9,707 matches
-
a continuat înaintarea pe valea Ribon spre Bessans. De aici a continuat deplasarea pe valea râului Arc spre Lanslebourg, unde a întâlnit Batalionul 3 al Regimentului al 64-lea din Diviza "Cagliari". Toate aceste unități italiene urmau să lupte cu francezii ale căror garnizoane numărau aproximativ 4.500 de oameni, sprijinite de rezerve formate din două divizii cu 60 de tancuri. Italienii păstrau în rezervă Divizia "Brennero" în regiunea lacului Mont Cenis. Coloana centrală și-a început deplasarea spre zonele joase
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
în rezervă Divizia "Brennero" în regiunea lacului Mont Cenis. Coloana centrală și-a început deplasarea spre zonele joase prin Pasul Lacs Giaset după ora 12:00 a zilei de 21 iunie. Italienii au trebuit să facă față rezistenței puternice a francezilor de pe malul râului Ambin. Batalionul al 2-lea a coborât de pe Little Mont Cenis și a depășit rezistența slabă a francezilor, după care a întâlnit coloana centrală. Câteva grupuri mici au fost lăsate în urmă pentru eliminarea centrelor izolate de
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
Giaset după ora 12:00 a zilei de 21 iunie. Italienii au trebuit să facă față rezistenței puternice a francezilor de pe malul râului Ambin. Batalionul al 2-lea a coborât de pe Little Mont Cenis și a depășit rezistența slabă a francezilor, după care a întâlnit coloana centrală. Câteva grupuri mici au fost lăsate în urmă pentru eliminarea centrelor izolate de rezistență ale francezilor, în vreme ce grosul coloanei centrale și-a continuat drumul spre Bramans. Toate batalioanele "Cagliari" s-au regrupat în jurul unei
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
râului Ambin. Batalionul al 2-lea a coborât de pe Little Mont Cenis și a depășit rezistența slabă a francezilor, după care a întâlnit coloana centrală. Câteva grupuri mici au fost lăsate în urmă pentru eliminarea centrelor izolate de rezistență ale francezilor, în vreme ce grosul coloanei centrale și-a continuat drumul spre Bramans. Toate batalioanele "Cagliari" s-au regrupat în jurul unei capele din afara localității Bramans, și, după ce au eliminat rezistența franceză cu tiruri de artilerie, au cucerit orașul. Un batalion și-a schimbat
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
folosite au eșuat în apele puțin adânci, întreaga operațiune a fost anulată. Divizia "Cosseria" a fost oprită din înaintare de tirurile bateriilor de artilerie de la Cap Martin și din fortul "Mont Agel", care au distrus un tren blindat. În ciuda opoziției francezilor, folosindu-se de condițiile meteo - furtună cu fulgere și ceață - italienii au reușit să ocupe cartiere ale localităților Saint-Paul-de-Vence și La Grange pe 22 iunie. Mussolini a cerut în acest moment ca Divizia "Cosseria" să atace în forță și să
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
anulată datorită condițiilor meteo nefavorabile. Soldații francezi, cu excepția garnizoanei fortului avansat de la Pont Saint-Louis, s-au retras treptat din Menton. Pe 24 iunie, infanteria italiană a ajuns în câmpia Carnolès, unde au fost opriți de focul artileriei franceze. Pentru anihilarea francezilor, bombardierele italiene au efectuat mai multe raiduri în zonă. 24 iunie a fost ziua în care fortul Pont Saint-Louis s-a angajat în ultimele dueluri de artilerie cu bateriile italiene. Tirul tunurilor franceze a împiedicat până la data semnării armistițiului traversarea
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
au pierdut 32 de oameni morți, 90 răniți, 15 dispăruți în misiune. De asemenea, 198 de militari au suferit degerături. Datorită lipsei pieselor de artilerie, italienii nu au deschis focul asupra forturilor franceze. Pe 17 iunie, a doua zi după ce francezii ceruseră în mod oficial negocierea unui armistițiu cu Germania, ministrul de externe francez Paul Baudoin a înmânat nunciului papal Valerio Valeri o notă în care era scris: „Guvernul francez, condus de mareșalul Pétain, cere Sfântului Scaun să transmită guvernului italian
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
asemenea, solicită ca acesta să transmită guvernului italian dorința sa de găsire împreună a unei baze pentru o păce durabilă între cele două țări .” În aceeași dimineață, Mussolini a fost înștiințat de Hitler cu privire la cererea de armistițiu făcută germanilor de către francezi și dictatorul italian a plecat la München pentru convorbiri cu Führerul. Generalul Roatta, amiralul Raffaele de Courten și generalul de aviație Egisto Perino au fost însărcinați cu schițarea pretențiilor italiene pentru semnarea armistițiului. Lista finală a cererilor prezentate francezilor era
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
de către francezi și dictatorul italian a plecat la München pentru convorbiri cu Führerul. Generalul Roatta, amiralul Raffaele de Courten și generalul de aviație Egisto Perino au fost însărcinați cu schițarea pretențiilor italiene pentru semnarea armistițiului. Lista finală a cererilor prezentate francezilor era moderată, Italienii renunțând la pretențiile asupra văii Ronului, insulei Corsica, Tunisiei și a Somaliei franceze. Roatta avea să afirme mai târziu ca aceste pretenții reduse au fost datorate eleganței ("signorilità") lui Mussolini, care l-ar fi oprit să pretindă
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
avea să comenteze „În aceste condiții [blânde], Mussolini nu este pregătit să facă cereri teritoriale ... și [va] aștepta conferința de pace ca să facă toate cererile noastre oficiale”. El avea să mai adauge că Mussolini a dorit să întârzie întâlnirea cu francezii în speranța că generalul Gambara avea să cucerească Nisa. La ora 15:00 a zilei de 23 iunie, delegația franceză condusă de generalul Charles Huntziger, cel care semnase și armistițiul cu Germania cu o zi mai devreme, a aterizat la
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
a raportat 21 de morți, 46 de răniți, 4 militari afectați de degerături și cel puțin 296 de dispăruți. Până la final s-a dovedit că cei mai mulți soldați dispăruți din "Forlì" căzuseră de fapt prizonieri. Numărul oficial al prizonierilor de război francezi a fost de 155. Toți prizonierii de război italieni - nu există documente oficiale cu privire la numărul lor - au fost eliberați imediat după semnarea armistițiului. În ceea ce privește prizonierii de război francezi, se pare că soarta lor a fost uitată în timpul negocierilor, ei fiind
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
consideră că însemnările din jurnalul lui Ciano și ceea ce i-a spus Mussolini lui Hitler ca fiind „o explicație destul de adecvată” - poziția italiană era rezultatul „situației strategice”: armata a eșuat în încercarea de străpungere a frontului francez din Alpi, iar francezii erau hotărâți să continue lupta, așa cum Huntziger a susținut în fața germanilor. Istoricul Samuel Mitcham consideră că Mussolini a fost forțat să renunțe la cele mai multe dintre pretențiile sale la presiunea lui Hitler, care nu dorea ca italienii să obțină câștiguri însemnate
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
pune în mână un document bun.” Mitcham consideră că Armata Alpilor, în ciuda efectivelor puternic reduse, a „rezistat în fața celor 32 de divizii italiene pentru cinci zile și a produs pierderi grele” în rândurile trupelor italiene. Mitcham a subliniat că victoria francezilor a venit pentru mulți ca o „surpriză și bucurie”, „inclusiv pentru marea majoritate a Marelui Stat Major german”. Knox numește atacul italian în Alpi un „fiasco”, care a avut implicați majore asupra generalilor italieni. El adaugă că această campanie a
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
armistițiu cu Italia”. Cei doi au încercat să explice problemele italienilor și au considerat că superioritatea numerică a acestora nu a fost afectată de numărul redus al echipamentelor militare din dotare și de calitatea inferioară a acestora în comparație cu cele al francezilor. În plus, „vreme furtunoasă din Alpi a fost probabil cel mai bun aliat pe care l-au avut francezii." Un ofițer german, care a vizitat locurile luptelor din Alpi după semnarea armistițiului, a remarcat că tacticile "Blitzkriegului", care au fost
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
nu a fost afectată de numărul redus al echipamentelor militare din dotare și de calitatea inferioară a acestora în comparație cu cele al francezilor. În plus, „vreme furtunoasă din Alpi a fost probabil cel mai bun aliat pe care l-au avut francezii." Un ofițer german, care a vizitat locurile luptelor din Alpi după semnarea armistițiului, a remarcat că tacticile "Blitzkriegului", care au fost victorioase în nordul Franței, ar fi întâmpinat probleme în condițiile de teren din Alpi, care au fost numite „poate
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
centrală a Iluminismului în Germania, și a corespondat cu majoritatea adepților săi, inclusiv cu prietenul său apropiat, . Ideile și personalitatea sa l-au influențat pe Alexander von Humboldt, unul dintre marii oameni de știință ai secolului al XIX-lea. Când francezii au cucerit orașul Mainz în 1792, Forster a devenit unul dintre fondatorii Clubului Iacobin din orăș și a jucat un rol important în Republica Mainz, primul stat republican din Germania. În iulie 1793, în timp ce se afla la Paris ca delegat
Georg Forster () [Corola-website/Science/334949_a_336278]
-
Thys și Jean Rossius. De la introducerea tricoul galben în 1919, situația nu s-a mai repetat decât de două ori. Prima dată în 1929, când trei bicicliști au avut același timp la finalul etapei de la Bordeaux. Luxemburghezul Nicolas Frantz și francezii André Leducq și Victor Fontan și, prin urmare toți trei au purtat a doua zi tricoul galben, dar nici unul nu l-a păstrat la sosirea de la Paris. În 1931, situația s-a repetat atunci când Charles Pelissier și Raffaele Di Paco
Clasamentul general în Turul Franței () [Corola-website/Science/334979_a_336308]
-
renumitul om de știință Carl von Linné în volumul 2 al lucrării sale "Species Plantarum" din 1753 sub denumirea "Agaricus campester", minimal corectată în numele actual "Agaricus campestris" prin marele savant Elias Magnus Fries (1821). Redenumirea în "Psalliota campestris" prin botanistul francez Lucien Quélet din 1879 și aprobată de micologul italian Giacomo Bresadola în anul 1937, a fost preluată de mulți micologi de proveniență romană, între ei și micologul italian Bruno Cetto, o denumire preluată și de "Poșta Română" pe un timbru
Ciupercă de bălegar () [Corola-website/Science/335027_a_336356]
-
târziu, a plecat la Basel sa se antrenează cu Manfred Beckmann. A participat la Jocurile Olimpice de vară din 2000, unde a fost remarcat pentru stilul său foarte ofensiv, bazat pe fleșa. A ajuns în semifinală, unde a fost bătut de francezul Hugues Obry, scorul fiind 13-15, după un meci foarte disputat unde a văzut doi cartonașe roșii, adică două tușe de penalizare, pentru busculadă. În finala pentru medalia de bronz a fost învins cu scorul 14-15 de sud-coreeanul Lee Sang-ki și
Marcel Fischer () [Corola-website/Science/335059_a_336388]
-
loc lui Fischer a fost cea mai bună performanță olimpică unui scrimer elvețian de după 52 ani. A participat la Jocurile Olimpice de vară din 2004 ca nr.2 în lume. A ajuns din nou în semifinală, unde l-a învins pe francezul Érik Boisse, scorul fiind 15-9. În finală a dispus de chinezul Wang Lei cu scorul de 15-8. Astfel a devenit primul elvețian să câștige o medalie de aur la scrimă. Ca recunoaștere a performanței sale, masca, ținuta și spada pe
Marcel Fischer () [Corola-website/Science/335059_a_336388]
-
1832]] [[Categorie:Nașteri pe 4 iulie]] [[Categorie:Decese în 1899]] [[Categorie:Decese pe 25 august]] [[Categorie:Botaniști cu abreviere de autor]] [[Categorie:Biologi ai secolului al XIX-lea]] [[Categorie:Medici ai secolului al XIX-lea]] [[Categorie:Medici francezi]] [[Categorie:Botaniști francezi]] [[Categorie:Micologi]]
Lucien Quélet () [Corola-website/Science/335418_a_336747]
-
face propagandă în vederea înrolării a câtor mai mulți oameni în viitoarea legiune. Clemenceau i-a indicat lui Gondrecourt să intervină în continuare la guvernul italian în ceea ce privește recrutarea voluntarilor ardeleni, dar cu rezerva de a nu aduce atingere interesului superior al francezilor de a fi recrutați pentru lupta împotriva Puterilor Centrale cehi sau iugoslavi. În iunie 1918 s-a constituit la Cittaducale un "Comitet de acțiune al românilor din Transilvania, Banat și Bucovina" cu sediul la Roma (prezidat de profesorul Mândrescu), cu
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
pentru urgentarea formării Legiunii, care ar fi urmat să fie repatriată pentru a lupta în Transilvania. Ministrul italian de la București - baronul Fasciotti, a sugerat ca Legiunea română să nu debarce la Constanța, în contextul în care Dobrogea era în mâinile francezilor ci la Galați, pentru a preda trupele în mâinile oficialii români. Ajunși în România însă, deoarece Armata Română nu a avut încredere în ei, legionarii au fost dezarmați și oficialii italieni au fost repatriați. Aceste acte au fost determinate atât
Legiunea Voluntarilor Români din Italia () [Corola-website/Science/335419_a_336748]
-
și să-i facă să se predea. Datorită rezultatului pozitiv al revoltei, care îi provocase multe dureri de cap lui Ludovic al XIV-lea, este numit Cavaler al Ordinului Saint-Esprit și primește titlul de duce. După numeroasele înfrângeri suferite de francezi în perioada 1704-1708, primește comanda armatei franceze din Țările de Jos. Aici, pe 11 septembrie 1709, (bătălia de la Malplaquet) se confruntă cu trupele imperiale, sub comanda Prințului Eugen de Savoia, dispuse pe flancul drept și trupele engleze, olandeze, prusiene și
Claude Louis Hector de Villars () [Corola-website/Science/331909_a_333238]
-
engleze, olandeze, prusiene și de Hanovra, sub comanda Ducelui de Marlborough, pe flancul stâng. A fost una din cele mai crunte bătălii ale secolului și s-a sfârșit cu o victorie formală a trupelor imperiale care i-au constrâns pe francezi să se retragă în Valenciennes, dar cu un bilanț al victimelor în mod decis nefavorabil învingătorilor: 21000 de morți și răniți pentru învingători și 12000 pentru francezi. Ceea ce îl face pe Villars să-i scrie regelui Ludovic al XIV-lea
Claude Louis Hector de Villars () [Corola-website/Science/331909_a_333238]