9,443 matches
-
vârstei de 50 de ani37. Într-un oraș mai puțin bogat în instituții culturale, intelectualitatea locală se întrunea adesea ad-hoc la farmacia urbei. Germanistul Virgil Tempeanu, Artur Gorovei sau Sadoveanu au ținut veritabile cenacluri literare într-o astfel de locație neobișnuită 38. În acest decor, Eugen Lovinescu părea "izolatul orașului", deși a fost surprins adesea la discuții în cofetăria-cafenea, un alt spațiu public ce dădea culoare ambianței culturale locale 39. În interbelic s-au afirmat câteva societăți culturale evreiești, alături de secția
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
din februarie, redactor la „Timpul”, participă la întrunirile societății Junimea, în casa lui T. Maiorescu. Strălucitor de vervă și de spirit, scânteietor în replici, cu talent de mim și de povestitor, tânărul acaparează atenția celor din jur. Intuindu-i înzestrarea neobișnuită, T. Maiorescu îl va lua, pe spezele sale, într-o călătorie la Viena. Între 1881 și 1882, cutreieră județele Suceava și Neamț, ca revizor școlar. O relație furtivă cu Veronica Micle atinge dureros sensibilitatea lui Eminescu, îndrăgostit de blonda stihuitoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
produce la câteva secunde după ce au fost perturbați. Ritmul cardiac și frecvența mișcărilor respiratorii cresc, determinând o mărire a fluxului de sânge direcționat spre țesutul adipos brun, bogat în celule specializate pentru producerea de căldură și care conțin un număr neobișnuit de mare de mitocondrii (organite care controlează procesele de oxidare intracelulară). Sângele încălzește mai întâi mușchii, apoi și restul corpului. În prima fază, liliacul începe să tremure, contracțiile musculare grăbind procesul de încălzire a organismului. Energia este folosită într-un
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
Cella Delavrancea, Ioana Postelnicu și Anișoara Odeanu, B. apare ca o prozatoare stăpână pe tehnicile moderne ale romanului, practicând discontinuitatea temporală, paralelismul planurilor și decuparea lor într-o manieră asemănătoare procedeelor cinematografice. Scriitura este densă, fraza are o topică adesea neobișnuită, dar interesul cititorului e întreținut cu abilitate prin câteva strategii de amânare a deznodământului. Scrieri: Casa dintâi, București, 1972; Xena și umbrele ei, București, 1981. Repere bibliografice: Dumitru Stancu, Elena Balamaci, „Casa dintâi”, RL, 1972, 20; D. Micu, Elena Balamaci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285568_a_286897]
-
corpului în spațiu și care se asigură prin colaborarea mai multor simțuri - simțul echilibrului și al orientării mișcării corpului în spațiu cu simțul chinestezic, vizual și tactil. În exercițiile cu o complexitate mai mare, când corpul se află în poziții neobișnuite, echilibrarea și orientarea sunt lipsite, în mare măsură de ajutorul celorlalte simțuri. Conținutul exercițiilor la bârnă este extrem complex și variat iar dintre toate mișcările care alcătuiesc conținutul și compoziția exercițiilor o atenție deosebită se va acorda mișcărilor și exercițiilor
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Gina Groza-Gogean, Emilia-Florina Grosu, Maria – Ramona Micu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_800]
-
insuficiența evacuatorie gastrică. TABLOU CLINIC Simptomatologie. Simptomul dominant este vărsătura abundentă, cu conținut alimentar (alimente ingerate cu 24-48 ore înainte) și miros rânced, neplăcut. Se adaugă dureri epigastrice (caracter diferit, în funcție de etiologia sindromului); în cazul stenozei pilorice ulceroase, durerea este neobișnuită în acest stadiu deoarece ulcerul a început să se vindece, să se cicatrizeze (fibroza cicatricei este elementul care contribuie la stenoză). Obișnuit, pacientul poate prezenta senzație de sațietate precoce, balonări postprandiale, eructații, pirozis, scăderea poftei de mâncare, constipație, scădere în
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
piele și alte țesuturi manifestată prin ciroză, diabet zaharat, artropatii, insuficiență cardiacă, hiperpigmentare, disfuncții sexuale. DIAGNOSTIC Diagnosticul se bazează pe un grad mare de suspiciune. Hemocromatoza este manifestă rar înainte de 20 de ani, frecvent între 40-60 de ani și mai neobișnuită la femei (cruțate datorită sângerărilor menstruale, sarcinilor etc.). Examenele biochimice sunt în general aproape normale. Fe seric este în jur de 220µg/dl, saturarea transferinei este de 90% (normal 30%) și feritină este posibil crescută (nu este specifică). Biopsia hepatică
Note de curs GASTROENTEROLOGIE by Carol STANCIU Anca TRIFAN () [Corola-publishinghouse/Science/91858_a_93257]
-
centrul preocupărilor lui Jacques Robin, care considera drept primordială luarea în considerare a tulburărilor considerabile legate de conceptul de informație și de comandă: "Informația, această mărime fizică măsurabilă, lipsită de sens, a condus în cîțiva ani la apariția unor tehnologii neobișnuite, singurele cu adevărat "mutan-te": informatica, robotica, telecomunicațiile informaționale, biotehnologiile. Deși aflate la început de drum, acestea răsturnau deja datele din domeniul producerii de bunuri și de servicii; ele transformă termenii schimbului și scot din uz raporturile economice (creștere, productivitate marginală
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
te afli într-o structură circulară. Destine care se apropie și se îndepărtează. La fel se întîmplă în poezie, în pictură, în filosofie, chiar și în istorie." Pentru un cititor afgan, construcția roma nescă e familiară, dar brutalitatea exprimării e neobișnuită, în timp ce pentru un cititor european, conținutul, dincolo de reflectarea unei culturi necunoscute, nu e cîtuși de puțin șocant, ceea ce îl destabi lizează însă e că nu știe exact cum se termină totul. Scriitorul povestește că i se întîmplă destul de des să
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o viziune surplombantă. Consider că supraconștiința lingvistică evocată de cercetători nu privește doar noua sferă de expresie cu acel soi de dezinvoltură creatoare și de ignorare a tabuurilor înnăscute -, ci și pe cea veche, ale cărei slăbi ciuni și resurse neobișnuite apar deodată în ochii celui care s-a desprins de ea. Și aici sunt într-un oarecare dezacord cu autori precum Michel Beniamino, care definește francofonia literară ca pe forma modernă a unui ansamblu de fenomene legate de întîlnirea cu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
antologiile manuscrise păstrate tribulațiile casei de Provența, spre exemplu, sau necazurile lui Henric II Plantagenet, și multe alte relatări despre acuze, trădări, perfidii, ascunse cu virtuozitate în dulceața versului melodic. Pînă la sfîrșitul Evului mediu, lirismul va amesteca în chip neobișnuit o formă de erotism sublimat cu elanuri și mesaje politice, cum ar fi cînturile care îi chemau pe credincioși la cruciadele împotriva păgînilor și care luau, cel mai adesea, forma unor poeme de dragoste. Mai tîrziu, prin secolul al XIII
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
exprimat într-o lectură publică. Dar Cartea nu a mai apărut, poezia trădîndu-și propria liturghie și menirea de rit social prin "uciderea" versului sacru al metricii franceze, alexandrinul. Și atunci, cu doi ani înaintea morții sale, Mallarmé publică acest poem neobișnuit, etalat pe unsprezece pagini duble, jucîndu-se cu toate variațiile și combinațiile tipografice posibile, răspîndite în jurul frazei principale. "Maestrul", pe punctul de a naufragia, aruncă zarurile spre cer într-un gest de ultimă sfidare. Alegoria e transparentă prăbușirea lumii vechi și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
posibile și imposibile radical diferite, el ne invită la modestie, smerenie și înțelegere. Dar mai ales, reușește să reabiliteze omul în singularitatea și forța sa creatoare. Ilustrînd la fiecare pagină fragilitatea paradigmelor umane, demersul său transdisciplinar ne conduce pe drumuri neobișnuite, sprijinindu-se pe analiza unor opere de artă, a unor lucrări de etnologie, economie sau neuropsihologie, examinînd această facultate umană prin excelență care este imaginația creatoare de lumi. Iată un fragment ilustrativ, chiar dintru începutul acestui volum surprinzător: Căzut de pe
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
umbră, atunci cînd avem în vedere doar guvernele. Waltz ar replica probabil cu cel puțin două argumente. Mai întîi, el ar susține explicit că statele sînt actorii principali, întrucît rata mortalității lor este foarte scăzută (1979: 95). Este un argument neobișnuit. Rata nașterilor firmelor este, pe de altă parte, mult mai mare. Ideea esențială a teoriei sale nu este care dintre unitățile individuale supraviețuiește, ci ce tip de unități supraviețuiește: și atît firmele, cît și statele reușesc. El ar putea de
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
singură dată de Stanley Hoffman ca de o excepție "nereprezentativă pentru realism" (Keohane 1984: 8, nota 1) și dă de înțeles că înțelegerea mai subtilă oferită de Wolfers conceptului de interes propriu egoist este o excepție. Nu este atît de neobișnuit în literatura realistă că Keohane nu citează alți autori, fapt care a fost neglijat, mai ales după apariția versiunilor științifice ale realismului. De aceea, în privința conținutului teoriei sale, el se încadrează perfect într-o tradiție realistă mai sofisticată. Nu este
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
obligă la abordări distincte ale manifestărilor discursive specifice. H. Wald subliniază că "deși nu există un limbaj specific filosofiei, există totuși un specific al limbajului filosofic"91, în sensul că filosoful recurge la limbajul obișnuit, dar îl folosește în mod neobișnuit, conferindu-i o întrebuințare specială, neobișnuită: metasemică și metaforică, categorială și expresivă. Prin urmare, individualitatea limbajului filosofic nu este conferită de utilizarea unei terminologii specializate, ci de întrebuințarea particulară a lexemelor: "vizând universalul, limbajul filosofic este mult mai bogat în
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
discursive specifice. H. Wald subliniază că "deși nu există un limbaj specific filosofiei, există totuși un specific al limbajului filosofic"91, în sensul că filosoful recurge la limbajul obișnuit, dar îl folosește în mod neobișnuit, conferindu-i o întrebuințare specială, neobișnuită: metasemică și metaforică, categorială și expresivă. Prin urmare, individualitatea limbajului filosofic nu este conferită de utilizarea unei terminologii specializate, ci de întrebuințarea particulară a lexemelor: "vizând universalul, limbajul filosofic este mult mai bogat în substantive decât în verbe, în nominative
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a numeroase cuvinte dispărute din uzul literar actual, a numărului mare de arhaisme lexicale, a împrumuturilor din slavă și neogreacă, păstrarea unor cuvinte vechi de origine latină, conservate doar dialectal, folosirea unor forme etimologice neprefixate sau a calculilor cu structuri neobișnuite. La fel de numeroase sunt arhaismele semantic caracterizate prin conservarea unor sensuri demult iesite din uz limbii literare. Taxonomia limbajului religios înregistrează variante precum: limbajul textelor sacre, limbajul predicii, al rugăciunii, limbajul scrierilor teologice. Pe lângă constantele prezente la nivelul conținuturilor și al
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
gazetari ai Europei..."175; "Eminescu se constituie, indiscutabil, în marele model al ziaristicii românești, prin înaltul său profesionalism, vastul orizont de cultură, patriotismul ardent, ținuta etică ireproșabilă, la care se adaugă talentul literar și, nu în ultimul rând, instinctul politic neobișnuit"176. Astfel de remarci se înscriu în tendința generală de supralicitare a creației eminesciene. Operarea unei ierarhizări între opera literară și cea publicistică este lipsită de temei, în măsura în care ambele domenii definesc, în egală măsură, personalitatea creatoare și geniul eminescian. În ceea ce privește
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
menține. Românul era atacat în cultura lui insuficientă și în concluziile lui grăbite de un om care-și chibzuia fiecare gând și care măsura forma potrivită cu dânsul. Rectificări istorice, îndreptări logice, vehemente ieșiri constituiau arsenalul de care se servea neobișnuitul reprezentant al ideii conservatoare, care pentru dânsul însemna cu totul altceva decât pentru acei care i se socoteau patroni"484. Recurgând la "mijloace care nu erau desigur la îndemâna oricui, nici ca imitare, nici chiar ca înțelegere"485, Eminescu cultivă la
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
așa cum observa și Peter Barry) sunt câteva exemple ale utilizării conținutului retoric împotriva conținutului ideatic manifest. Mai mult decât atât, indistincția filosofie literatură s-ar baza și pe imposibilitatea de a delimita între o utilizare "normală" a limbii și una "neobișnuită", "deviantă". Scrierile lui Roman Jakobson sau ale lui Mary L. Pratt atestă dificultățile conceptualizării funcției poetice a limbajului și ale delimitării prezenței sale atât în discursul literar, cât și în cel științific sau cotidian. Derrida susține indiferențierea de gen dintre
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
prin umilință, se proptesc pe propriile picioare, unul fiind îndreptat către Dumnezeu din dragoste, iar celălalt către aproapele din compasiune... Lăcusta nu are un rege, ci iese împreună cu celelalte. Sfinții adunați în unitatea credinței sunt gata să ducă o luptă neobișnuită împotriva diavolului. Prin saltul lor către contemplație, ei pot fi asemănați cu lăcustele și pentru că ei consumă vigoarea prosperității materiale... Aceste lăcuste care îi reprezintă pe frații minori, nu au un rege care să-i preceadă pe cale, deoarece sunt puțini
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
târziu, aceștia și-au ales numele de Predicatori. Aceste două ordine sunt primite cu mare bucurie de Biserică și de lume, pentru noutatea stilului lor de viață, și au început să predice pretutindeni numele lui Cristos. Atrași de această noutate neobișnuită, mulți tineri nobili și absolvenți de universități au intrat în aceste ordine. În scurt timp, au umplut pământul, ajungându-se să nu mai existe oraș sau târg renumit în țările creștine în care să nu fi stabilit un loc de-
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
atunci când evreii l-au răstignit. O deschizătură se întrezărea și în partea dreaptă; ea era atât de însângerată, încât până și secretele intime ale inimii sale erau vizibile. Ah, ce minunăție! Mulți oameni alergau să admire un miracol atât de neobișnuit. Până și cardinalii veneau la el și încercau să înțeleagă semnificația acestor semne vizibile. Francisc a răspuns acestora: «Aceste semne vizibile din mine au fost arătate vouă, cărora am predicat misterul crucii, ca să credeți în El, care pentru mântuirea lumii
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
despre ordinele ce urma să ia ființă în viitor, adică cel al Predicatorilor și cel al Fraților Minori, care au apărut în timpurile noastre. Ea a afirmat deschis că vor apărea niște frați cu tonsuri mari, într-o haină religioasă neobișnuită, pe care oamenii îi vor primi la început întocmai ca pe Dumnezeu. Ea a prezis că ei nu vor deține nimic propriu și că vor trăi doar din pomenile credincioșilor, nici pe acestea nepăstrându-le pentru ziua următoare; mulțumiți de
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]