10,917 matches
-
Românească. În anul 1919 editează, împreună cu Tudor Arghezi, la Iași, revista Însemnări literare. În decembrie, revista își anunță încetarea apariției: Viața românească își pornește iar munca pentru cultură și folos. Noi, cei de la Însemnări literare, reintrăm în curentul ei cu modestele noastre mijloace. În editura revistei ieșene publică volumul de nuvele Umbre și broșura În amintirea lui Creangă, iar la Editura Luceafărul, volumul Priveghiuri. Devine membru al Academiei Române în 1921. * În anul 1926 reprezintă Societatea Scriitorilor Români, împreună cu Liviu Rebreanu, la
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
Adevărul lui Al.V. Beldiman (apărut în 1888), se afirma ca una din principalele publicații care marcau un moment demn de a fi menționat în acțiunea de moderni zare a presei române (Universul, apărut în 1884, contribuia cu mijloace mai modeste la extinderea obiceiului de a cumpăra gazete în cercuri mai largi de cititori, de curând alfabetizați). Au urmat, pentru Bacalbașa, după 1886, câțiva ani buni în care s-a impus în lumea ziaristicii române, nu lipsită de talente autentice, afirmându
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
lui au încredințat ziarul îngrijirii cuiva care nu este în stare să cunoască nici căile nemțești, nici cele turcești, care nu știe, după cum n-a știut niciodată în cariera lui unde sunt legațiile străine, în sfârșit, cineva care oricât de modeste îi sunt pretențiile - are totuși una: aceea de a fi o garanție de probitate și de românism.“16 De altfel el a manifestat întotdeauna - fără a fi influențat de aparențe - o atitudine de înțelegere față de poziția politică adoptată de Alexandru
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de N. Iorga în Revista istorică: „Sunt amintiri cu întrebuințarea ziarelor, prezintate sincer și limpede“46. Întreg serialul publicat în foileton va fi cuprins în patru volume, editate între anii 1927 și 1933, în con diții grafice, la început, foarte modeste. În literatura noastră memorialistică, destul de bine reprezentată în ultimul secol și jumătate, lucrarea lui Constantin Bacalbașa ocupă un loc aparte prin darul autentic de evocator al autorului, care a apelat la o metodă mai puțin uzitată atunci când și-a redactat
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Doilea Război Mondial, după ce se numise puțină vreme și strada Mauriciu Blank. 135. Existent și astăzi pe Calea Victoriei nr. 28, colț cu strada Doamnei. 136. În spatele clădirii în care funcționează și azi restaurantul Capșa (Calea Victoriei nr. 34, cu o firmă modestă la intrare: „Casa Capșa, fondată 1852“), s-a aflat, înainte de Casa Lahovary 137, în care se află instalat Clubul tinerimii, era o veche casă boierească cu un portal sculptat după modelul celor mai multe case boierești ale vremii. Modernismul a abătut-o
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
de restaurantul Teatrului, care a dăinuit până în anul 1938, când vechea clădire care-l adăpostea a fost demolată. 213. „Confiseria“ Giovanni se afla într-adevăr la 1873 peste drum de „palatul princiar“, după cum precizează Ulysse de Marsillac, într-un local modest, alături de casa Assan (viitorul Hotel Metropol); până în 1866, aici se termina trotuarul de pe Calea Victoriei, care începea la Capșa. Cofetăria Giovanni, afirmă Gheorghe Crutzescu (Podul Mogoșoaiei, p. 137), funcționase prin 1850 la parterul clădirii care adăpostea sala Bossel. 214. În 1885
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
porecleau Berlicoco, era acuzat că a putut agonisi averi mari, pe care le avea depuse la oarecari bănci din străinătate. Avea și castele în Elveția, ba primea și subvenții de la „Alianța israelită“?!... Faptul că Brătianu trăia în țară, retras și modest la via lui, deși avea oarecare stare, pe când Rosetti, fără nici o avere văzută, putea trăi la Paris împovărat de o grea familie, dăduse arme adversarilor. Iată de ce C.A. Rosetti personal nu avea simpatiile lui Ion Brătianu. Au trecut 50
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
cazurile erau desperate, doctorul Drasch trebuia să fie chemat ca un salvator. De cum a venit în București, a tras la Hotelul Avram de sub Dealul Mitropoliei; aci a locuit foarte multă vreme, până ce a îmbrătrânit, și aci primea, într-o cameră modestă. Mai târziu, către sfârșitul carierei, s-a mutat la farmacistul Nierischer din Calea Moșilor, colț cu strada Armenească, farmacia cu firma „La Sfinți“. La Nierischer avea locuință și masa pentru care nu plătea nimic. Avea însă obligația să dea consultațiile
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
nu lua mai mult decât 2 lei de persoană, totuși, de pe urma carierei sale medicale din România a putut cumpăra în Croația o moșie ce era pe atunci evaluată la 2 milioane lei. De unde banii aceștia? Mai întâi Drasch era foarte modest în cheltuieli, iar, în cele din urmă, n-a mai avut nici grija locuinței și a mâncării. Prin urmare, este cert că, dacă de la cei săraci nu lua decât un foarte modest onorar, în schimb de la cealaltă clientelă de oameni
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
De unde banii aceștia? Mai întâi Drasch era foarte modest în cheltuieli, iar, în cele din urmă, n-a mai avut nici grija locuinței și a mâncării. Prin urmare, este cert că, dacă de la cei săraci nu lua decât un foarte modest onorar, în schimb de la cealaltă clientelă de oameni cu dare de mână lua din belșug. Doctorul Drasch avea și o mare pasiune: mânca mult. În contra tuturor prescripțiilor științei, mânca enorm și tot lucruri indigeste și vătămătoare. De aceea a murit
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
urzită de Mihail Kogălniceanu.** În scurt timp Bucureștiul se umple de parale. În fiecare zi vedem o nouă frumusețe răsturnată într-o birjă luxoasă sau chiar într-o trăsură de casă. Fete, de la modiste și croitorese, servitoare frumușele, cocote foarte modeste se înalță deodată, au parale și au lux. 380 bucureștii de altădată București, 1965, pp. 70-71). Totodată, pe scenă răsunau cântece patriotice: Muzica sună, Șoimul, Dați ajutoare pentru răniți; când apărea o ediție specială a ziarelor, cu vești de peste Dunăre
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
aici un clișeu reprezentând patru ofițeri din garda națională. Iată-i cu uniformele epocii, cu figurile încadrate în favoriții ce se purtau atunci și cu ținută foarte burgheză, întrucât toți acești ofițeri nu erau militari de carieră, ci numai niște modești comercianți, proprietari, funcționari etc. aleși prin votul oamenilor din trupă. În fotografia ce reproducem aici figurează și un politician liberal, șef de coloare în coloarea de Negru, cunoscut pe vremuri, Veniamin Hernia. (Id., ibid., nr. 11688, 14 mai 1922, pp.
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ca să nu zic de lehamite. Fără îndoială, n-o duce ușor. Resimte - mi-a declarat - puținătatea prietenilor (cine are, cu adevărat, mulți?) și apăsarea multiplelor nevoi materiale. Totuși nu și-a pierdut amabilitatea și reflexul de a zîmbi: un zîmbet modest, politicos, fugitiv. Am băut împreună vin de Frumușelu și..., la urmă, șampanie rusească, adusă de el. Sub toate aspectele, atmosfera a fost caldă, plăcută. Ieri, la 12, am mers la mitingul de doliu pentru profesorul Dumitru Alistar, ținut în clădirea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
ani, în acest interval a ieșit la pensie, ceea ce pentru el înseamnă că și-a trăit viața, iar acum, motivat de această performanță, a venit la Nanianu să-i compună o scrisoare de mulțumiri doctorului care l-a salvat. Arăta modest, dar era un învingător. Un altul, cu care a stat în aceeași rezervă de spital, om cu nervi slabi, zicea: „s-a mutat pe lumea cealaltă”. *La o nouă lectură (nici nu mai știu a cîta) mă surprinde folosirea de către
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a-i spune fotografului ce imagini îmi vor trebui de la VEF. Nu l-am găsit; atunci i-am telefonat lui Traian Olteanu, care m-a invitat la el. Are o casă frumos mobilată, de-o curățenie perfectă, dar biblioteca e modestă și, spre stupefacția mea, „ornată” cu cutii de bere străine, cu statuete de artizanat. În fața bibliotecii, un birou simplu, plin de manuscrise. Confesîndu-mi-se, Traian Olteanu mi-a spus că, de vreo trei ani (acum are 42), face separație netă între
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
strîns din dinți, a evitat confidențele cu femeile din mahala, s-a bazat pe brațele și pe mintea ei. Exemplară prin abnegație, s-a dedicat, pînă la uitarea de sine, familiei. Nimeni dintre ai săi n-o egalează în felul modest și profund de a fi. *Iată o serie de lucruri pe care nu le știu: oare „Bunica” ar fi vrut să i se anunțe moartea în ziar?, ar fi vrut pamblici imprimate pe coroane?, ar fi vrut ca ultimul drum
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
e compus în cea mai mare parte din elemente de vîrstă mijlocie și din bătrîni care s-au acomodat cu situația (pe care, de altfel, au provocat-o); aceștia n-ar accepta să treacă de la funcțiile deținute la altele mai modeste și mai slab retribuite. Ei vor fi „revoluționari” doar cu numele, se vor înclina după vînt, dar nu-i vor spori intensitatea. *O privesc cum își ține capul înclinat, pleoapele strînse și-și face cruce cu evlavie. Oare pentru ce
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
proaste, iar suveranul le credea bune, acesta a recunoscut: „Are dreptate: aci el știe mai bine decît mine” (Il a raison; il s’y connaît mieux que moi). Din anecdota lui Voltaire rezultă și altceva: conducătorii sînt obligați să devină modești dacă au în față oameni cu autoritate. * În momentele de vervă, tatăl lui Gelu spune mai multe vorbe memorabile decît cutare scriitor. „Cînd ești singur - îmi declară, ca pe o scuză - devii mai analitic”, or el e singur săptămîni întregi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Femeile care pun această întrebare cred, desigur, că la respectiva nimic nu era de găsit, iar ele au de toate în chipul cel mai evident. O atare miopie dovedește că sînt incapabile să sesizeze misterul (acel „nu știu ce” fermecător) sub aparențe modeste. Despre anumite deosebiri doar bărbații își pot da seama. Și dintre aceștia, nu toți: numai cei pentru care frumusețea nu se oprește la imaginea reflectată în oglindă. *Recitesc și transcriu acest paragraf din Oameni, ani, viață de Ilya Ehrenburg: „Se
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cel Rău, aspru cu oamenii și cu animalele? Bărbatul care, cînd se îmbăta pe la vreun hram, se întrecea cu alți căruțași în curse nebunești, barbare, bătîndu-și calul, ca să cîștige, cu codiriștea ori cu lanțul? în sicriu, mătușa avea aceeași figură modestă, resemnată ca totdeauna. Cînd au adus-o acasă nu știau dacă are pregătite lucrurile trebuitoare. Avea tot: straie, ștergare și cecuri cu peste 30 de mii, depuși pe numele ei și al nepoatei, dovadă că gîndise că va trăi mai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în ordinea materialelor primite. „Ilie Dan, fiul unui țăran analfabet, e o durere, dar poate și o victorie!”, continua el să clameze, ridicînd arătătorul mîinii drepte spre tavan. Declarația sa suna jenant, dar cuprindea un adevăr, fiind, în ciuda aparențelor, una modestă. Chiar dacă nu sînt extraordinare, realizările mele intelectuale (multe, diverse) sînt totuși mari - voia el să spună - în comparație cu punctul de plecare: familia de analfabeți. Fără vreun orgoliu de felul celui al său, eu însumi îmi măsor nu o dată astfel progresul. L-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în ciuda faptului că autorul lor e un istoric literar priceput, ele nu mai au același efect asupra mea. *Alexandru Iosif, un bătrîn evreu sfios, profesor de română, mi-a lăsat pe birou un dosar cu fabule și alte poezii, simple, modeste: „De vrei să pornești / pe-o cale nouă, / omleta nu se face / fără să spargi ouă!” Tot el: „Băzăie o albină, / băzăie un bondar: / una cu folos, / altul în zadar!” Dar uite și un vers frumos: „Omule, de om ai
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
nomenclaturiști”: cariere bazate pe oportunism, abuzuri în relațiile de serviciu etc. Inși mici poartă cu ei farfurii mari, care se transformă uneori în troace. *Cojocaru mi-a spus că Gr.V. Coban vorbea compătimitor, cu o nuanță de dispreț de traiul modest al lui I.Gr.: „Mănîncă numai cartofi!” El mînca fripturi de porc și bea vinuri selecte. Se simțea puternic, sigur de sine, mai dezbrăca și cîte o fată. Colegul său arăta puțin la trup, îngîndurat și sceptic. Gr.V. Coban a murit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dacă n-aș fi rămas autentic, adevărat atît în conținut, cît și în expresie. „Sufletul liniștit”, lin joacă rolul unei instanțe de validare: îmi certifică (sau nu) faptul că am fost onest scriind ce (și cum) am scris. Oricît de modeste literar, sub ochiul „sufletului liniștit”, fragmentele parvin la calitatea de mărturii și semne. S-a văzut: nu evocă lucruri extraordinare, ci incidentele unei vieți mediocre, viața mea într o perioadă care, prin simplul fapt că eram încă tînăr, ar fi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
renumitei doamne. 523 cumsecade, harnici, blânzi, serioși, cu preocupări altruiste; cred În orașul cu cele mai multe personalități „pe m²”, cu o viață demnă, multilaterală. În gândul meu am apreciat locuitorii Fălticenilor ca pe o mare familie, fiecare În cuibul lor mai modest sau mai evoluat, unde copiii, feriți de tentațiile tineretului de azi, au gândit, au scris și au studiat În liniște, dezvoltându-și talentele și predispozițiile, la superlativ. Vă felicit din toată inima. Cartea scrisă de Dv.16 reprezintă o bijuterie
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]