9,529 matches
-
Simon, p. 9 În sfîrșit, acesta este rolul intervențiilor metalingvistice care întrerup o descriere pentru a semnala operația semiotică ce participă la crearea sa, sistîn-du-se astfel orice iluzie referențială. (76) Descrierea (compunerea) poate continua (sau poate fi completată) aproape la nesfîrșit, pe măsura minuțiozității cu care se lucrează la ea, a adaptării metaforelor propuse, a adăugării altor obiecte arătate în întregime sau fragmentate de trecerea timpului; o întîmplare neașteptată (cu toate că acestea nu apar decît în mică măsură în cadrul unui tablou), fără
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
pe cele mai înalte vîrfuri, coborau pe schiuri pantele abrupte, printre brazi uriași. Mergeau prin ploi torențiale, respirînd aerul cu mireasmă de iarbă udă. Stăteau întinși la soare. Priveau de la înălțime văi pline de flori de cîmp. Mergeau prin păduri nesfîrșite. Făceau dragoste în camere umbroase, cu covoare groase și divane moi. [Apoi, visau...] (...) Georges Perec, Les Choses, J'ai lu, pp. 85-86 Nenumăratele "clipe de fericire", visele nebune ale celor doi eroi sînt descrise fără a se ține seama de
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
același timp, o durere nemaipomenită, care nu se poate asemăna cu nici o alta, punea stăpînire pe Gilliat făcînd să-i zvîcnească mușchii încordați. El simțea pătrunzîndu-i în carne o sumedenie de corpuri rotunde, îngrozitoare. I se părea că un număr nesfîrșit de buze, lipite de pielea lui, căutau să-i sugă sîngele. [3] O a treia curea undui afară din stînci, îl pipăi, îi biciui coastele ca o frînghie udă și se fixă în jurul lor. [4] Spaima cînd ajunse la paroxism
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
Nucleul epic al cărții e dispariția unui zbir comunist, asasin, a cărui ucidere și-o revendică, fără temei (spre a-și crea un fel de aură), un bețiv. Din acest nucleu pornesc fire ce, întinzându-se și complicându-se la nesfârșit, încâlcindu-se pe alocuri într-o manieră bizară, vor străbate un șir de romane: Vânătoarea regală (1973; Premiul Uniunii Scriitorilor), O bere pentru calul meu (1974), Împăratul norilor (1976), Ploile de dincolo de vreme (1976). Cel mai izbutit dintre acestea e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
savant angajat în serviciul răului. Simbolic, laboratorul său e instalat pe o cocină, în care va fi în cele din urmă aruncat. Moartea psihică lentă, cadaverizarea progresivă e tema piesei Maimuța nudă sau Războiul de la 8 la 10. Un arbore nesfârșit simbolizează timpul, iar cineva spune că doar cel ce reușește să urce pe el fără oprire se poate sustrage mortificării psihice. Când nu denunță alienări ale psihicului uman, dramaturgul semnalează, între alte situații, sufocări în mizerie, precum cea a unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
că, pentru un sistem macrofizic închis, entropia crește, dezordinea sporește, energia se degradează spre căldură. În lumea microfizică, omogenizarea guvernează evoluția particulelor, precum fotonii, care nu se supun principiului de excluziune al lui Pauli: ele pot să se acumuleze la nesfîrșit în aceeași stare cuantică. "Astfel, universul moare în lumină" scrie Lupasco. Ar trebui să adăugăm: Dacă nu ar exista contradicția". Într-adevăr, potrivit logicii lui Lupasco, omogenizarea și eterogenizarea se află într-o relație de antagonism energetic. Eterogenizarea este procesul
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
unor noi cupluri de contra-dictorii, situate la un nou nivel de realitate. Această teorie va fi deci, la rîndul ei, înlocuită pe măsură ce noi niveluri de realitate vor fi descoperite, prin teorii încă și mai unificate. Acest proces va continua la nesfîrșit, fără a se putea ajunge vreodată la o teorie complet unificată. Axioma non-contradicției iese tot mai întărită din acest proces. În acest sens, putem vorbi de o evoluție a cunoașterii, fără a putea ajunge vreodată la o non-contradicție absolută, implicînd
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
romancier Raymond Abellio (1907-1986) are și o operă filosofică atipică, dar impor-tantă. În cele din urmă, acel opus magnum filosofic al său, Structura absolută 3, îi va furniza cheia legăturii dintre știință și cunoaștere: "Să notăm mai întîi că multiplicarea nesfîrșită a instrumentelor ocupă emisfera de jos (în faza 5, încarnarea, pogorîrea spiritului în serviciul vieții, ceea ce tradiția numește "micile mistere"), în vreme ce intensificarea nedefinită a simțurilor ocupă emisfera de sus (faza 6, înălțarea la cer, urcarea vieții în serviciul spiritului, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Tot la Paris am citit Un veac de singurătate și Pe malul apei. La Paris, iarăși, l-am descoperit pe Kurosawa, în care se reunesc acele trăsături ce au darul de a mă emoționa în cel mai înalt grad, compasiunea nesfîrșită a lui Dostoievski, obiectivitatea tragică a lui Shakespeare, simțul epic al lui Eisenstein. * Anul 1962-1963 a fost pentru mine un punct de cotitură, sub toate aspectele. La momentul alertei rachetelor din Cuba, eram internat la Mount Sinaï Hospital din New York
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Europa creștină reprezintă, începînd din secolul al XI-lea, matricea geo-istorică din care va lua ființă Europa modernă. Transeuropenii Începînd cu secolul al XI-lea, Europa nu avea să mai fie cotropită. Firește, ea va fi în continuare zguduită de nesfîrșite războaie, însă acestea nu vor mai provoca masacre și distrugeri masive pînă în secolele al XIX-lea și al XX-lea. Încep astfel să aibă loc legături și schimburi de tot felul, între nord și sud, între vest și est
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
Filozofii" iluminiști au mitologizat și deificat Rațiunea însăși. Apoi romanticii, care au criticat foarte rațional neajunsurile Aufklärung-ului, au secretat mitul relației organice dintre om și natură și au elaborat sau argumentat miturile naționale. Astfel, intelectualii vor demitiza și remitiza la nesfîrșit. Marx este un caz exemplar în acest sens: el este gînditorul cel mai critic și creatorul celui mai mare mit al lumii contemporane. Deși cuvîntul filozof și-a schimbat sensul în secolul al XIX-lea, cînd devine universitar, compartimentat, erudit
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
lui Stavroghin? Astăzi, Milan Kundera poate recunoaște retrospectiv în Quijote, Faust și don Juan eroii tipic europeni, deoarece aceștia sînt eroi ai eșecului și ridicolului aflați în căutarea sublimului și absolutului 21. Fiecare în felul său respingea finitul, credea în nesfîrșit, neglija principiul de realitate chiar în momentul în care acesta își impunea prezența. Și asta în vreme ce lumea burgheză, capitalistă, științifică obținea succesele cele mai răsunătoare datorită faptului că se supunea tuturor principiilor realiste. Astăzi știm însă că știința, capitalismul, Europa
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
impunea prezența. Și asta în vreme ce lumea burgheză, capitalistă, științifică obținea succesele cele mai răsunătoare datorită faptului că se supunea tuturor principiilor realiste. Astăzi știm însă că știința, capitalismul, Europa se supuneau în profunzime unor impulsuri ce respingeau finitul, credeau în nesfîrșit și aveau în cele din urmă să uite de principiul de realitate. Literatura europeană n-a încetat să poarte în sine negativul nevăzut, făcut din suferințe și eșecuri, al imaginii euforice a progresului nedefinit și a cuceririi lumii. În sfîrșit
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
mările. Se poate constata de acum că URSS nu este doar întruchiparea totalitarismului, ci și o putere imperială înzestrată cu o superioritate cel puțin cantitativă în toate domeniile militare. Totalitarismul este o mașină care pare capabilă să se autoreproducă la nesfîrșit, de vreme ce înăbușă în fașă toate potențialele deviații. Puterea militară a URSS pare să sporească la infinit. Astfel, URSS este o putere totalitară și imperială care tinde spre infinit, dînd, privită sub anumite unghiuri, impresia unei Forțe infinite. Dacă o privim
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
pentru că aservirea generalizată este de necrezut, iar Neantul este de neconceput. Realitatea totalitarismului este foarte greu de înțeles de către cei care nu l-au trăit, iar natura sa, chiar dacă este accesibilă înțelegerii noastre, continuă să facă obiectul unor controverse teoretice nesfîrșite. Cît despre amenințarea termonucleară, aceasta depășește puterea de înțelegere. Trebuie să ne dăm seama că o astfel de situație ne deposedează de posibilitățile de orientare și acțiune politice de care dispuneam mai mult sau mai puțin pînă acum. Într-adevăr
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
poate, n-a fost mai atinsă în prestigiul ei ca această dăscălime, pe care puterea a redus-o programat la condiția de simpli funcționari. Buni la toate, de la propaganda cotidiană la insidioasa formare a "omului nou", de la recensăminte periodice la nesfârșite campanii agricole, corpul didactic abia mai putea năzui să se ocupe intermitent și de școală. Această alienare e plină de consecințe pe plan social. Un declin de prestigiu, dramatic, s-a produs la toate nivelele sistemului de învățământ, declin al
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
poate contribui la cunoașterea dramei omului în timp și spațiu. Propria lui devenire, egoistoria, intră de asemenea în ambițiosul său proiect cognitiv. E un fel de a sparge vechile prejudecăți scientiste și a transgresa vechile mărginiri, pentru a extinde la nesfârșit teritoriul dilematic al acțiunii sale. Cronica, XXV, 12 (23 martie 1990), p. 1 24 IANUARIE, AZI Ca în fiecare an, gândul ne poartă și acum spre acea zi unică din istoria noastră, când, după ce fusese ales domn al Moldovei, Alexandru
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
politică, diplomatică, ideologică, ci și una spirituală, cu urmări absolut dramatice. Abia acum aceste urmări încep a fi eliminate printr-un proces de unificare a civilizațiilor, pe alocuri lent, abia sesizabil, în altele de-a dreptul spectaculos. Mondializarea economiei, cu nesfârșitele interdependențe, face ca orice colț de pământ să depindă de altele și ca o țesătură inextricabilă de interese să lege întreolaltă cele mai îndepărtate zone ale planetei. O istorie universală, unificând rase, culturi, continente, pe seama unor limbaje și interese comune
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
degajă din instituțiile lumii romane constituie un fenomen istoric de însemnătate extraordinară. Un proces de asimilare și aculturație s-a produs în timp, proces destul de bine cunoscut astăzi. Pe seama lui, îndeosebi, se pune emergența culturii europene și prin aceasta o nesfârșită serie de creații dincolo chiar de continentul nostru. Emil Condurachi, colaborator la volumul în discuție, a definit cu pregnanță aportul Romei la cultura europeană în sens larg: orașe, căi de acces, biblioteci, școli, cetăți, dar mai presus de toate limba
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
lent, rareori o populație devine conștientă rapid de interesele comune și identifică mijloace pentru a le îndeplini. (Pettit, 1931, p. 63) O comunitate care trăiește într-o arie geografică delimitată și este caracterizată de interese comune nu poate rămâne la nesfârșit imună. Nu există comunitate fără probleme comune tuturor sau, cel puțin, comune majorității. Pentru a depăși inactivitatea și lipsa de interes, membrii comunității trebuie provocați să-și recunoască și să-și definească propriile interese. La fel de dificil, după aceea, va fi
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
ce se întâmplă dincolo de aceste limite. Niciodată nu gândim: „A avea un pachet de 250 de canale este mai rău decât a primi șase canale pe rețeaua hertziană”. Și tocmai acest lucru le permite operatorilor să vândă pachetele TV la nesfârșit. Pentru mai multe informații Iyengar, S.S., Lepper, M.R. (2000), „When choice is demotivating: Can one desire too much of a good thing?”, Journal of Personality and Social Psychology, vol. 79, nr. 6, pp. 995-1006. Schwartz, B. (2004), The Paradox of
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
putea deci să devenim „dependenți de incertitudine”. Asta se întâmplă mai ales persoanelor care trăiesc incertitudinea de manieră compulsivă, în speță jucătorii la ruletă în cazinou care, conform unor studii recente, caută plăcerea angoasei în fața bilei care se învârte la nesfârșit pe ruletă, neștiind dacă ea va arăta un număr câștigător sau nu. Creierul fiindu-le irigat de dopamină, ei caută mereu să retrăiască această senzație în care rezultatul poate oscila într-o parte sau alta. Concluzie Prezentarea marilor mize electorale
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
inventarul: recent a fost descoperită o zonă a creierului care ne face sensibili la regrete și se pare că emisiunile zilnice de pe TF1, cu cea mai mare audiență în ultimii ani, stimulează tocmai această zonă cerebrală... Exemplele pot continua la nesfârșit: dacă ne face plăcere să privim un film de groază mâncând pop-corn este pentru că angoasa favorizează ingerarea alimentelor grase, dulci sau sărate; de ce suntem impresionați de prezentatorul emisiunii „Lanțul slăbiciunilor”? Pentru că lumina roșie proiectată în spatele său întărește sentimentul de dominare
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
oră mai devreme, așa cum voiam, ar fi OK să plec măcar la 5”. Șeful nu ar fi fost prea fericit, dar mesajul a fost transmis. într-o manieră pașnică, Jill i-a comunicat că nu poate să o exploateze la nesfîrșit. Tactica aceasta este eficientă, deși nu trebuie folosită prea des. Dacă procedezi astfel, Stăpînul de sclavi poate căpăta impresia că îi pui la îndoială autoritatea, iar în acest caz, va simți nevoia să împingă lucrurile și mai departe. Bariera Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]
-
cea mai neînsemnată hotărîre și nu va ajunge la o concluzie decît după ce toată lumea a căzut de acord cu aceasta. Deși nu contrazice pe nimeni, nu reușește să fie eficient. Este încredințat că procedează așa cum trebuie. în concepția lui, procesul nesfîrșit de consultări reprezintă o modalitate de a-i determina pe toți ceilalți să se implice și să simtă că participă activ la făurirea viitorului companiei. Se străduie să se asigure că a întors chestiunea pe toate fețele, înainte să tragă
[Corola-publishinghouse/Science/1886_a_3211]