10,542 matches
-
casă și de nevastă, cu toată firea nestator nică Într-o privință oareșicare, nărăvindu-mă astfel, pe tot restul vieții mele, cu aceea ce numim trai bun și Îmbelșugat, măcar Într-ale mâncării, ba chiar numai Într-ale mâncării, așa cum pomenisem și În casa părinților mei, unde eram răsfățatul, ca cel mai mare dintre cei cinci copii ai maicii mele, plină de atenții cu mine și Întrecându-se cu mâinile ei atât de meștere la gătit. Dar, În afară de primusul nostru cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ales noaptea, când veghez asupră mi cu capul pe pernă), identificată și suportată de-a lungul unei vieți de com promisuri și pe care am denunțat-o la timp (1919) În acea Încer care a mea antiintelectualistă, de atâtea ori pomenită, și anume, acolo unde vorbesc de intelectualul român cu „sufletul lui contrafăcut rătăcind Între timiditate și cinism, exasperat de a nu se regăsi pe sine“. Este autobiografic spus, dar și foarte à propos pentru toată generația noastră de proaspeți intelec
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-le actrițelor pe masă o pungă cu napoleoni și, alătu rea, un rol: vor alege rolul! și când veneau să mi-l solicite, ce crezi că faceau mai Întâi toate? Își ridicau fustele la mine! Iar prietenul meu mai tânăr, pomenit pe undeva pe aici, frecventa, când era sublocotenent, cu alți doi camarazi chilipirgii ca și el, o familie, mama și cu două fete ale ei, care se cățeleau toate, de față una cu alta, cu cei trei ofițerași chilipirgii pentru
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dar și de păcatele lui Încă mai multe, de vechi pederast; iar ală turea, cu figura lui socratică și țeasta de căldare veche ca a lui Verlaine, așteptând și primind „cinstea“ orișicui, iată-l și pe fostul consilier de la Casație, pomenit și În altă parte, conu Alecu M., alt octogenar arhipederast și corupător de minori Încă de pe când sta În jilț, cu roba de purpură garnisită cu her mină, și de care trebuie să-ți păzești astăzi țigările de pe masă, care
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ca un licean după ovreicuțe blonde și romanțioase - și până la ceata renumită a trupei, sergenți, căprari, soldați și ordonanțe. Toți romașcanii din acea vreme, cei care au trecut și cei care n-au apucat să treacă peste pântecele ei, mai pomenesc Încă și azi, ca la amintirea unui prăpăd sau cataclism, incendiu, inun dație sau cutremur, de această creatură, forță elementară a naturii primitive și fericite, izbucnită brusc printre instinctele amorțite ale pașnicului oraș moldovenesc - și căzută, În cele din urmă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dar al zeilor“? Unde, foa mea ca de lup care ne incita spre bunătățurile de pe masă, repa ratoare? Vă ridicați amândoi de pe patul dragostelor voastre glorioase de odinioară parcă aferați sau prea grijulii după toaleta intimă. Până În ziua când te pomenești persiflat, ușor și În glumă, pentru cutezanța ta de a mai fi amintit, cu aceeași evlavie din trecut, de dragoste: „Li-te-ra-tu-ră!“ Atunci veți Înțelege, domnule sau doamnă, ceea ce n-ați vrut să Înțelegeți până acum: că Îngerul, pierzându-și aripile
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
chiar cu bicicleta, călătoria devine bogată, felurită și plină de Întâlniri și Întâmplări neașteptate: și unde mai pui că oste neala Îți cultivă aptitudinea rezistenței la oboseli și suferințe, potolindu-ți nervii; iar praful, vorba rumânului, este de la Dumnezeu. AM POMENIT DE INTELECTUALI. CE MINUNAT EXERCIȚIU, fizic și mintal, pentru un adevărat intelectual reprezintă totuși automobilul! Dar practicat de aproape, fără șofer, mai Întâi În curtea casei tale - [automobilul] Îngrijit, spălat cu fur tunul, șters cu pielea de căprioară stoarsă, lustruit
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În halat și În papuci, grămădite unele peste altele, cum le a venit să pice din condei, găsind că, la urma urmelor, mult mai interesante decât reflecțiile sunt bucuriile reale pe care le oferă automobilul și printre care Îndrăznesc să pomenesc aci: practica liberă și fantezistă a amorului. Drumurile În automobil sunt searbede fără o femeie tânără și frumoasă lângă volan. Trebuie neapărat s-o simți aproape de tine, hipnotizată, ca și tine, de luciul drept al șoselei și de copacii reglementar
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dat În fiert cu pământul ars și nesmălțuit. „Că-i mai dulce vinul din oală decât din păhar“, zicea bunul Dabija-Vodă, „carele bea vin mai mult din oală roșie decât din pahar de cristal“, scrie Ion Neculce. Fără să mai pomenesc decât așa, În treacăt, de altă Întâlnire a vinului năsprit și profir cu pastrama de ied adusă de mine de la Bran, unde s-a zvântat pe iarba de munte cu rouă, sau cu telemeaua grasă de toamnă mâncată cu ceapă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
asemănat cu mostra. Ceilalți avură a se plânge de toată necătarea: Virgil Bărbat avu sala mai deșartă ca să se poată mira mai bine cum de era atâta zgomot. La fel de nedisciplinați și la Bucuța. În schimb, cu Ortiz Întrecură măsura. Se pomeni străin În gară, neașteptat de nimeni, nici țipenie de trăsură, ca s-o por nească dibuind Înghețat, cu sergentul de stradă după dânsul. Nimeri În sfârșit o odaie fără foc - după noaptea În vagonul siberian. și iată-l, măre, Într-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
aveau să primească grele condamnări politice, iar Smaranda Brăescu va fi hăituită de Securitatea comunistă până la stingerea ei din viață, în clandestinitate, în 1948. Mariana Drăgescu a dus o existență modestă și aproape anonimă, deși în Occident numele ei era pomenit cu respect în lucrările de istoria aviației. A fost nevoie de căderea comunismului în 1989, pentru a fi redescoperită și la București... Astăzi, la vârsta de 96 de ani, Mariana Drăgescu este o adevărată legendă vie a aripilor românești. Acest
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
minte. 2. Antrenament pentru acrobația aeriană. Pregătindu-mă să particip la un concurs feminin de acrobație cu avionul meu Bücker-Jungmann YR-NAD, biplan, bi-places, am urcat la 1500 m încercând o figură. Trăsesem cam tare manșa în burtă și m-am pomenit cu elicea calată, căzînd peste cap. Am avut impresia că mi se rupe gîtul și capul este gata să se desprindă de el. Mă prăbușeam. În clipa aceasta mi-am adus aminte că instructorul meu la școală, cpt. Costică Abeles
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
cel mai bun pilot român de bombardament, care s-a sinucis la Paris după război, fiindcă dezamăgirea cântărea insuportabil de greu? (Nu, el nu a fost o victimă directă a regimului comunist vor obiecta unii. Fie-mi îngăduit să-i pomenesc totuși numele și să mă rog pentru sufletul lui). Dar generalilor Nicolae Macici și Radu Korne, străluciți comandanți pe frontul de Est, omorâți în bătaie în pușcăriile noii "democrații populare"? Cât cântărește sângele lor? Oare odraslele de activiști, azi politicieni
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
la rugăciune, că și așa ceasul urma să sune la 5. De când a trecut la cele veșnice, nu-mi amintesc să o fi visat vorbindu-mi. A fost poate supărată că nu am făcut și o panahidă, ci doar am pomenit-o ieri, de ziua Sfintei Proorocițe Ana. O voi face Însă pe 14 ianuarie, când ar fi Împlinit 85 de ani, dacă Dumnezeu Îi mai dădea zile. Plecat de la mănăstire cu 10 minute Întârziere, am ajuns totuși la timp, grație
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
sunt atât de firavi, atât de subțiri încât iarna, ca acum, când bate vântul șuierător și rece, noaptea, eu mă trezesc înspăimântat gândindu-mă că dintr-o clipă în alta vântul o să doboare zidurile, o să le spulbere și o să ne pomenim cu paturile dimineața în zăpadă, sub cerul liber, neajutorați... Sigur, s-ar putea să fie vorba de o exagerare a minții mele prea familiare cu basmele, până acum vântul nu ne-a luat casa și au fost destule încercări. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ar putea spune că o moștenește cel mai bine pe mama. Este un băiat pe care te poți bizui sută la sută. Dacă spune ceva, așa este, se ține de cuvânt. El merge până la capăt, nu dezamăgește niciodată. Fiindcă am pomenit de familia mea, s-ar cuveni să mai rostesc un nume: Nero. Nu e o persoană, e un câine, câinele nostru, un câine mare, negru, frumos. Țin la el ca la o rudă, ca la un prieten foarte bun și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Percep în jur tot soiul de foșnete, de mișcări, însă le percep confuz, fără să înțeleg deocamdată cine populează văzduhul: sunt aidoma unui copil în primele zile de la naștere, neacomodat cu noua realitate exterioară, incapabil încă s-o dibuiască. Mă pomenesc întrebându-mă cum să țin socoteala zilelelor scurse aici. Îmi zic să număr zilele după perioadele de somn: când adorm înseamnă că a trecut o zi în văzduh, când mă trezesc înseamnă că a început o altă zi în văzduh
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
fulgi cu tot pe fostul număr unu, pe tovarășul Boromir. Iar acum tovarășul Cameniță se arăta mânios, neîndurător, fiindcă Bucureștiul, pe toate canalele, și de la CeCe, și de la Securitate, declarase starea de alertă după evenimentele din Ungaria, să nu se pomenească și ei cu vreo răzmeriță. De aceea vigilența trebuia să fie maximă, dușmanii poporului trebuiau stârpiți fără milă și o nouă ofensivă trebuia pornită împotriva lor, a nemernicilor, a trădătorilor, a celor care subminează cuceririle poporului în frunte cu Partidul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
iluminat, arată cam așa cum arată abajurul de sticlă al unei veioze când este becul aprins: atunci abajurul pare din aur topit sau din lumină. Cert este că după aceste vise, de fapt, după aceste coșmaruri, starea de rău despre care pomeneam se manifestă și prin alte simptome: greață, senzația de inconsistență, de leșin, dureri generale și un fenomen mai special pe care-l suportă „corpul“ meu - pe la margini, el începe să-și piardă luminozitatea, se destramă și se întunecă. Ca de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a spus că știa că fratele meu avea o prietenă, Monica, elevă din orașul capitală a regiunii, care-și petrecuse întreaga vacanță de vară aici, în Serenite. Au băgat-o în anchetă pe fată și ea n-a rezistat: a pomenit de Stelian, studentul de la Timișoara. Cu el cercul se cam închidea, Fanache se putea declara mulțumit. Totuși, preventiv, ca să nu mai găsească tov prim motiv de reproș, oacheșul șef al Securității din Serenite l-a trecut pe lista de bandiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
țâșnit sângele pe nas. Era prea mult pentru el: nu putea rezista la un asemenea tratament. A izbucnit în plâns, hohotitor, și a căzut în genunchi: Iertați-mă, fac orice-mi cereți, numai nu mă loviți, vă rog, s-a pomenit el implorând și chiar el era mirat de ce spune. Atitudinea studentului l-a făcut paf pe tovarășul Cameniță: hopa, el crezuse că va întâlni pe unu dat în pizda mă-sii și când-colo ăsta era o legumă, tremura ca piftia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
era singurul care rămăsese în viață. *** O zi doar a mai rămas Vlad acasă. Nu părea traumatizat. Ba chiar, constata mama, arăta de parcă nimic nu se întâmplase sau, oricum, de parcă nimic nu-l atinsese. În ziua aceea nu i-a pomenit mamei despre ce pățise în arest, nici ea nu l-a iscodit. În schimb, i-a vorbit pe larg, exagerat, despre planurile sale literare și i-a descris detaliat viitorul său pe care-l vedea în culori strălucitoare. Mama s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
acolo tărășenia. Gâfâind, a dat buzna în cancelarie, arăta răvășit, ca soldatul de la Maraton. Profesor de serviciu era domnul Pârvulescu, care preda latina. Bine că s-a nimerit el, a gândit Biță, o să mă creadă, fiindcă mereu scapă și ne pomenește la ore despre Dumnezeu... Domnul Pârvulescu l-a privit pe băiat fără să se arate surprins sau deranjat de brusca și ciudata lui apariție. Biță încerca să-i explice ceva, dar nu reușea din pricina emoției și a efortului fizic epuizant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
ce semăna cu un om, atâta doar că era mult mai mare, avea aripi și era făcută din lumină. Îngerul dormea profund, respira în somn egal, liniștit. Gârmoci a început să dârdâie ca varga: Bă, așa ceva nu s-a mai pomenit! a grăit el amețit. Devenise iar tipul nesigur, care nu e capabil să ia decizii. -Precis e trimis de americani, și-a dat cu părerea Fanache. Paștele mamii lor de imperialiști, ăștia nu ne lasă deloc în pace, se țin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
mare nătărău... Printre înjurăturile la adresa imperialiștilor, șeful Securității din Serenite a dat totuși câteva ordine: le-a poruncit profesorului Pârvulescu care privea fascinat îngerul și celor doi elevi care descoperiseră arătarea să stea mai departe și, mai ales, să nu pomenească nimănui în oraș despre această ciudată apariție; apoi, i-a pus pe milițienii înarmați să înconjoare obiectivul (chiar așa s-a exprimat, „obiectivul“, referindu-se, evident, la înger; iar când a rostit cuvântul „obiectivul“ era plin de dezgust și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]