuației ax2 +bx+c= y2 ( deci ecuația Fermat se obține pentru b=0 și c=1) dacă se cunoaște o soluție a sa. Ceva mai târziu, Lagrange ( în 1769) tratează cazul general: ax2 +bxy+cy2 +dx+ey+f = 0 și analizează
Ecuația lui Pell () [Corola-website/Science/329245_a_330574]
-
târziu, a început să se preocupe de ecuațiile diofantice, fiindcă putem considera ecuația lui Fermat drept diofantică de ordinul II. Euler arată ( în 1732) procedeul de deducere al unei infinități de soluții întregi ale ecuației ax2 +bx+c= y2 ( deci ecuația Fermat se obține pentru b=0 și c=1) dacă se cunoaște o soluție a sa. Ceva mai târziu, Lagrange ( în 1769) tratează cazul general: ax2 +bxy+cy2 +dx+ey+f = 0 și analizează soluția dată de Wallis pentru cazul
Ecuația lui Pell () [Corola-website/Science/329245_a_330574]
-
soluție a sa. Ceva mai târziu, Lagrange ( în 1769) tratează cazul general: ax2 +bxy+cy2 +dx+ey+f = 0 și analizează soluția dată de Wallis pentru cazul b=0, c=-1, d=0, e=0, f=1, adică tocmai pentru ecuația propusă de Fermat. În mod curios, în lucrările sale, Euler numește ecuația ax2 +1= y2 drept ”ecuație a lui Pell” și datorită autorității sale de necontestat, de-atunci încolo, ecuația propusă de Fermat a primit numele lui Pell-deși în lucrările
Ecuația lui Pell () [Corola-website/Science/329245_a_330574]
-
ax2 +bxy+cy2 +dx+ey+f = 0 și analizează soluția dată de Wallis pentru cazul b=0, c=-1, d=0, e=0, f=1, adică tocmai pentru ecuația propusă de Fermat. În mod curios, în lucrările sale, Euler numește ecuația ax2 +1= y2 drept ”ecuație a lui Pell” și datorită autorității sale de necontestat, de-atunci încolo, ecuația propusă de Fermat a primit numele lui Pell-deși în lucrările acestuia din urmă nu apare în nicio pagină vreo referire la o
Ecuația lui Pell () [Corola-website/Science/329245_a_330574]
-
f = 0 și analizează soluția dată de Wallis pentru cazul b=0, c=-1, d=0, e=0, f=1, adică tocmai pentru ecuația propusă de Fermat. În mod curios, în lucrările sale, Euler numește ecuația ax2 +1= y2 drept ”ecuație a lui Pell” și datorită autorității sale de necontestat, de-atunci încolo, ecuația propusă de Fermat a primit numele lui Pell-deși în lucrările acestuia din urmă nu apare în nicio pagină vreo referire la o astfel de problemă Desigur, Euler
Ecuația lui Pell () [Corola-website/Science/329245_a_330574]
-
-1, d=0, e=0, f=1, adică tocmai pentru ecuația propusă de Fermat. În mod curios, în lucrările sale, Euler numește ecuația ax2 +1= y2 drept ”ecuație a lui Pell” și datorită autorității sale de necontestat, de-atunci încolo, ecuația propusă de Fermat a primit numele lui Pell-deși în lucrările acestuia din urmă nu apare în nicio pagină vreo referire la o astfel de problemă Desigur, Euler a fost probabil victima unei confuzii. Cert este că literatura matematică a preluat
Ecuația lui Pell () [Corola-website/Science/329245_a_330574]
-
victima unei confuzii. Cert este că literatura matematică a preluat și perpetuat peste veacuri numele lui Pell. 1. Wieleitner, H. (1964): Istoria matematicii de la Descartes până la mijlocul secolului al XIX-lea, Editura Științifică, București. 2. Viorel Gh. Vodă (1987) : ” Miraculoasele ecuații” , Editura Albatros, București
Ecuația lui Pell () [Corola-website/Science/329245_a_330574]
-
inițiale care poate fi convertită pentru a putea profita de îmbunătățirea făcută, iar formula 5 este îmbunătățirea - calculată ca raportul dintre noul timp de execuție (pentru porțiunea din task care beneficiază de îmbunătățirea făcută ) și timpul vechi de execuție Prin prelucrarea ecuației se obține formula 6 Dacă îmbunătățirea este utilizată doar pentru o fracțiune formula 7 din operație nu se poate accelera acea operație mai mult de 1/(1 - F) este un model prin care se creează o legătură între accelerarea dorită a paralelizării
Legea lui Amdahl () [Corola-website/Science/329352_a_330681]
-
câteva luni, un număr impresionant de paturi în hoteluri pe litoralul Mării Negre. Un politician local a cerut echipei condusă de Lăzărescu să construiască, înainte de începerea sezonului estival, un complex hotelier cu restaurante pentru sindicate în Eforie Nord. Pus în fața unei ecuații aparent fără soluție (construirea în cîteva luni, cu un buget inadecvat, a mai mult de o mie de locuri de cazare), scăpat de sub controlul politic, deoarece lupta reală pentru putere se ducea la București, Lăzărescu și echipa sa ignoră regulile
Cezar Lăzărescu () [Corola-website/Science/328565_a_329894]
-
existența celor două regimuri de mișcare a fluidelor, laminar și turbulent, precum și condițiile în care are loc tranziția dintre cele două regimuri de curgere. De asemenea, Reynolds a propus ceea ce este acum cunoscut sub numele de "Reynolds-averaging of turbulent flows" - ecuațiile de mișcare Reynolds, în care vectorul viteză este exprimat ca sumă între viteza medie și componentele vitezelor fluctuante datorate turbulenței. Contribuțiile lui Reynolds au fost valorificate nu numai de specialiștii în mecanica fluidelor ci și de specialiștii în hidraulica aplicată
Osborne Reynolds () [Corola-website/Science/328585_a_329914]