9,551 matches
-
a istoricilor. Cert este că până atunci nu există însemnări despre biserică. În anul 1786, răzeșii satului Buciumeni i-au dat protopopului Andrei Pascal o mărturie. Acesta este considerat ctitor al bisericii. Pe o icoană a Mântuitorului se află o inscripție în limba slavonă care conține anul 1789, an când biserica era deja construită. Conform inscripției, acea icoană "„s-a făcut cu toată cheltuiala preotului Gavril să fie pentru iertarea păcatelor”". În lucrarea sa, "„Repertoriul bibliografic al monumentelor medievale din Moldova
Biserica de lemn din Fălticeni () [Corola-website/Science/323879_a_325208]
-
răzeșii satului Buciumeni i-au dat protopopului Andrei Pascal o mărturie. Acesta este considerat ctitor al bisericii. Pe o icoană a Mântuitorului se află o inscripție în limba slavonă care conține anul 1789, an când biserica era deja construită. Conform inscripției, acea icoană "„s-a făcut cu toată cheltuiala preotului Gavril să fie pentru iertarea păcatelor”". În lucrarea sa, "„Repertoriul bibliografic al monumentelor medievale din Moldova”" (1974), profesorul Nicolae Stoicescu scrie că biserica de lemn din Buciumeni ar fi fost construită
Biserica de lemn din Fălticeni () [Corola-website/Science/323879_a_325208]
-
moșia Buciumeni se aflau în slujbă preoții: Teodor, Gheorghe, Constantin, dascălul Vasile a lui Ștefan Chitic. În anul 1850, are loc prima menționare documentară a bisericii din Buciumeni, la care slujeau pe atunci doi preoți și doi dascăli. Conform unei inscripții de deasupra ușii bisericii, răzeșii localnici au reparat biserica în 1884. Noi lucrări de reparații au fost făcute în anul 1892; atunci s-au lărgit ferestrele și s-a văruit lăcașul de cult. Istoricul Gheorghe Ghibănescu preciza că biserica veche
Biserica de lemn din Fălticeni () [Corola-website/Science/323879_a_325208]
-
depozitul Mănăstirii Golia și un pomelnic pictat pe lemn la 1815, în perioada domniei lui Scarlat Callimachi. El este din lemn de tei și are următoarele dimensiuni: 56x36x2 cm. Pomelnicul se află astăzi într-o stare avansată de deteriorare. Textul inscripției a fost publicat în 1908 într-o variantă prescurtată de către Nicolae Iorga. Inscripția este pictată cu litere mari, aurite, și are următorul început: "„Pomelnicu S(fin)t(e)i Bisericii Gosp(o)d ce să prăznu(i)ește Naghia Paraschevi
Biserica Cuvioasa Parascheva din Târgu Frumos () [Corola-website/Science/323876_a_325205]
-
domniei lui Scarlat Callimachi. El este din lemn de tei și are următoarele dimensiuni: 56x36x2 cm. Pomelnicul se află astăzi într-o stare avansată de deteriorare. Textul inscripției a fost publicat în 1908 într-o variantă prescurtată de către Nicolae Iorga. Inscripția este pictată cu litere mari, aurite, și are următorul început: "„Pomelnicu S(fin)t(e)i Bisericii Gosp(o)d ce să prăznu(i)ește Naghia Paraschevi în Tărgu Frumos 1815 Fev(ruarie) 10: Ioan Petru v(oie)vod, Ileana
Biserica Cuvioasa Parascheva din Târgu Frumos () [Corola-website/Science/323876_a_325205]
-
se află în localitatea omonimă, comuna Băbăița din județul Teleorman și poartă hramul „Sfântul Nicolae”. Este antedatată de o inscripție din anul 7317 al erei bizantine, anul 1809 ai erei noastre, fiind în fapt cu mult mai veche. Este una dintre bisericile călătoare, fiind adusă din Muscel, din satul Vultureștii de Jos, și ridicată pe locul actual înainte de anul 1865
Biserica de lemn din Merișani () [Corola-website/Science/323073_a_324402]
-
documentar. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . După tradiția locală, biserica de lemn este una călătoare. Ea a fost adusă cu căruțele în Merișani, fost Călugărița sau Jarcaleți, din satul Vultureștii de Jos, zona Muscelului. Inscripția din dosul ușii de la intrare stă mărturie prețioasă asupra vechimii lăcașului. Inscripția se păstrează în întregime iar textul în română, scris cu chirilice, se poate citi astfel: "„ Anul 7317 luna martie ziua 18, de diaconul Constandin i Vasile, sub înalta
Biserica de lemn din Merișani () [Corola-website/Science/323073_a_324402]
-
După tradiția locală, biserica de lemn este una călătoare. Ea a fost adusă cu căruțele în Merișani, fost Călugărița sau Jarcaleți, din satul Vultureștii de Jos, zona Muscelului. Inscripția din dosul ușii de la intrare stă mărturie prețioasă asupra vechimii lăcașului. Inscripția se păstrează în întregime iar textul în română, scris cu chirilice, se poate citi astfel: "„ Anul 7317 luna martie ziua 18, de diaconul Constandin i Vasile, sub înalta cârmuire a preasfințitului mitropolit Dosoftei”". Anul erei bizantine 7317 corespunde anului 1809
Biserica de lemn din Merișani () [Corola-website/Science/323073_a_324402]
-
chirilice, se poate citi astfel: "„ Anul 7317 luna martie ziua 18, de diaconul Constandin i Vasile, sub înalta cârmuire a preasfințitului mitropolit Dosoftei”". Anul erei bizantine 7317 corespunde anului 1809 după nașterea lui Christos, în anul păstoriei mitropolitului Dositei Filitti. Inscripția de la 1809 nu pare a fi cea de la ridicarea lăcașului, consemnând mai degrabă o refacere a ei. Catagrafia de la 1810 din fostul județ Muscel, nu consemna vechimea bisericii din Vulturești ci doar că era în stare bună. Totuși, preoții care
Biserica de lemn din Merișani () [Corola-website/Science/323073_a_324402]
-
refacere a ei. Catagrafia de la 1810 din fostul județ Muscel, nu consemna vechimea bisericii din Vulturești ci doar că era în stare bună. Totuși, preoții care serveau în biserica cu hramul „Cuvioasa Paraschiva” erau sfințiți pentru această biserică mult înaintea inscripției de pe ușă. Preotul Damaschin sin Bârzescu, 40 de ani, era sfințit în anul 1795 pentru această biserică, preotul și cântărețul Constantin sin popa Nicolae, 41 de ani, fusese sfințit pentru biserică în anul 1797, diaconul Ioan sin Marin, 50 de
Biserica de lemn din Merișani () [Corola-website/Science/323073_a_324402]
-
în anul 1797, diaconul Ioan sin Marin, 50 de ani, era sfințit pentru aceeași biserică în anul 1790. Constantin sin popa Nicolae se poate identifica cu diaconul Constantin, cel care s-a semnat pe dosul ușii în anul 1809. Așadar, inscripția din dosul intrării foarte probabil doar antedatează construcția, aceasta fiind mult mai veche. Spre aceeași concluzie trimite și starea de uzură a grinzilor de stejar din butea bisericii, care nu corespunde unei biserici de secol 19. Un eveniment important din
Biserica de lemn din Merișani () [Corola-website/Science/323073_a_324402]
-
așezată pe Arcul de Triumf al lui Traian de la Ancona, împreună cu cele ale împăraților Traian și Plotina. A călătorit, însoțindu-l pe Traian și sfătuindu-l asupra deciziilor pe care trebuia să le ia. A fost venerată cu monumente și inscripții în întregul Imperiu Roman. "Ulpia Marciana" a murit prin anii 112 / 114, iar Traian a divinizat-o, și i-a dedicat două orașe "Marciana" (denumirea întreagă, în , azi Timgad, în Algeria) și Marciana Ulpia Traiana, azi orașul bulgar Devnea. Ulpia
Ulpia Marciana () [Corola-website/Science/323077_a_324406]
-
dintre fiicele lui Traian, care nu avea copii. A călătorit împreună cu unchiul său, pe care îl sfătuia în privința deciziilor pe care acesta dorea să le ia. A fost onorată cu titlul de "Augusta", în anul 112, precum și cu monumente și inscripții, în întregul imperiu roman, ca și mama sa Ulpia Marciana. Salonina Matidia s-a căsătorit cu "Lucius Vibius Sabinus" și au avut două fiice: Vibia Sabina și "Vibia Matidia", cunoscută și cu numele de "Matidia cea Mică". Lucius Vibius Sabinus
Salonina Matidia () [Corola-website/Science/323157_a_324486]
-
ar fi provenit din Stulpicani sunt contrazise de cercetătoarea Ioana Panait-Cristache care afirmă că biserica aceasta ar fi ctitoria stăpânilor moșiei Stroiești, care au înzestrat-o cu bunuri și după mutarea ei la Humoreni. Pe un Triodion se află următoarea inscripție: "„Această carte numită Triodion este dăruită de stăpânitorii moșiei din satul Stroiești, Nicolae Popovici, bisericii din satul Liudi Humorului, unde se prăznuiește hramul Sf. Arhangheli Mihail și Gavril spre vecinica pomenire în anul 1837”". Conform cronicii parohiei Humoreni, această biserică
Biserica de lemn din Brașca () [Corola-website/Science/323152_a_324481]
-
mutării construcției pe actualul amplasament sau o eventuală rectitorire, care i-a adaus un alt doilea hram, așa cum a fost documentat în pragul secolului 19. Iconostasul bisericii, datat pe icoanele împărătești din anul 1849, a fost atunci doar repictat. O inscripție zgăriată pe dosul icoanei Sf Maria cu Pruncul reține următorul text în alfabet chirilic: "„leat 7288 Ene grămăticu”". Anul erei bizantine corespunde anilor 1779-1780 ai erei noastre, iar grămăticul Ene a fost un cântăreț-dascăl la biserică, care și-a semnat
Biserica de lemn din Ioanicești-Găbrieni () [Corola-website/Science/323235_a_324564]
-
ca paroh slujea preotul Dimitrie Brăilean. În anul 1887, biserica a fost restaurată. Cu acest prilej s-au efectuat următoarele lucrări: Lângă intrarea de pe latura sudică a fost amplasată o cruce de piatră cu postament pe care se află următoarea inscripție cu caractere chirilice: "„Această cruce au făcut Ion Marmurac din Sloboziea 1888”". Preotul satului avea un rol important în comunitate, el impulsionând dezvoltarea localității. Astfel, preotul Vasile de Volcinschi și cantorul bisericesc Meftodie Ionașcu au înființat în anul 1902 Banca
Biserica de lemn din Dănila () [Corola-website/Science/323252_a_324581]
-
Șase lucrări a făcut regele Ezechia, pentru trei lucrări i-au mulțumit, iar pentru trei lucrări... nu...A astupat apele Ghihonului și nu i-au mulțumit» (n.pentru aceasta).. Încheierea lucrărilor de excavare a tunelului lui Ezechia este descrisă în Inscripția de la Siloam, scrisă în ebraică, în alfabet paleoebraic, care a fost descoperită în anul 1880 de către un copil arab. Inscripția se găseste la Muzeul național din Istanbul. De sărbătarea evreiască de Sukot avea loc ceremonia de Simhat Beit Hashoévá în
Ghihon () [Corola-website/Science/323268_a_324597]
-
Ghihonului și nu i-au mulțumit» (n.pentru aceasta).. Încheierea lucrărilor de excavare a tunelului lui Ezechia este descrisă în Inscripția de la Siloam, scrisă în ebraică, în alfabet paleoebraic, care a fost descoperită în anul 1880 de către un copil arab. Inscripția se găseste la Muzeul național din Istanbul. De sărbătarea evreiască de Sukot avea loc ceremonia de Simhat Beit Hashoévá în cursul căreia în vechime se colecta apă din izvorul Ghihonului si se aducea in Templul din Ierusalim. Aceasta apă slujea
Ghihon () [Corola-website/Science/323268_a_324597]
-
fragmente de pictură pe cheia bolții pronaosului și naosului. Pe pereții altarului s-au lipit bucăți de pânză pictată, asemănătoare din punct de vedere al compoziției, cromaticii și stilului cu pictura de pe ușile diaconești, care a fost realizată conform unei inscripții de meșterul Gheorghe Glăvan în anul 1925. Catapeteasma datează de la începutul secolului al XIX-lea, având motive decorative vegetale aurite. Icoanele au fost executate în primul deceniu al aceluiași secol de către meșterul Toader Zugravu din comuna Frumosu, după cum atestă inscripția
Biserica de lemn Sfântul Nicolae din Vama () [Corola-website/Science/323274_a_324603]
-
inscripții de meșterul Gheorghe Glăvan în anul 1925. Catapeteasma datează de la începutul secolului al XIX-lea, având motive decorative vegetale aurite. Icoanele au fost executate în primul deceniu al aceluiași secol de către meșterul Toader Zugravu din comuna Frumosu, după cum atestă inscripția de pe icoana "Înălțarea Sfintei Cruci". Icoanele împărătești sunt datate din anul 1805. Rețin atenția stranele cioplite și decorate cu rozete, "dinți de lup" și colonete strunjite, precum și coarda de sfeșnice având o feronerie compusă din trei arcade trilobate, decorate cu
Biserica de lemn Sfântul Nicolae din Vama () [Corola-website/Science/323274_a_324603]
-
București. În ziarul „Cultura Poporului” din Cluj apărea următoarea știre: "Pe muntele Găina s’a înălțat, pe locul unde se face tradiționala serbare, zisă „Târgul de fete“, o impozantă cruce lucrată și sculptată de cunoscutul sculptor Mățăoanu. Crucea are următoarea inscripție": Dumitru Mățăoanu s-a sinucis la 1 iulie 1929 și a fost înmormântat în Cimitirul Sfânta Vineri din București.
Dumitru Mățăoanu () [Corola-website/Science/323297_a_324626]
-
Catedralei Mitropolitane din Cernăuți. Biserica a fost sfințită în anul 1896 de mitropolitul Arcadie Ciupercovici al Bucovinei și Dalmației, primind hramul Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava. Lângă peretele sudic al bisericii se află o cruce de piatră cu următoarea inscripție în limba română cu caractere chirilice: Această sfîntă cruce o făcuto Vasîle a lui Ion Blarniuc cu soția sa [...] numai amîndoi anu 1891"". Primul paroh a fost preotul Ilarie Bădăluță (ortografiat în actele germane Hilarion Badalutza), născut la 1 iulie
Biserica Sfântul Ioan cel Nou din Cacica () [Corola-website/Science/323308_a_324637]
-
1856 în satul Părhăuți. Acesta a absolvit Gimnaziul din Suceava (1880) și apoi Facultatea de Teologie din Cernăuți (1885), fiind hirotonit preot în 1885. Acesta a fost înmormântat lângă altarul bisericii din Cacica, pe monumentul său funerar aflându-se următoarea inscripție: ""Parohul JLARIE BĂDĂLUȚĂ păstor de suflete din comunile Părteștii-de-Sus și Căcica, prin a cărui stăruință s'a zidit și sfințit această biserică. 1-VIII-1858-9-V-1916"". După cum se precizează în ""Anuarul Mitropoliei Bucovinei pe anul 1937"", Biserica " Sfântul Ioan cel Nou" din Cacica
Biserica Sfântul Ioan cel Nou din Cacica () [Corola-website/Science/323308_a_324637]
-
a repictat interiorul bisericii de către pictorul Nicolae Gavrilean din Gura Humorului, lucrările fiind finalizate în noiembrie 1982. Lăcașul de cult a fost resfințit la 19 iunie 1983 de către mitropolitul Teoctist Arăpașu al Moldovei și Sucevei. Deasupra intrării se află următoarea inscripție: ""Cu mila Tatălui, ajutorul Fiului și puterea Duhului Sfânt, s-a zidit această Sfântă Biserică cu hramul Sf.Ioan cel Nou de la Suceava, între anii 1892-1896 prin strădania preotului paroh Ilarie Bădăluță, cu sprijinul Consiliului Parohial și obolul credincioșilor. În
Biserica Sfântul Ioan cel Nou din Cacica () [Corola-website/Science/323308_a_324637]
-
pe teritoriul satului a fost o așezare dacică. Din secolul al XV-lea sunt date care menționează existența unei mănăstiri de la care provine numele locului - Coasta Mănăstirii. Acestei mănăstiri i-a dăruit domnitorul Munteniei, Constantin Brâncoveanu (1668-1714), un potir cu inscripția „dăruit de Vodă Brâncoveanu”. Tot în această mănăstire, cu hramul Înălțarea Domnului, a trăit episcopul Iosif Stoica și, tot aici a fost locul de înmormântare a episcopilor Maramureșului. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Biserica Albă era vorbitoare de
Biserica Albă, Rahău () [Corola-website/Science/323366_a_324695]