11,356 matches
-
Wilt are o oarecare legătură cu femeia moartă. — Pot să creadă ei ce vor. Eu îl știu pe Henry! Chiar dacă amărâtul de el ar vrea s-o facă, nu e în stare să omoare pe nimeni. L-a trosnit totuși marți pe elevul din clasa de Tipografi. Asta dovedește că e capabil de acte de violență irațională. — Greșiți din nou. Tipograful l-a trosnit pe el, zise Braintree. — Dar abia după ce Wilt l-a numit căcăcios mic și-mpuțit, observă domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
alt grad o fi având. Trase o carte din teancul de pe masă. Kavafis. „Pentru unii vine o zi când trebuie să-l spună pemarele Da sau pe marele Nu.“ Pagini, rotocoale, săgeți. Numele lui Marcu Vancea șters, rescris, subliniat. Luni, marți, miercuri, nopțile cu șoaptele și prăbușirile și fantomele lor, jocul capricios și fără elan al gândurilor. Telefonul de la Toma fusese o glumă sau un avertisment? Te pomenești că apare iarăși, când nu te aștepți, ca prima dată. „Se vede-ndată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
orice recepționer de hotel-, se va îndrepta, așadar, spre hotel. Va comunica, din vârful buzelor, numărul 326 al camerei rezervate, va urca, își va face dușul și va muri, pentru câteva ore, într-un somn adânc, preistoric. A doua zi, marți, va pieri ca prima, neștiută. Film, excursie, somn, cine ar ști să spună. Miercuri, vremea se va răci. Cerul coborât, îngroșat, negru. O plimbare până la librărie. Joi, excursie la castel, lectură, plimbare pe la vile, prin oraș, prin parc, pe la poștă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în fiorul brizei bruște, toate păreau demascări flagrante ale respirației ei estompate, disipată prin toate colțurile, din care parvenea, ciclic, câte un stimul, un subterfugiu-avertisment, ca o grea clipire de gene a neantului... Poate, într-adevăr, în dimineața însorită de marți, doamna Veturia chiar întrebase, cum obișnuia: „Domnul profesor a închis ușa?“. Sau: „Parcă s-a auzit cheia, a plecat profesorul?“. Cuvintele rămăseseră în aerul umflat al tăcerii. Nu izbutiseră să sonorizeze, își tot adunau energia, amânate în potențiale. Până joi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
părea un om manierat și simpatic, chiar dacă puțin ciudat, cu aceste povești răsturnate și cam prea lungi. Simpatic, totuși, și Venera deschisese, în sfârșit, larg, ușa sufrageriei, ca semn de bunăvoință. Băiat manierat, Tolea acceptă invitația, intră, se așeză. Reveni marți, reveni joi. Se răsturnase calendarul, dispăruseră miercuri și vineri, veniseră la putere marți-joi-sâmbătă. Dar privilegiatul nu voia să supere zeii, nu abuza. Venea doar marțea și joia. Rămânea cât putea de mult, până ce Venera trebuia să se întoarcă acasă, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ușa sufrageriei, ca semn de bunăvoință. Băiat manierat, Tolea acceptă invitația, intră, se așeză. Reveni marți, reveni joi. Se răsturnase calendarul, dispăruseră miercuri și vineri, veniseră la putere marți-joi-sâmbătă. Dar privilegiatul nu voia să supere zeii, nu abuza. Venea doar marțea și joia. Rămânea cât putea de mult, până ce Venera trebuia să se întoarcă acasă, în apartamentul în care amintiri recente o terorizau, se pare. O însoțea până la taxi, se despărțeau greu. Venera venea și pleca și iar venea la domiciliul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vânzătorii de legume, de carne, de pantofi, de benzină. Intermediarii de tot soiul. Un domn, doctorul Marga! Gafton, Marga, Tavi, oamenii altor vremuri, când era frate-miu cu ei. V-a povestit probabil Tavi... Câinele nu tresări, gazda nici atât. Apoi, marți, săptămâna viitoare. Tolea venise transpirat, șifonat, vai de lume. Întârziase, circulația fusese blocată multe ore în așteptarea convoiului prezidențial care îl transporta pe Marele Asociat, Bâlbâitul, în drum spre sau de la aeroport. Abia reușise să ajungă, pe căi ocolite, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
drum spre sau de la aeroport. Abia reușise să ajungă, pe căi ocolite, cu un taxi. Da, da, înțeleg, îl liniști materna Venera. Pe măsură ce interesul inițial scădea, vizitele lui Tolea deveneau tot mai dese și mai lungi. Venea acum nu numai marțea și joia, ci și sâmbăta, gata să vină zilnic, dacă Venera ar fi locuit în casa Cușa. Virtuoasa Venera păru copleșită și incomodată de evocarea trecutului, așa că profesorul schimbă subiectul. Începu să livreze amănunte despre tot ce i se întâmpla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fugit cu handicapata în legendă, în basm, îi va da pe față toate tertipurile, toate, toate. Luptase destul Anatol Dominic Vancea Voinov să nu o ia la fugă, duminica, spre locuința fantomei Tavi, să nu telefoneze nici luni, toată ziua. Marți a pornit, însă, din nou, pe traseul magnetic... stă dom’ Dominic, în costumul său negru salopetă, sprijinit în umbrela neagră, în stația de tramvai, la Rond. Vine tramvaiul 23, se urcă, găsește loc, se așază. Nu vede pe nimeni, vagonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
post la vreo universitate de prestigiu precum Berkeley sau Columbia, un tânăr star intelectual care lucra deja la a doua sau a treia carte. Imaginați-vă deci surprinderea mea când am intrat la Brightman’s Attic în dimineața aceea de marți din luna mai și mi-am văzut nepotul stând la tejghea, numărând restul unei cliente. Din fericire, l-am văzut înainte de a mă vedea el pe mine. Dumnezeu știe ce vorbe neinspirate mi-ar fi scăpat de pe buze dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
scufundăm într-o stare de animozitate permanentă. Dar gata. Telefonul acesta reprezenta finalul, iar de acum încolo, Edith nu va mai fi pentru mine decât un nume - cinci literuțe simbolizând o persoană care încetase să mai existe. A doua zi, marți, am prânzit singur. În după-amiaza aceea, Tom era în Manhattan cu Harry, negociind cu văduva unui romancier decedat recent cărțile din biblioteca soțului ei. Din câte spunea Tom, romancierul acesta îi cunoscuse pe toți scriitorii importanți din ultimii cincizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
seară înainte, doream să îmi reafirm încrederea în sexul femeiesc și cine ar fi putut mai bine să mă ajute, decât blânda Marina Gonzalez? Până să intru în local, mi-o și imaginasem purtând colierul (așa cum se întâmplase luni și marți) și știam că simpla ei vedere avea să-mi facă foarte bine. De aceea, m-am strecurat cu inima grea într-un separeu gol și i-am dat comanda lui Dimitrios, care ținea locul iubitei mele absente. Ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Nathan Glass, am înțeles că domnul Belea folosește numele de cod Roberto Gonzalez. Și am mai înțeles că nici colierul nu se mai afla în casa de marcat. Biata Marina uitase să-l scoată de la gât când se dusese acasă, marți seară. O greșeală minoră, poate, dar nu reușeam să-mi scot din cap felul în care folosise termenul „bum“ când încercase să-mi refuze darul, iar când am legat cuvântul de anunțul lui Dimitrios că urma să lipsească „vreo câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
înmuiat și având gânduri mai bune în privința zilei respective după ce urlase la soldații săi, brigadierul se retrase pentru a-și face baia. Privi către programul care se găsea pe perete, lângă robinete, acoperit cu plastic. „Luni“, scria, „ceafa și urechile. Marți, între degetele de la picioare. Miercuri, pe spate.“ și așa mai departe. Ah, da, era ziua din săptămână în care trebuia să se spele în spatele urechilor și pe gât. În fiecare dimineață, acorda atenție altei părți problematice a corpului său. Astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
că trebuia plătit un preț, numai că nu înțelegea de ce prețul ăsta trebuia să fie unul atât de nedrept de mare. Știa mai multe mariaje care nu aveau o pată atât de stăruitor de irațională în peisajul lor. Ziua de marți a trecut fără nici un incident. Miercuri însă, cu numai o jumătate de oră înainte ca Luca și Alison să plece să ia masa cu Patsy, o femeie pe care Alison o cunoștea de la serviciu, și soțul acesteia, a sunat telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
s-ar fi cuvenit să învețe toți, chiar și patronul, dom’ Emanuel, care-l ținea de mâna lui dreaptă, dându-i mână liberă, totodată, să imprime stilul și orientarea revistei. Maestrul Vergilius apărea în redacția Blocadei doar o dată pe săptămână, marțea, pentru cel mult două ore umplute cu un soi de prelegere ce s-ar fi vrut curs de ziaristică, până ce teoriile lui despre maniera de concepere a știrilor și a reportajelor și a articolelor de opinie alunecau instantaneu în analize
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
el n-a luat aminte la mânia poporului, deh, ofta, cădea pe gânduri, mânia poporului părea să trezească în el un puseu lung de meditație mistică dezabuzată. Ostenise maestrul, deh, resemnarea, disperarea, osteneala, care atrag după sine îndoiala... Amâna pentru marțea viitoare, când revenea pe poziție hărțuindu-i pe nemernici, iarăși vrednici de milă pentru atâtea și atâtea crime care se vor întoarce înzecit asupra lor, maestre, pe limba lor vor pieri, limba lor păcătoasă, mincinoasă și smintitoare a întors pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
atâta amar de vreme și i-a ales prin vot liber pe Iliescu și pe criptocomuniștii lui, ce mai, degeaba ne frământăm, degeaba ne spargem plămânii și ne răcim gura, ceea ce nu-l împiedica să revină la gânduri mai bune marțea următoare, pentru că-n definitiv cine, dacă nu noi, presa, cine să-l lumineze pe român și să-l împingă înainte? Își punea mari speranțe maestrul în alegerile următoare, care, de bună seamă, ar fi scăpat poporul de Iliescu-fesene. Toți puneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
spune că are și el familia lui, Milică-tată, un bun motiv ca să ne vedem de treabă. Deși dădea semne de osteneală, încă mergea treaba cu Blocada. După ce vreme de doi ani se ținuseră de tabietul celor trei ședințe săptămânale de marți, miercuri și joi, pe măsură ce computerele înlocuiau mașinile de scris, iar revista devenea o anexă tot mai neînsemnată a trustului căruia îi deduse numele, odată rămași fără maestrul Vergilius și dom’ Emanuel, păstrară doar întâlnirea de joi, când se adunau în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nesfârșit. Am ieșit Înțepată, băgându-l În răcori pe paznic cu o privire plină de dispreț, și m-am dus pe jos până la sală, În loc să prind un autobuz. Trebuia să scap cumva de frustrare. La sală era foarte multă liniște. Marțea de regulă nu era tocmai omor de lume, dar, cu toate astea, locul părea neobișnuit de gol. Poate că starea generală de depresie resimțită de personal Îi contaminase și pe membri. E liniște și pace azi, nu, Lou? am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
dar nu pentru a-mi păstra avantajul psihologic, ci din cauză că băusem atâta ceai În ultimele zile, Încât proporția de tanin din sângele meu trebuie să fi ajuns la cincizeci la sută. Monroe mă puse să povestesc din nou evenimentele petrecute marți după-masă, dar Îmi dădeam seama că intențiile lui erau altele. Am răspuns aproape automat. Faptul că măcar o dată nu eram nevoită să mint mă făcea să mă simt chiar bine. De ce nu ne-ați spus de marți că aceasta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
nou evenimentele petrecute marți după-masă, dar Îmi dădeam seama că intențiile lui erau altele. Am răspuns aproape automat. Faptul că măcar o dată nu eram nevoită să mint mă făcea să mă simt chiar bine. De ce nu ne-ați spus de marți că aceasta nu este prima moarte violentă În care sunteți implicată, dnă Jones? Întrebă el pe neașteptate, sperând În mod evident să mă sperie. Știam că o să vină vremea și pentru chestiunea asta. Deh, ăsta-i necazul cu sistemul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mici, verzi, care dansau după cum vorbeau vocile. Când se întorcea de la operă, mama n-avea voie să facă nici o mișcare decât în pauzele dintre emisiuni și, fiindcă știa dinainte ce-o așteaptă, își pregătea toate la îndemână, încă de după-amiază. Marțea și vinerea, eu aveam voie să stau treaz până mai târziu, iar atunci se transmitea emisiunea politică și vocile din văzduh spuneau că iubitul conducător era rău și recolta la fel și aproape toate lucrurile despre care noi învățam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
lături. Puțin mai târziu, a intrat în sufragerie Francesco. Mi se părea că, în ziua aceea, adulții jucau teatru. Mereu se întâmpla câte ceva în momentul hotărâtor. La fel ca în piesele de teatru transmise la noi acasă, în serile de marți. Dacă vedeai cum doi se sărută, puteai fi sigur că un al treilea va bate la ușă. Ușa stătea în mijlocul scenei, fără pereți împrejur, iar eu mă întrebam cum de acela se obosea să mai bată, când avea atâta loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
plină de ștampile, rotunde, dreptunghiulare, denumiri prescurtate ale unor instituții oficiale și două-trei semnături. Persoana cea mai importantă eram eu, fiindcă traduceam pentru tata. Scrisoarea ne invita la o întâlnire cu reprezentantul unei organizații umanitare din America. La ambasada americană. Marți, ora unsprezece. În scrisoare se întreba dacă tata și-ar putea face timp. Noi nu ne-am putut împiedica să zâmbim. Am discutat îndelung, încercând să ne dăm seama dacă o asemenea invitație însemna ceva rău sau ceva bun și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]