9,682 matches
-
considerau „problema acțiunii sociale” doar o ipostază a unei „probleme mai generale”, aceea a „expresiei umane sub toate formele”. Lăsând militanților politici sarcina de a combate pe plan social, suprarealiștii își asumau „misiunea” legată de „problemele iubirii, ale visului, ale nebuniei, ale artei și ale religiei”. Nu fără a-și face o „dogmă” din „nesupunerea totală”, din „sabotaj”, din faptul de „a nu mai aștepta altceva decât violență”, ei găseau că menirea lor era „recuperarea totală a forței noastre psihice”, prin
SUPRAREALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
o bună așezare”, cum ar spune Noica, față de valori. În I. L. Caragiale vede un scriitor „abisal” de talie mondială, în Mateiu descoperă fastul și dulceața melancoliei, la Eminescu, Blaga, Iorga, Rebreanu observă ceea ce trebuie. Numește fundamentalismul, de orice fel, o „nebunie logică” și pe Hristos un „mântuitor cosmic”, în sensul dat de Teilhard de Chardin. Îi este dor de oameni ca Paul Zarifopol și Mihai Ralea, relativiști sceptici, eseiști iuți la minte („iuțeala” este un atribut drag lui S.), chiar dacă nu
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
ducă, fuge la Constanța și se strecoară pe un vapor cu care, acceptat ca ajutor de bucătar, ajunge în Italia. La Napoli se descurcă: vinde pălării, robotește într-o măcelărie, cară apă fiartă pentru clienți. Într-o zi îi vine nebunia să treacă Oceanul și curând-curând va pune piciorul pe pământ argentinian. O duce greu la început, fiind ba văcsuitor de ghete, ba hamal, șofer ori vânzător de ziare. O logică secretă pare să îi dirijeze destinul, T.-R. luând contact
TICAN-RUMANO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290169_a_291498]
-
alegător... Tipătescu: (nervos) Cum te cheamă? Cetățeanul: Cum mă cheamă? Ce trebuie să spui cum mă cheamă... vorba e, sunt alegător? (șovăie.) Zoe: E turmentat? Tipătescu: Dracul să-l ia! Nu e nimeni afară: lasă să-mi intre aici toți nebunii, toți bețivii... Aide, ieși! Cetățeanul: Nu sunt turmentat... (zâmbind) coană Joițico... Las' că ne cunoaștem... Mă cunoaște conul Zaharia de la 11 fevruarie... Nu e vorba, ținem de d. Nae Cațavencu... e din Soțietate... dar vorba e, eu alegător... eu... (sughite
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
ca în fața unei inspirații.) Trebuie să alegem pe Cațavencu. Nu mai încape vorbă, nu mai e vreme de stat la gânduri. Cu un mișel ca el, când ne ține la mână așa de bine, lupta ar fi o copilărie, o nebunie... Fănică... trebuie să se învoiască... trebuie... Ei! Ș-apoi! Mai la urmă Cațavencu poate fi tot așa de bun deputat ca oricare altul... Dar unde e Fănică? Unde poate să fie?... SCENA VI Zoe și Tipătescu (venind din fund) Tipătescu
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
o noapte Într-un tren. Mulți spuneau: „Domnule, ne duce În Siberia!”. Alții spuneau că ne duce În Bărăgan... Erau geamurile toate vopsite, n-auzeai nimic În gările ălea prin care treceai. Uneori mergea trenu’, nici nu oprea. Era o nebunie... Și ne-a dus În Închisoarea din Galați. Închisoarea acolo... era o biserică plină de rahat, cu sfinții cu ochii scoși, și plină cu dejecții pe jos. Ne-a aruncat la 500 de inși... Erau numai dejecții pe acolo și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a criteriului estetic. La noi, o asemenea disociere e rareori posibilă. *Ca și ieri, ca și alaltăieri, ca și de un an și ceva încoace, am avut o dimineață cu stări și gînduri contradictorii: unele iuți, drăcești, absurde - „fiori de nebunie” -, altele, stimulate de voință - calme, pozitive, frumoase. Semn, probabil, de nevroză, anumite stupidități și vulgarități, auzite ici-colo, îmi invadează, cînd nici nu mă aștept, mintea, iar faptul că nu le pot alunga imediat mă irită, îmi produce o teribilă (citez
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lui H.Z. i s-a promis o rubrică în «Ateneu», și asta explică totul!” *Între „Vechiul Testament” și „Noul Testament” diferența pare revoluționară. Primul consacră superioritatea absolută a „înțelepciunii” ca mijloc de realizare a acordului cu lumea. Al doilea accentuează necesitatea „nebuniei” în raport cu normele acesteia, a răsturnării unor „locuri comune”, exaltă ideea martirajului, mobilizează rezistența interioară. *Iată-mă în ajun de An Nou 1983! Trec din al 42-lea an al vieții mele în al 43-lea. Cert, am depășit jumătatea vieții
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Anul Nou, ei își felicită destinatarii, dar nu arată că i ar preocupa în mod deosebit această sărbătoare. Anul Nou e, dacă pot zice așa, o descoperire a secolului nostru, a epocii interbelice și, mai ales, a celei postbelice. Voluptatea, „nebunia”, „abandonul total” cu care „omul modern” se aruncă în petrecerea lui țin de o anume modă și maschează, conștient sau inconștient, o frică obscură față de un viitor parcă din ce în ce mai plin de riscuri. Cine nu simte în asemenea momente fiori de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și poți să alegi în funcție de ceea ce i trebuie corpului tău. Ea nu se face cu «adidași»!” *Cel mai recent „moft” (din tc. muft, „gratuit, ieftin”) e brainstorming-ul (în Dicționarul englez-român, Ed. Științifică, 1965, termenul e tradus prin „acces la nebunie”). „știi, dînsul face brainstorming”, mi l-a recomandat Sp. pe Ioan Herescu, avertizîndu-mă astfel că tînărul e un „inovator”. „Da”, a recunoscut, flatat, el, după ce s-a așezat cu șapca pe cap în fotoliu. „Fac brainstorming, apoi trec cele aflate
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care mi-a venit sub mînă, ca să recitesc cîteva pagini. S-a nimerit să fie Despărțirea de Goethe: o „poveste” scrisă de un gînditor, care curge lent, asta pentru că sînt narate idei: „în orice mare despărțire este un dram de nebunie, spunea Goethe. De ce trebuie totuși să ne despărțim de el? Din două motive. Întîi, pentru că a invocat și impus, cu extraordinara sa magie, mitul lui Faust, un erou care nu este al lumii noastre. În al doilea rînd, pentru că a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de cîteva ori dinții. Nu mă aștept la ceva excepțional, dimpotrivă, la ceva banal, dar din care aș putea totuși scoate puțină literatură. Uneori sînt gata să schițez oarecari demersuri, dar „vocea rațiunii” îmi spune că, momentan, ar fi „curată nebunie”! O trăsătură a acestor ani poate fi dedusă și din faptul că acum s-au format verbele a bacșișa (din bacșiș) și a kentui (din Kent, numele unei vestite mărci de țigări). *Ignorarea lipsurilor materiale de către cei care ne conduc
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
exclusiv - la Brăila - «artei»!” Tac, sînt aluzii pe care încerc să las impresia că nu le pricep, deși acopăr lucruri știute de tot tîrgul. Tăcerea mea îi permite să-și urmeze gîndul: „Eu chiar și cînd prăjesc cartofi, pot avea «nebunia existențială»”. „Dar el?”, întreb pentru a nu părea complet indiferent. „El e cel ce aduce haosul”. *Ani îmi povestește că, în magazinul de pîine, o fată de 15-16 ani, „roșie-n obraz, bine îmbrăcată”, o întreba pe alta, colegă, la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dar îmi era frică ca nu cumva să mă facă milițian, și vă închipuiți marea mea dezamăgire. Cred că nu trecea săptămână să nu fiu chemat, chiar de două ori, să-mi retrag cererea de plecare și să renunț la nebunia mea de a-mi părăsi neamul și țara. Alte torturi, și alte ciomăgeli la protestele și aprecierile mele, până când am zis că tot trecerea frauduloasă a frontierei e cea mai bună și mai sigură metodă de a scăpa de belele
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
le-a avut permanent și le mai are de la Germania occidentală, de la acei capitaliști care au început încă de mult să intre în putrefacție. A încerca o comparație între ele, în orice domeniu de activitate sau social-politic, ar fi o nebunie. Și totuși, pentru că automobilul este dorit astăzi de toată lumea, să vedem cum stăm în RDG și cum stăm în RFG. În timp ce în RDG se fabrică un Wartburg modest în doi timpi și de o execuție îndoielnică și un Trabant care
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
brusc mișcarea bridgistă din România, lumea bănuind că acesta a fost singurul mijloc, momentan, de pedepsire a fiului îndărătnic. Dar, oricare ar fi adevăratul motiv, încă unul din puținele lucruri bune rămase în nenorocita de Românie a fost distrus de nebunia și ticăloșia care au nenorocit Țara și Poporul. Pinocchio, 4 februarie 1984, difuzată la 26 februarie 1984 Domnule director, Vă mai amintiți de vânzătorii de pe bulevardul Elisabeta, azi Gheorghiu-Dej, care în zilele friguroase de iarnă vindeau castane prăjite, strigând cu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
evreică. Ea, cea dintâi, ne aducea din cozonacul făcut de ea, din ouăle înroșite de ea, din mucenicii de opt martie, din sarmale, la Crăciun, zicându-i mamei: Ia, madam Cutare, să vezi cum mi-au ieșit. Cu cel al nebuniei dezlănțuite. Las la o parte că mâine vom lucra pe întreg cuprinsul țării, dar ceea ce se întâmplă aici, la București, în capitala țării, reprezintă cea mai cumplită criză a delirului de grandoare de care suferă Ceaușescu. Departe de mine vreo
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
care, desigur, fostul arhitect al Capitalei, profesorul Budișteanu, acum mazilit. Sătul de vizitele prin piețe, pe care nu le mai consemnează de când Ceaușescu a fost huiduit în Obor, unde nu se găsea în respectiva duminică decât varză acră, sătul de nebuniile lui Nicușor, care și-a bătut proaspăta mireasă, de fandoselile Zoichii, care a devenit comis-voiajor pe ruta București-Paris și retur, cât și de indiferența lui Valentin, cel care continuă să facă o casă bună cu Dana Borilă, soția sa și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
contemporan Furia Dictatorului împotriva lui Paul Goma este justificată! Încercarea de a-l suprima este gestul firesc și cunoscut al oricărui Dictator de a-și elimina opozanții. Campania dusă în ultimul timp de revista Luceafărul și în Săptămâna (nebunilor și nebuniilor) împotriva lui Paul Goma este și ea justificată! Cei care semnează, A. Silvestru și E. Barbu, fac parte din garda intelectuală a Dictatorului! Trebuie să execute ordine. Întocmai și la timp. (Aceasta nu-i absolvă de vină, ci îi face
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Întâlnește În zbuciumate pagini Întretăiate cu Baudelaire și cu Victor Brauner, și cu Che Guevara, cu Întunecatul Schneider și cu Isaac Orbul, părintele Kabalei moderne, polemizând despre terorism și artă, libertate sexuală și crimă, responsabilitate și ocultism, tiranie, știință, antisemitism, nebunie, mizerie, stalinism, avangardă. Personajul Sábato discută cu Bruno, personajul său, iar Bruno relatează, ca un zelos reporter și emul, aparițiile lui Sábato pe străzile, În cafenelele și casele din Buenos Aires. Diavolul și iubirea, suferința, drastica pedagogie iezuită a „omului nou
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
s-a pedepsit, astfel, singură, multă vreme, mulțumindu-se să Întrevadă, printre fisurile spiritului defect, frumoasele turle ale virtualității, până când m-am trezit, târziu, reascultând, parcă fără a auzi, rumoarea oamenilor... pe serpentinele fumegoase ale romanului, la jumătatea drumului „Între nebunie și mănăstire”... „Există o dialectică repetată Între viață și artă, Între adevăr și artificiu. Este manifestarea enantiodromiei heraclitene; În lumea spiritului, totul se Îndreaptă prin contrariul său”, mi-a repetat unul dintre scriitorii de vârf ai contemporaneității, necunoscutul prieten de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
zi pe alta, fără nici o certitudine de ordin material. Ce știm, Însă, bine știm: cale de Întoarcere nu există”, Îmi scrie fratele său, celălalt prieten, criticul literar, tocmai refugiat la Paris. „Unii afirmă că ceea ce am făcut noi este o nebunie. Alții tac și ridică din umeri. Iar alții sunt de acord. Rămâne de văzut. Viitorul e mic... dar are altă culoare decât până acum”, mărturisește un romancier român, stabilit și el, anul trecut, la Paris. „Prețul libertății, acolo, este foarte
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de Asigurări Generale, și totuși sper să mă aflu, cândva, În vreo țară Îndepărtată, la fereastra unui birou al plantației de zahăr sau contemplând cimitire islamice.” Pentru Kafka, salvarea prin autodistrugere păruse, dintotdeauna, de un burlesc extrem de atrăgător. „Ceea ce numesc nebunie este ideea că Tibetul ar fi departe de Viena” - astfel de formulări Îi poartă amprenta. „Citesc o carte despre Tibet; la o descriere a unei așezări de munte, aproape de granița tibetană, inima mea devine dintr-o dată grea, acest sat pare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Aceste cărți arată că, spre deosebire de compatrioții săi intelectuali cu care era asociat În mișcarea politică de extremă dreaptă (Eliade, Noica), Cioran era, după război, obsedat de „vinovata” sa tinerețe. Considera angajamentul politic față de „Revoluția” de extremă dreaptă un amestec de nebunie și stupiditate, datorat mediului sufocant al mediocrei și apaticei sale țări, o fundătură opresivă, fără trecut sau viitor. „Țara mea! Am vrut cu orice preț să mă agăț de ea, dar nu aveam de ce să mă agăț”, scria el la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
nu sunt. Nu știu cum să te conving. Poate oi fi eu puțin cam îngust la minte și foarte încăpățânat, ba chiar și un pic înfumurat, dar nebun nu. Nici cei cărora le stau în gât nu m-au acuzat vreodată de nebunie. — De vorbit, vorbești normal. Și mi-ai cumpărat înghețată. Bine, fie, hai să ne întâlnim la cofetăria din apropierea bibliotecii la ora șase și jumătate. Îți aduc cartea. E bine așa? — Îmi pare rău, dar situația e puțin mai complicată. Date
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]