9,643 matches
-
gînd plămădit în amar, - plumb e tăcere de veci, - plumb e durere de suflet uman”. într-adevăr, plumb e metafora care exprimă cel mai bine atitudinea lui Bacovia, un om apăsat de gînduri. 21. Cf. Teodor T. Burada, „Despre descîntece, farmece și vrăji”, în Opere, 3, Folclor și etnografie, Ediție critică de Viorel Cosma, Ed. Muzicală, 1978, p. 238. 22. „Ce este mai greu decît plumbul și cum se cheamă el? Nebunul”. („înțelepciunea lui Isus Sirah” 22, 15, în Biblia sau
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
poet. Plăcerea de a admira frumosul din natură i-a rămas statornică pentru toată viața. În această privință, Slavici, trăind cu el împreună, l-a observat, la Viena și la București: "Luna ivită pe cîmpul senin al cerului, asfințitul soarelui, farmecele zorilor de zi, liniștea sărbă torească a nopții de vară, viscolirea zilelor de iarnă, furtuna ori vederile ce se desfășoară în fața celui urcat în luminoasa culme de munte, acestea îl făceau să-și îndrepteze în afară luarea aminte". "Eminescu fugea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
aruncă o pală lumină Prin merii în floare-nșirați în grădină, La trunchiul unuia pe tine te-aștept Visînd de deștept." (Cînd...) 44 Sau sub un salcîm înalt, de lîngî cimitir, unde stăteau toată noaptea, îmbrățișați și amețiți de acel "farmec sfînt" al beției erotice. Atît de cunoscutul pastel Sara pe deal a fost conceput chiar de pe atunci. Revăzut de mai multe ori, el era gata, în 1872, dar a fost publicat de-abia în 1885. Printre acestea, în Mitologicale mai
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
dorința de împreunare. Ea este Edenul, locul sexualității, de aceea poetul își strigă acolo femeia"53; "Intimitatea eminesciană nu e analitică. Perechea nu vorbește și nu se întreabă. Amețită de mediul înconjurător, ea cade într-o uimire, numită de poet "farmec", care este neclintirea hieratică a animalelor în epoca procreației."54 Cu orice argumente s-ar mai susține această interpretare, ea totuși rămîne un act de profundă denigrare față de prima iubire a lui Eminescu. Mai bine de treizeci de ani G.
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
nimenea iubirea. Ce-i al meu, e al meu și punctum". "Eu voi inima curată și amor vecinic"217. Uneia, care l-a considerat un oarecare, printre amanții de duzină, i-a reproșat: "Tu trebuia să te cuprinzi De acel farmec sfînt Și noaptea candela s-aprinzi Iubirii pe pămînt". Pe lîngă plopii fără soț...) Dar capul aceleia nu putea pricepe nimic din versurile acestea. Dîndu-și seama de valoarea, în posteritate, a operei sale, pe alta a amenințat-o cu oprobiul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Și capul meu de grije plin De brațul tău se culce, Sub raza ochiului senin Și negrăit de dulce, Ca iar cuminte să mă fac, Căci tu îmi prinzi tot gîndul, Ca cerul ce privește-n lac, Adîncu-i cuprinzîndu-l. Cu farmecul luminei reci Simțirile străbate-mi; Revarsă liniște de veci Pe noaptea mea de patimi Și deasupra mea rămîi, Durerile de-mi curmă Și fii iubirea mea de-ntîi Și visul meu din urmă."233 Așadar, ne aflăm tot la Ipotești, sara
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
a lăsat niciun indiciu despre trecerea ei prin România. Probabil îi trecuse granițele în una sau alta din călătoriile ei, iar România era genul de țară care i-ar fi putut oferi suficiente motive de delectare: exotică, diversă, cu un farmec amețitor și peisaje minunate. Orice persoană (nzestrată cu un temperament de nomad (cum a fost Yourcenar care emigrase (n SUA părăsind Franța pe care o iubea atât de mult și care rămăsese o neobosită că(ătoare chiar și la bătrânețe
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
au devenit egali, prieteni mai degrabă decât rude, în ciuda marii diferențe de vârstă. O bucura din cale afară să aibă o persoană așa de importantă numai pentru sine în casa cea mare. Melanjul de calități purtarea curtenitoare în calitate de fost soldat, farmecul său de modă veche, carisma pe care ea se străduia să o localizeze dar sfârșea prin a recunoaște că nu poate o atrăgea mai mult decât orice. El îi citea, se plimba și discuta cu ea. Nici o mamă nu-l
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
poeme în "Dialog", " Timpul", "Convorbiri literare", "Luceafărul", "România literară" etc. Traduce Mihai Eminescu, Selected Works of Ion Creangă and Mihai Eminescu (1991) și Matilda Cugler Poni, An Anthology of Romanian Poets (1994). Postum i se publică și cartea de critică "Farmec dureros". Poetica eminesciană a contrariilor (Editura "Cronica", Iași, 2002). Deține câteva premii la concursuri și festivaluri de poezie: "V. Alecsandri" (1985), "Nicolae Labiș" (1987) ș.a. Frazele conclusive ale studiului "Farmec dureros". Poetica eminesciană a contrariilor (ediție îngrijită și prefață de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Poets (1994). Postum i se publică și cartea de critică "Farmec dureros". Poetica eminesciană a contrariilor (Editura "Cronica", Iași, 2002). Deține câteva premii la concursuri și festivaluri de poezie: "V. Alecsandri" (1985), "Nicolae Labiș" (1987) ș.a. Frazele conclusive ale studiului "Farmec dureros". Poetica eminesciană a contrariilor (ediție îngrijită și prefață de Florin Faifer, postfață de Dumitru Irimia, Iași, 2002), la origine teza de doctorat a Irinei Andone, își pot dovedi utilitatea și în relevarea resorturilor de adâncime ale creației sale poetice
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
caută un sprijin în esențial pentru a mântui realul. El găsește acel punct de rezistență în ceea ce este mai puternic în personalitatea sa: înclinația de a figura lucrurile și întâmplările lumii sub specia unei contradicții reconciliate" (subl. mea, E.I.). Un "farmec dureros" are și opera lirică a Irinei Andone, în care se figurează aceleași neliniști, aceleași tensiuni ale inadecvării la un real desprins din matca esențialului. La fel ca în cazul marelui său model, poetica acestui suav-întunecat Mângâios (Iași, Editura Institutul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Aventurile terțului, Editura Junimea, Iași, 2006, ediția a II-a Editura Curtea veche, București, 2009; Marea înfățișare a lui Mihai Ursachi, Princeps Edit, Iași, 2006; 101 dialoguri în libertate, interviuri, Editura Ideea Europeană, 2007; Vieți controlate, Editura Junimea, Iași, 2009; Farmecul discret al dreptei cumpăniri, Eikon, Cluj, 2010; Gânduri despre poezie, Editura Limes, Cluj, 2010; 101 dialoguri în libertate II, interviuri, Editura Ideea Europeană, 2011; Despre barbari sau Invazia omului plat, Editura Litera Internațional, București, 2011; 101 dialoguri în libertate, interviuri
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Despre barbari sau Invazia omului plat, Editura Litera Internațional, București, 2011; 101 dialoguri în libertate, interviuri, vol. II, Editura Ideea Europeană, 2011; Despre barbari sau Invazia omului plat, Editura Litera Internațional, București, 2011 (Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România); Farmecul discret al dreptei cumpăniri, Editura TipoMoldova, Iași, 2012 (ediție revăzută). Membru al Uniunii Scriitorilor din România, al PEN-clubului european, al Societății Ziariștilor Români și al Asociației Ziariștilor Români. Premii și distincții (selectiv): Premiul revistei "Poesis", pentru cea mai bună carte
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
atît de deschisă față de cea franceză cum este cultura românească. Nu-i desigur de mirare ca într-un stat-națiune construit pe modelul centralismului francez mitul unității să ocupe între celelalte mituri politice un loc privilegiat. Ș.a.m.d. Unul din farmecele acestei cărți pentru cititorul român va fi modul în care se va simți implicat prin familiaritatea cu realități culturale, sociale sau politice. Am stăruit asupra cercetării românești asupra mitologiei politice a comunismului pentru că, urmînd unui grav accident istoric ce a
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
termeni duri și la obiect, de Jean Bodin. "Este o mare greșeală, comenta Bodin, să crezi că speța umană nu degenerează. Și cum cei care o comit sînt, în general, bătrînii, e probabil ca ei să-și aducă aminte de farmecul tinereții ce face să prindă viață din nou bucuria și voluptatea, în vreme ce acum se văd lipsiți de orice plăcere." E vorba deci de o pură ficțiune, de fantasmele vîrstei pe care aceste imagini glorioase, ale fericirii sau ale inocenței le
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
regilor, vigoarea sîngelui și a stirpei, mormintele de o mie de ani aliniate în criptele de la Saint-Denis, toate au continuat să reprezinte Vechea Franță... Și, fără îndoială, "ruptură inaugurală" fiind, revoluția a distrus, a făcut să dispară vechile practici ale farmecelor, ale vrăjitoriei, ale magiei. De îndată însă s-a putut observa instituindu-se, apoi dezvoltîndu-se un nou tip de "transcendență socială", acela despre care putem spune că ține și de un misticism laic, și de un pozitivism sacralizat. De fapt
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
II, 219-233; Adrian Păunescu, Sub semnul întrebării, București, 1971, 378-391; Stănescu, Cronici, 24-57; Ov. S. Crohmălniceanu, Un privilegiu literar, LCF, 1972, 10; Al. Piru, „Intrusul”. „Marele singuratic”, R, 1972, 4; D. Micu, „Marele singuratic”, „Scânteia”, 1972, 9 137; Matei Călinescu, Farmecul literaturii, RL, 1972, 31; Al. Piru, Perspectivă critică, RL, 1972, 32; Gheorghe Grigurcu, Clasicismul operei lui Marin Preda, F, 1972, 8; M. Nițescu, Un realist modern, VR, 1972, 8; Caraion, Duelul, 329-353; Ciobanu, Panoramic, 113-126; Munteanu, Opera, 180-205; Protopopescu, Volumul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
lume în compania lui Florin Sicoie și a Rodicăi Palade, într-o formație care a atras, la timpul potrivit, atenția asupra ei. SCRIERI: Marea chemare, București, 1987; Anotimpurile după Zenovie, București, 1988; ed. 2, Pitești, 2001. Repere bibliografice : Val Condurache, Farmecul narațiunii, CL, 1988, 6; Diana Adamek, „Anotimpurile după Zenovie”, ST, 1988, 7; Radu Săplăcan, Secvențe critice, AST, 1988, 7; Al. Dobrescu, Un tânăr prozator, VTRA, 1988, 12; Simion, Scriitori, IV, 714-719; Papahagi, Interpretări, 171-174; Glodeanu, Dimensiuni, 205-207; Lefter, Scriit. rom
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290389_a_291718]
-
în vatră. Lemne 80 De chedru și de tuia ce se taie Ușor, în vatră-arzînd, mireasmă dulce Împrăștiau departe-n tot ostrovul. La stative, lucrînd o pînzetură, Țesea zeița-n casă c-o suveică 85 De aur și cînta cu-atîta farmec. Iar peștera-mprejur era cu totul împădurită. Înfloreau puternici Arinii, plopii, chiparoșii negri, Mirositori. Și-acolo zburătoare 90 Se cuibăreau, ba huhurezi, ba ulii, Ba ciori limboase ce trăiesc pe mare. Iar mai încolo podidea în jurul Boltitei peșteri spornică-n
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
te face să te gîndești la infinit, la ideal? La fel și cu priveliștile din munți, începu Leon. Am un văr care-a călătorit anul trecut prin Elveția și care îmi spunea că e greu să-ți imaginezi poezia lacurilor, farmecul cascadelor, impresia grandioasă pricinuită de ghețari. Vezi, de-a curmezișul șuvoaielor, pini de-o mărime de necrezut, cabane atîrnate deasupra prăpăstiilor, și, la o mie de picioare dedesubt, văi întregi, prin luminișurile norilor. G. Flaubert, Doamna Bovary, pp. 72-73 De la
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
pe care ea o repetă ca un ecou, pare să-i sporească adîncimile; iar la poalele acestor munți despărțiți de glob și parcă suspendați în văzduh descoperi, la picioarele dumitale, golul tăriilor și imensitatea lumii. Ai acolo un răstimp de farmec și de uitare. Nu se mai știe unde este cerul, unde sînt munții, nici spre ce ținte ești purtat tu însuți, nu mai știi care-i nivelul, nu mai este nici zare; ideile sînt schimbate, senzațiile necunoscute, ai fost smuls
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
asumă, rațiune pe care refuză s-o recunoască drept cauză). Fapt subliniat mai bine atunci cînd se face comparație, în același document, cu un același tip de enunț produs, de această dată, pentru Geneva: (17) GENEVA Oraș cosmopolit cu un farmec francez. Cu aceeași proprietate ("cosmopolit"), în mod evident, un cu totul altfel de enunț, doar descriptiv de această dată, este produs, fără a mai fi revizuită ba dimpotrivă cea dintîi reprezentare descriptivă construită. Contextul rămîne același cu Rd2 de la (16
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Capitolele Mitul poetului, Periplu, Inițiere orfică, Imperiul poeziei, Magicul imperiu subteran consemnează minuțios traseul spiritual parcurs de Novalis. Cu o solidă bază teoretică, V. acordă o mare atenție concepției filosofice, făcând asociații originale (Dialectica spiritului: rațiune și intuiție, Filosofia poetică, Farmecul fragmentului, Novalis și Fichte, Idealismul tragic), dar plătește și un anume tribut metodei structuraliste de interpretare (Novalis și matematica modernă, Teoria semnului), fără a dăuna ansamblului, elaborat cu eleganță și claritate. Opera lui Novalis pare pe alocuri un pretext pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290621_a_291950]
-
Berlinul dinaintea lui Hitler aparținea în același timp doctorului Marbuse și Operei de trei parale și alor sale Marlene și Lili-Marlene cu voci răgușite. Spree, Unter den Linden, Tiergarten, Poarta Brandenburg, Alexanderplatz, Reichstag erau cuvinte ce purtau în ele un farmec dureros și crîncen. Am ajuns cu un avion militar pe aeroportul Tempelhof, și cu toate că văzusem deja dezastrele din Pforzheim, Mannheim, Frankfurt și atîtea alte orașe, străbăteam stupefiat ruinele interminabile ale uriașei capitale. Era ca și cum aș fi traversat Parisul, de la Vincennes
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Braziliei, bulversată de culturile andine din Peru și mai ales Bolivia. Apoi, așa cum scriam în 1970, "la întoarcerea din California, trecînd prin Japonia, Cambodgia, Ceylon, am simțit mai intens ca oricînd că fiece cultură a lumii, fiece etnie are un farmec aparte, numai al ei; nu mă refer la muzee și mausolee, ci la mîncăruri, obiceiuri, chipuri, culori"2. De-a lungul acestor experiențe, simțeam că dragostea mea pentru universal nu mai era doar ideală, ci se transformase într-o dragoste
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]