10,090 matches
-
idealizată. Ei bine, rar veneam cu medalioanele noastre de acasă; cele mai de multe ori acestea se nășteau în chiar biroul redacției, într-o fugară însemnare cu creionul pe o foaie de carnet. Iată istoria adevărată a uneia dintre aceste glume rimate. (Versurile sunt luate din Nr. 71 al ziarului). Mă găsesc la biroul cel mare, din sala noastră comună; în fața vitrinei care dă în stradă. Sunt pe cale de a scrie un articol, o cronică, o recenzie... Din când în când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
din simplă politețe sau pentru a-i exprima în felul acesta marea admirație ce o aveam pentru el. Dar pentru că am înțeles c-avea realmente dreptate. De atunci nu mai fac sublinieri cu intenția de a scoate în evidență o glumă, un joc de cuvinte sau alte lucruri de felul acesta, decât în mod cu totul excepțional și în împrejurări aparte. Dar când simt tentația de a o face, îmi amintesc scena pe care am povestit-o și-mi pare c-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și ca atare executorii unei misiuni alese. De aceea spiritul de cordialitate, de bonomie, de veselie, din care e făcută atmosfera Junimii. De aici toată juvenila naivitate pe care o pune în toate manifestările sale, scrisori în versuri, albumuri caraghioase, glume, farse, de aici ținuta aceasta de oameni aleși de soartă, de oameni fericiți, cu care vechii junimiști ne apar în toate mărturiile și în toate relațiile pe care le avem despre ei, despre lucrările lor... Toate aceste le spun despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
lucrările lor... Toate aceste le spun despre prima fază, cea mai importantă de altfel, a acestei societăți, care n-a fost totuși o societate, cum s-a lămurit în mod definitiv în atâtea ocazii.) Scoțând în evidență gustul Junimii pentru glumă, pentru vorba de spirit, Gheorghe Panu vorbește încă, în cartea sa, de atenția pe care vechii junimiști o acordau în cercul lor anecdotei, cu privire la care ei proclamaseră, ca pe cine știe ce principiu, maxima de atunci devenită celebră: anecdota primează. De altfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
P. Zosin. "Îndrumarea" a fost o publicațiune cu totul independentă, și ca gândire și ca atitudine. Ședințele sale aveau loc de obicei la d-rul Zosin; ele mi-au lăsat o foarte plăcută amintire. * Pag. 251: Apropos de "gustul Junimii pentru glumă", iată un specimen de scrisoare adresată de V. Pogor lui Iacob Negruzzi (Torouțiu, Studii și documente literare, II, pag 7.): "O Jacoppo, vrabie năucă care, în ist codru ce se numește creațiune, dai cu capul de toate cioturile și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
am adus aminte că prin 1985, fiind și pasionat de speologie, am ajuns la Ciudanovița, o comună din Caraș-Severin, cu multe peșteri prin împrejur. Colegii mei de bântuit peșterile știau deja de pasiunea mea cu pictura naivă și mai în glumă sau în serios, mă tachinau amical. Dar aici ei miau spus că în această comună trăiește un pensionar, fost miner, dacă nu mă înșel se numea Toma Trăilă, care picta în stilul naiv, și că dacă vreau, pot să mă
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
primul. Când se făceau injecții sau vaccinări în clasă eram primul încurajându-i astfel și pe ceilalți. Nu vroiam să mă învingă frica, pe care o vedeam în ochii și pe chipul tuturor. Făceam destule boacăne, unele erau luate drept glume și erau trecute cu vederea dar cu toate astea am fost total antipatic profesoarei de matematică. Eu nu îmi amintesc să o fi jignit vreodată sau mai știu eu altceva, dar din note mici nu mă scotea și m-a
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
bucata de lemn între genunchi, fiind atras de forma ce doream să o realizez, fără să vreau, grăbindu-mă, mi-am vârât dalta în picior deasupra genunchiului; mai mult de două săptămâni am mers șchiopătând, fiind totodată și subiectul unor glume ale colegilor de serviciu pe seama încercării mele de a ciopli. Foarte greu rana din picior s-a cicatrizat fiind și foarte adâncă, lăsându-mi un semn de toată frumusețea pe picior, pe care de fiecare dată când îl observ îmi
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
îi este felul, să depene povestea vieții lui. Din cele spuse de ea, omul află că mai are un frate geamăn de care nu a știut niciodată și care iată, se află în sală. Bărbatul mai apucă să bâiguie „Ce glumă mai e și asta?“ și i se face rău. Nu mai vedem îmbrățișări de frați în lacrimi, pentru că intră fetele care dansează ca mamele lor, ca să destindă atmo sfera. Individul este scos pe ușa din dos, ferit de vederea camerelor
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
din ziua precedentă ale altor publicații. Apoi, pe lângă acest ziar a fost creată și o televiziune - Oglinda TV, prescurtat OTV. Conținutul - la fel de precar, costurile de producție - minime. Televiziunea de apartament a lui Dan Diaconescu a fost considerată mult timp o glumă proastă și era pentru toată lumea subiect de ironii. Câștigurile ei păreau derizorii - ciubucurile pe care le luau reporterii de la cei cu care făceau reportajele sau banii pe carei dădeau cei care voiau să apară pe post, în așazisele talkshowuri. Numai
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
dar nu l-am născut eu. - Ați vrea să mai aveți unul? - Nu. Nu știu ce să spun acum, învârtindu-se toate în capul ei, neștiind concret ce să răspundă. - Ei, să știți că sunteți însărcinată! - Da!? Sigur sunt!? Sau e vreo glumă? - Da. Aveți două luni jumătate. - Eu credeam că sunt bolnavă, nicidecum însărcinată. În acel moment simți că pământul se despică în fața ei, iar când va trebui să coboare de pe masa ginecologică o va înghiți. Rămase fără glas, cu privirea pierdută
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
exasperant, trădând faptul că aflase vestea despre dispariția lor din spital. Când doctorul ajunsese în salon cu vizita era liniștit, dar când a aflat cum stătea situația împietri de uimire iar pupilele păreau că i se opriseră în loc. - E o glumă?, întrebă el încercând să schițeze un zâmbet forțat spre una din asistente. - Îmi pare foarte ciudat. Cum poate o mamă să facă ceea ce a făcut? Pare imposibil. - Mi s-a părut o familie așezată. Poate au vrut să meargă într-
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mai devreme, să fi venit el mai târziu? Avea să afle vreodată? Frigul din ea se accentuase, iar mâinile de mamă veneau încălzindu-i imaginea lui închipuită, căutândul cu sufletul încercat de multă durere. La început i se păru o glumă că nu-l întâlnise, dar era ceva real. Scotocise toate culoarele, toate spațiile din incintă și din exterior și întâlnise toate persoanele de ordine și călătorii care așteptau. Dacă ar fi dorit cineva să staționeze mai mult decât era necesar
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
când văzu privirea lui care o urmărea. Carlina îi zise cu glas domol: - Te rog tată să mă ierți dacă ți-am greșit vreodată, te-am neglijat sau nu te-am ascultat. - Nu, te rog nu spune asta nici în glumă. Am avut cei mai buni copii. Toți m-au ascultat chiar dacă uneori spuneam că Elena era inima mea, eu pe toți v-am iubit la fel. Făcu o mișcare blândă, tremurătoare, iar durerea din sufletul lui umbrit de ghinioanele vieții
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pe Carlina cu intenția de a trage-o mai aproape de el. Mâinile lui i se părură niște gheare reci, iar fața lui deformată de medicamente era plină de dezgust. - Te rog să nu mă atingi. Să nu pui nici în glumă mâna pe mine. Ești ca un hoit. Pleacă de lângă mine și cât mai departe! Lacrimile acestui bărbat aflat între două vârste erau fierbinți, iar sufletul îi ardea în flăcări. Hotărârea ei recentă se evaporă pe loc ca o dâră de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ai găsit alta? - Cum o cheamă pe noua ta achiziție? De unde este? - O cheamă Julia și tot de pe la noi este. - Cu ce se ocupă? - E spion! zise Nicky rânjind. - Ce fel de spion? Glumești? - Un spion adevărat! - Lasă-te de glume prostești. Nu m-am născut azi să cred toate aberațiile tale. Nicky, după toate glumele spuse îi povesti câteva istorioare despre cum se jufuiesc unii pe alții, fără scrupule, păcăliți de câte o bandă de analfabeți, coate goale care sunt
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și tot de pe la noi este. - Cu ce se ocupă? - E spion! zise Nicky rânjind. - Ce fel de spion? Glumești? - Un spion adevărat! - Lasă-te de glume prostești. Nu m-am născut azi să cred toate aberațiile tale. Nicky, după toate glumele spuse îi povesti câteva istorioare despre cum se jufuiesc unii pe alții, fără scrupule, păcăliți de câte o bandă de analfabeți, coate goale care sunt în stare să comande și o armată. Nu poți să îți imaginezi prin câte trec
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
spusă, dar Buscemi a avut ideea și bine că a avut-o ! să o reia într-un film mai bine servit din punctul de vedere al bugetului (deci, față de filmul lui Van Gogh, este mai puțin minimalist, ca să facem o glumă !). Dar ceea ce contează este, după cum bine ai sesizat, tonul poveștii și al filmului ; deși nu este deloc o poveste simplă dimpotrivă, este aproape un montagnes russes continuu de simulacre și demascări, un Debord înscenat, ca să zic așa... , Buscemi a păstrat
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cine-verite și visare adolescentină (neorealismul magic propriu lui Nemescu) reușește să facă din California Dreamin unul dintre cele mai consistente și mai personale debuturi în filmul românesc. Este un thriller comic rând pe rând amuzant, antrenant și emoționant, care duce gluma inițială până la punctul de fierbere din final, când derizoriul devine tragic. într-un fel, este aidoma poveștii din afara ecranului : un film a cărui materie fierbinte nu a mai putut fi modelată prin montaj... Ceea ce vedem este la fel de viu și de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cinema pe două voci, dintre care una (a criticului) are discreția să-i țină isonul în surdină... Cu Pintilie Miercuri, 8 decembrie, Colegiul Noua Europă, orele 17. Cu Andrei Pleșu, alături de care îl prezint publicului pe Lucian Pintilie. E o glumă : nimeni nu-l prezintă mai bine pe L.P. decât L.P. însuși ! Mai ales că acesta e de față, cu urechile făcute pâlnie, atent la cea mai mică nuanță și la fiecare virguliță. Lecția de cinema despre Niki et Flo (DVD
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
în care o cotește spre Fabrica de Bere, Palatul ne apare clar în față, luminat de spoturi magenta Mda, nu poate fi decât aici. E locul ideal pentru o (primă) ediție a unei industrii pe care mulți o consideră o glumă : de jur împrejur semimaidan, drum semidesfundat, beznă și ceva câini comunitari, dar Palatul strălucește ! E-aproape ca-n Filantropica lui Nae Caranfil ; ceea ce nu știu este următorul lucru : Că noi în nici un caz ! Și totuși, ideea premiilor și a galei
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
și mai ales a unui regizor, este atât de dependentă de norocul bunei întâmplări și al bunelor întâlniri, încât devine aproape o loterie. La decernarea premiilor, surpriză : juriul îi acordă doar premiul pentru cea mai bună contribuție sonoră ! E o glumă : din punct de vedere sonor, The Patterns Trilogy este doar un film corect ; vizual, în schimb (și conceptual mai ales), este un regal ! Of, juriile astea... 2 aprilie. în plin lucru la numărul din Dilema Veche dedicat filmului românesc (văzut
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
se poate smulge procesului creator care presupune dramă neputinței de a cunoaște, acceptarea misterului indescifrabil. Antipa se creează și pe sine însuși, împlinind rolul unui farsor. Destinul e generat de propria imaginație:,, (...) avea cinismul să încerce până unde poate împinge glumă, cât de mare este puterea farsei? Sau totul este doar întâmplare, coincidență, destinul nostru nefiind decât închipuirea noastră?” Simte dispreț față de ideea scrisă ( deși cameră să, înțesata de cărți, induce inspirația, asigură starea de securitate, el își închipuie, trăiește ficțiunea
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
pe un program de radio regulamentul concursului de scenarii, ideea m-a frămîntat vreo două luni, ca într-o seară să mă apuc de lucru. N-am spus nimănui de scenariu, Cezara n-are de unde ști, ca să facă acum o glumă. Deci, s-ar putea să fi luat premiul doi! Meriți o cinste pentru ce mi-ai spus, Cezara! Cel cu premiul doi sînt eu... A fost prima mea mare bucurie legată de literatură. "Dar dacă e alt Vlădeanu!", m-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
acum doi ani. Îmi căutam șeful, inginerul Ștefănescu, să semneze un bon de materiale și-l găsesc stînd de vorbă cu doamna Teona, pe alee, în fața secției. Don Șef, numai cu femei frumoase stați de vorbă, îi spun eu în glumă cînd rămînem singuri. Șeful, căruia toți îi spun Don Șef, m-a privit zîmbind, s-a uitat după doamna Teona, care intra în pavilionul administrativ, a pufnit într-un surîs trist, apoi mi-a zis: Tov Vlădeanu (niciodată nu zice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]