10,211 matches
-
de către doctorul Hristea (Victor Rebengiuc) depășește limitele unei îndreptățiri legale, devenind gest patologic de dependență a Călăului de Victima sa. Această mutare în arhetip este realizată cu o mare subtilitate, elucidându-se abia la nivelul moralei fabulei, ca efect al narațiunii asupra spectatorului, nicidecum prin efecte cinematografice. Tocmai de aceea, față de stridențele stilistice și conceptuale ale unor creații inegale, precum Concurs sau Pas în doi (primul este distrus de final, al doilea salvat de final...), pentru a nu mai pomeni falsitatea
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
de lux, mai lipsit de emoție decât Pepe și Fifi, ultimul film al lui Dan Pița pune cinematograful acestui regizor în cumpănă. Cu un efort de identificare a propriilor limite (de pildă, în zona scenariului) și mai multă încredere în narațiunea clasică (vezi filmele de început), Pița poate face un film important ; deocamdată, e mai mult un răsfăț : artizanat cu pretenții Diavolul și bunul Dumnezeu în serial După primele două episoade ale serialului Cioran, aș spune repede ce nu mi-a
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
trebuit să aștepte în cinema sfârșitul deceniului al șaselea pentru a deveni realitate. Filmele lui Bergman, Fellini, Antonioni, în paralel cu marea schismă narativă provocată de Noul Val francez, au operat o modificare majoră în felul în care era concepută narațiunea cinematografică. Era bănuielii formula lui Nathalie Sarraute din cartea de eseuri apărută în 1956 începuse, iar demonul ei își vârâse coada și în pelicula de celuloid, suspectând tipul de narațiune existent la acea dată de pact conformist cu realitatea o
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
operat o modificare majoră în felul în care era concepută narațiunea cinematografică. Era bănuielii formula lui Nathalie Sarraute din cartea de eseuri apărută în 1956 începuse, iar demonul ei își vârâse coada și în pelicula de celuloid, suspectând tipul de narațiune existent la acea dată de pact conformist cu realitatea o anumită realitate ce lăsa pe dinafară un întreg adevăr (afectiv, în primul rând). Deși încercări de a muta punctul de vedere al narațiunii la persoana I au mai existat (a
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
în pelicula de celuloid, suspectând tipul de narațiune existent la acea dată de pact conformist cu realitatea o anumită realitate ce lăsa pe dinafară un întreg adevăr (afectiv, în primul rând). Deși încercări de a muta punctul de vedere al narațiunii la persoana I au mai existat (a se vedea filmulețele suprarealiste ale lui Buæuel și Dali în general, tot cinematograful așa-zis de avangardă , dar și curiozități precum The Lady în the Lake, ecranizarea din 1947 semnată de Robert Montgomery
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
unor regizori la curent cu ce se întâmpla în cinematograful mondial de a-și subiectiviza demersul stilistic se izbea de comandamente ideologice precis codificate. încercări (și reușite) au fost totuși ; pe lângă intensul ”moment subiectiv” din finalul Pădurii spânzuraților abil integrat narațiunii, perfect explicabil din punctul de vedere al perspectivei personajului Bologa și, oricum, episodic în economia filmului , Duminică la ora 6 rămâne exemplul cel mai consistent de cinema alternând o incertă subiectivitate a personajelor cu o absolut certă subiectivitate regizorală, ce-
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
cinema alternând o incertă subiectivitate a personajelor cu o absolut certă subiectivitate regizorală, ce-și permite, la o adică, să introducă acel laitmotiv al liftului ambiguu ca unghi subiectiv (Al vreunui personaj ? Al regizorului ?), dar în mod manifest inovator, scandând narațiunea ca un ritm vizual. Din păcate pentru cinematograful românesc, această subiectivitate (ca formulă narativă moderat discontinuă) a ajuns să se confunde cu o formă de lirism siropos... Ecranizările au fost cele care au suferit cel mai mult de această boală
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
există comunicare. Raportul dintre personaje se schimbă în permanență, de unde nestatornicia formelor ficționale. întâmplările povestite de altii sunt determinante pentru desfășurarea închipuirii ce trece de la abstract la concret. Se poate observa astfel existența unei circularități ficționale: fantezie -transfigurare în materialitate - narațiune - realitate etc. Ipoteticul, ambiguitatea devin dominante. Personajele se presupun, se conțin unele pe altele: Anghel, metamorfozat, seamănă cu bătrână Achilina ; Anghel, din lumea celor vii, Antipa, din planul neființei, alcătuiesc un cuplu, cel de-al doilea fiindu-i fiu și
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
formă, o ființă uriașă acoperită cu păr care imi flutură prin fața ochilor un contract și șoptește în urechea mea (ciudat, voce blândă, un glas de aur, prietenos, aproape umil) dă-i drumul, ce mai aștepți, scrie, nu te opri ...”. Timpul narațiunii intra într-o legendă ce desacralizează: ,, Vremea trecu, cine i se poate împotrivi? Poetarul Tănase muri și în locul lui veni unul care purta o pelerina făcută din două fețe de masă. Apoi muri și asta, veni altul, cineva trebuia să
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
asta aici? Desigur, va spune bătrânul.” Dialogul fictiv este proiectat într-un alt timp, arta fiind considerată suport existențial, cea care determină devenirea. Antipa este urmaș al Poetului și toate trăirile sale onirice, personajele imaginate se circumscriu acestui nucleu arhetipal. Narațiunea însăși pare preluată de la acesta proiecții, devenind secundă și ipotetica. Jocul narativ este, din nefericire, excesiv. Textura epica, fragmentara, confuză este întreruptă pe alocuri pentru a fi înserate fișe de lucru din „Jurnalul românului” în care sunt „colate” articole din
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
există relații între fragmentele publicistice și planul epic, astfel încât coerentă, coeziunea lipsesc. Destinele nu se intersectează, ci se sugerează ruptură tranșantă dintre existența muncitorilor și cea a intelectualilor, din prima fiind excluse valorile spirituale. Structura poematica, sincopata este produs al narațiunii aparent realiste, obiective, dar întretăiate de elemente mitice, anticipative, tratate în derizoriu:,,Neclintit, acoperit până sub bărbie, bărbatul respira ușor și egal în felul în care la iarmaroc sub un capac de sticlă Marc Antoniu doarme curajos și nepăsător. Alături
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
Americii de Sud”. În structura lucrării găsim două părți, care cuprind referiri la cele două călătorii ale autoarei, cu obiective și finalități parțial diferite. Aceasta nu înseamnă că este stricat echilibrul textului. Dimpotrivă, cele două părți se completează reciproc și asigură armonia narațiunii. Pentru că, trebuie să subliniez, Ingrid Cozma dovedește că stăpânește suficiente mijloace ale exprimării prozaice. Reușește descrieri plăcute ale naturii exotice și portrete psihologice veridice, presărate ponderat cu elemente privind arta dialogului. Prima parte, adică prima călătorie, pe care aș zice
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
de exorbitare. Faptul era indicat de o expresie pe care am văzut-o vehiculată de prea multe ori ca să nu devină cumva un clișeu : „simț enorm și văz mon- struos”. Contextul era unul cumva modest, dar nu lipsit de semnificație, narațiunea Grand Hôtel „Victoria Română”, un text ambiguu și cumva razna față de restul producțiilor vesel-amuzante ale autorului. Iar în acest context, fraza avea o rezonanță modestă, era, în ciuda expresivității ei stilistice, o frază la locul ei. De ce a fost scoasă din
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ca o lentilă prin care opera era privită ? Ce a impus această frază pe scena exegezei caragialiene și în conștiința unui grup mult mai mare de cititori avizați ? Și, despre a cui vedere și simțire este vorba ? A naratorului din narațiunea sus-pomenită, a lui Caragiale-autorul, a cititorului căruia i se deschid ochii și simțurile ? În mod cert, o bună parte dintre exegeții operei îl identifică pe Caragiale ca autorul dotat cu o astfel de sensibilitate ieșită din comun pentru că înțelegem numaidecât
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
comentariului științific, detașat, calm, rigid, celălalt al lecturii implicate, anxioase a lui Leiba. Din punct de vedere criminologic detaliile furnizează informații importante pentru realizarea profilului psihologic al crimi- nalului. Pentru subiectul în cauză ele sunt transferate unui alt tip de narațiune care relevă caracterul unei vio- lențe deloc accidentale, al unei violențe difuze, orientate împotriva unei minorități neasimilitate, identificate drept un corp străin, un corp impur. Aceste detalii nu ne sunt prezentate, dar juxtapunerea se produce facil în mintea lui Zibal
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Scrii- torul este complet dezinteresat de conținutul psihologic al personajelor sale, ceea ce nu înseamnă că nu au unul, ci doar că acest conținut nu face obiectul unei investigații și nicidecum al unei autoscopii, practic nu contează în economia simbolică a narațiunii. Psihologia lui Coriolan Drăgănescu nu importă, iar Caragiale își plasează interesul în afara personajului, relevând cu complicitatea naratorului instrumentul prin care el devine un personaj public. Inte- resul naratorului, dar și al autorului se focalizează pe mecanismul prin care percepția publică
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
parcă aerul se liniștea și spectatorii trăiau Împreună cu actorii același moment intens de amintire a copilăriei. Agamemnon la Lincoln Center Vedeam piesa ca pe un poem coral abstractizat, homeric În suflu. Unele fragmente de text erau rostite În engleză, pentru ca narațiunea să fie clară, dar pasajele care se refereau mai mult la stări și emoții erau cântate sau intonate ritual de cor, În greaca lui Eschil. Spectacolul Începea cu o sinteză a legendei Atrizilor, o pantomimă simfonică de patruzeci și cinci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
aibă un substrat de adevăr în viața ei reală: peste un an Maria moare. Cronicarii pomenesc data morții premature, dar nu menționează și cauza ei. Romanul este o dramă istorică și nu o istorie dramatizată, pentru că nu se limitează la narațiune "ce și cum"; ci se străduiește să descopere cauzele, drama -, să răspundă și la întrebarea "pentru ce?!". Istoria nu este numai o înșiruire de date, războaie, cauze, întâmplări de odinioară. Istoria înseamnă și sufletul vremurilor sufletul de totdeauna al unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
adaug eu "intuite", din zbuciumata istorie a lui Ștefan cel Mare, a Moldovei lui, a României de totdeauna, înseamnă că mi-am împlinit misiunea. Încercând o analiză, acest roman ca fenomen literar e o îmbinare de proză deci gen epic (narațiune) cu dramă gen dramatic (istorie-document, acțiune, conflict, dialog, obiectivitate, comportament, cu elemente de tragic și comic). "...Există opere epice cu puternice latențe dramatice... Drama este concluzia și momentul cel mai interesant al oricărui roman... Romanul dramatic e definit ca o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
rața rămase să moară în copcă. și toate își urmară cursul, ca și când n-ar fi fost vreodată o rață prin acele locuri”. Dar pasărea a fost, existența ei, imensă, ca a oricărei făpturi create de Dumnezeu, a umplut tot orizontul narațiunii, respectiv lecturii. Cu atât mai tragică, incomensurabil mai tragică ni se pare moartea ei. Și ce sfâșietoare - șiretenia ei agonică, scufundarea în apă. Rața lui Șalamov e aproape un argument împotriva existenței lui Dumnezeu. * În 1915-1916, deci în plină desfășurare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
acest caiet pentru că lucrez intens la nuvele - cu ajutorul fumului, miros de prune din Elveția în resturi de tabac din Lucerna, cu ajutorul focului din cognac (Courvoisier) și al amărăciunii din nesul care mă face să uit complet foamea. Mă afund în narațiunea ce devine un fel de circulație sangvină într-un corp sideral pe care-l ridic scriind. În rest, sunt plictisită de noii mei prieteni, care vor să mă tragă în partidele lor politice cu iluzia că pot face ceva pentru
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
se comunică știința despre Pământulmamă, despre alchimia agriculturii, legăturile dintre aburi-răsuflare și suflul vital al tuturor ființelor. Agneta a fost încântată și foarte inspirată și i-a venit poftă să refacă romanul în acest sens „irațional” care ar putea scoate narațiunea dintr-un impas (fie el numai imaginar) semnalat de editor și redactorul de carte. Apoi, sub entuziasmul „găsirii cheii” (care era tot timpul în buzunarul ei!), mi-a spus că Birgitta (Trotzig), iubita noastră prietenă, spune despre mine: „Ea mă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
drumul într-o cultură și într-un mediu literar străine și chiar ostile literaturilor străine. Am fost surprinsă de Birgitta: cu câtă seriozitate citise și recitise romanele mele, analizându-le și scoțând la lumina zilei ce era memorabil în arta narațiunii suprarealiste și a celei numite realism magic. N-am fost atât de documentată ca Birgitta, alegând să vorbesc despre „metamorfozele” sufletului ca temă obsedantă în romanele ei, oprindu-mă în special la romanul Boala, apărut în mod curios chiar în
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
chiar pentru mine! Visul m-a consolat de faptul că n-am primit nici un semn de viață de la Eva (Bonnier) în legătură cu cartea mea de nuvele. M-am tot gândit dacă nu cumva „suedeza” mea e prea rudimentară ca să exprime subtilele narațiuni pe care le-am „filmat” parcă, purtându-le cu mine tot timpul, în căutarea unui ton adecvat conținutului exploziv al unei lumi ce nu este lumea țării în care trăiesc acum. Dar totul este limba visului și a filozofiei. Există
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
s-ar putea explica caracterul eclectic al poveștilor marine cu pirați, care au apărut în secolul al XVII-lea, în Occident, prin mecanisme poetice, combinând atât elemente din imaginarul general al vieții pe mare, cât și toposuri mitice specifice unor narațiuni eroice, de călătorie sau de aventuri. Născut într-o epocă de maximă anvergură a comerțului maritim, a expansiunii coloniale, a războaielor navale, a presei, a progresului științific-filosofic și a viselor de puritate genuină tipice utopismelor iluministe, imaginarul pirateriei marine a
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]