10,832 matches
-
a evita mutarea sa la Iași, domnul Moldovei folosea aceeași metodă pentru a ocupa tronul Munteniei, considerate mai bogate. De exemplu,Constantin Mavrocordat a ajuns să fie numit de nu mai puțin 10 ori pe tronul unei dintre cel două principate. Domnitorul era dator diferiților creditori, sau chiar sultanului însuși. Cu toate acestea, instituțiile centrale otomane urmăreau să păstreze controlul asupra celor două principate fără a le exploata irațional. Astfel,Ahmed al III-lea a plătit o parte din suma datorată
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
a ajuns să fie numit de nu mai puțin 10 ori pe tronul unei dintre cel două principate. Domnitorul era dator diferiților creditori, sau chiar sultanului însuși. Cu toate acestea, instituțiile centrale otomane urmăreau să păstreze controlul asupra celor două principate fără a le exploata irațional. Astfel,Ahmed al III-lea a plătit o parte din suma datorată de Nicolae Mavrocordat, pentru a scădea presiunile fiscale asupra populației de rând. a fost caracterizată de la început prin politici fiscale excesive, dictate atât
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
primit dreptul să intervină în favoarea supușilor otomani de religie ortodoxă, iar presiunile politice otomane au început să fie mai puțin eficiente. Poarta a fost obligată să facă unele concesii, dacă dorea să păstreze controlul economic și strategic asupra celor două principate: tratatul oprea orice creștere viitoare a tributului și, între 1774 și 1830, obligațiile fiscale ale celor două principate au scăzut de la 50.000 la 20.000 guldeni pentru Muntenia și la doar 3.100 guldeni pentru Moldova. În perioada imediat
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
mai puțin eficiente. Poarta a fost obligată să facă unele concesii, dacă dorea să păstreze controlul economic și strategic asupra celor două principate: tratatul oprea orice creștere viitoare a tributului și, între 1774 și 1830, obligațiile fiscale ale celor două principate au scăzut de la 50.000 la 20.000 guldeni pentru Muntenia și la doar 3.100 guldeni pentru Moldova. În perioada imediat următoare semnării tratatului, Rusia s-a folosit la maxim de noile prerogative câștigate. Astfel, demiterile lui Constantin Ipsilanti
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
București), au reprezentat un motiv de război pentru războiul ruso-turc din 1806-1812. (Ipsilanti a fost reînscăunat de generalul Mihail Miloradovici imediat după intrarea trupelor ruse în Muntenia). Astfel de acțiuni a inaugurat o perioadă de protectorat ruses în cele două principate, care a culminat cu administrația "Regulamentului Organic" din anii 1830. Principatele Dunărene căpătaseră o mare importanță strategică odată cu izbucnirea seriei războaielor napoleoniene și începutul declinului Imperiului Otoman, de îndată ce statele europene au început să fie îngrijorate de expansiunea rusească către sud
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
1806-1812. (Ipsilanti a fost reînscăunat de generalul Mihail Miloradovici imediat după intrarea trupelor ruse în Muntenia). Astfel de acțiuni a inaugurat o perioadă de protectorat ruses în cele două principate, care a culminat cu administrația "Regulamentului Organic" din anii 1830. Principatele Dunărene căpătaseră o mare importanță strategică odată cu izbucnirea seriei războaielor napoleoniene și începutul declinului Imperiului Otoman, de îndată ce statele europene au început să fie îngrijorate de expansiunea rusească către sud, (manifestată printre altele de anexarea Basarabiei în 1812). În cele două
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
Dunărene căpătaseră o mare importanță strategică odată cu izbucnirea seriei războaielor napoleoniene și începutul declinului Imperiului Otoman, de îndată ce statele europene au început să fie îngrijorate de expansiunea rusească către sud, (manifestată printre altele de anexarea Basarabiei în 1812). În cele două principate au fost deschise mai multe oficii consulare, care urmăreau evoluțiile relațiilor ruso-otomane, consulate care au avut un impact indirect asupra economiiei locale, diplomații oferind protecție și statutul de "sudiți" afaceriștilor aflați în competiție cu breslele locale. În paralel, boierii au
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
Habsburgic, cea mai mare parte a lor cereau intervenția Rusiei. În timp ce reclamațiile vizau cazuri reale sau imaginare de corupție politică sau de abuzuri, petițiile erau ilustrarea conservatorismului semnatarilor. Boierii aveau tendința să facă referiri la "Capitulațiile" semnate de cele două principate cu otomanii, cerând respectarea drepturilor sau repunerea în drepturile care le erau garantate prin acele acte. Boierii reclamau ca neavenite orice încercare a domnilor de reformă, pretinzând că acestea contraveneau tradițiilor locale, făcându-se simțite dorințele pentru instaurarea unor republici
Epoca fanariotă () [Corola-website/Science/306019_a_307348]
-
mai târziu de Imperiul Roman. Imperiul Bizantin a fost noua putere care și-a manifestat cu vigoare prezența la nord de Dunăre, menținând o hegemonie culturală asupra zonei până la dispariția sa ca stat. După Căderea Constantinopolului, domnii Moldovei și Valahiei (Principatele Dunărene) au devenit binefăcătorii multor instituții de cultură de pe pământul Greciei Otomane, inclusiv a mai multor mânăstiri de la Muntele Athos. Un mare număr de nobili, funcționari și oameni de rând au emigrat în cele două principate, care, deși vasale ale
Istoria grecilor din România () [Corola-website/Science/306057_a_307386]
-
domnii Moldovei și Valahiei (Principatele Dunărene) au devenit binefăcătorii multor instituții de cultură de pe pământul Greciei Otomane, inclusiv a mai multor mânăstiri de la Muntele Athos. Un mare număr de nobili, funcționari și oameni de rând au emigrat în cele două principate, care, deși vasale ale otomanilor, se bucurau de o foarte largă autonomie internă. Grecii sosiți în Țările Române s-au integrat în viața economică și politică de aici, unii dintre ei ocupând demnități însemnate, până la a ajunge să fie numiți
Istoria grecilor din România () [Corola-website/Science/306057_a_307386]
-
se bucurau de o foarte largă autonomie internă. Grecii sosiți în Țările Române s-au integrat în viața economică și politică de aici, unii dintre ei ocupând demnități însemnate, până la a ajunge să fie numiți domni. Ascensiunea grecilor în ierarhia principatelor a provocat o ostilitate vădită din partea boierimii tradiționale locale. Boierii, moșieri într-o economie agricolă slab dezvoltată, obișnuiți să aibă un cuvânt hotărâtor în politica principatelor, s-au simțit lipsiți de puterea pe care o aveau de noii veniți pe
Istoria grecilor din România () [Corola-website/Science/306057_a_307386]
-
ocupând demnități însemnate, până la a ajunge să fie numiți domni. Ascensiunea grecilor în ierarhia principatelor a provocat o ostilitate vădită din partea boierimii tradiționale locale. Boierii, moșieri într-o economie agricolă slab dezvoltată, obișnuiți să aibă un cuvânt hotărâtor în politica principatelor, s-au simțit lipsiți de puterea pe care o aveau de noii veniți pe scena politică și au devenit foarte ostili față de emigranții din Grecia. Aceasta nu a fost singura tendință notabilă. În păturile superioare ale aristocrației valahe sau moldovenești
Istoria grecilor din România () [Corola-website/Science/306057_a_307386]
-
aceasta ar mai trebui adăugată prezența omniprezentă și omnipotentă a clerului grec la toate nivelurile ierarhiei religioase, numeroase mânăstiri devenind închinate instituțiilor similare din Grecia, după acte succesive de danie a diferiților domnitori. Dezvoltarea naționalismului grec a deschis celor două principate posibilitățile pentru revoluție, în condițiile în care la est de frontierelor apăruse o nouă putere politică și militară, Imperiul Rus ortodox. Faza muntenească a războiului pentru independența Greciei s-a consumat în conflictul dintre pandurii lui Tudor Vladimirescu răsculați împotriva
Istoria grecilor din România () [Corola-website/Science/306057_a_307386]
-
limbii ebraice moderne în masele evreiești. La 18 ani, în 1892, fapt ieșit din comun în mediul în care a copilărit, a plecat să studieze chimia în Germania și s-a înscris la Politehnica (azi Universitatea Tehnică) din Darmstadt, în principatul Hessen, iar apoi, din 1894, biochimia la prestigioasa Politehnica regală (Königliche Technische Hochschule) din Berlin. În capitala Reichului a făcut parte dintr-un grup de studenți evrei sioniști originari, ca și el, din Rusia țarista, fiind câștigat la început de
Haim Weizmann () [Corola-website/Science/306044_a_307373]
-
ortodox vechi. Populația sârbească din România a fost mai numeroasă în trecut. Deși cei mai mulți sârbi locuiau în regiunea Banatului, mai existau comunități sârbești și în regiunea județului Arad, cunoscută în limba sârbă ca "Pomorišje", dar și în alte localități ale Principatului Transilvaniei, bărbații servind ca soldați ai principilor Transilvaniei. La începutul secolului al XVIII-lea, orașul Timișoara avea 600-700 de locuitori, din care 446 erau sârbi, 144 evrei și 35 armeni. În 1720, populația orașului Arad cuprindea 177 familii românești, 162
Sârbii din România () [Corola-website/Science/306071_a_307400]
-
40% din Regatul Saxoniei și mare parte din Renania. Regatul a fost reorganizat în zece provincii, iar mare parte din regat, cu excepția provinciilor din extrema estică, a intrat în Confederația Germană. În urma Revoluției din 1848 Prusia a anexat și teritoriile principatelor Hohenzollern-Sigmaringen și Hohenzollern-Hechingen. În urma Congresului de la Viena Confederația Germană a fost frământată de conflictul de idealuri dintre formarea unei națiuni Germane și păstrarea situației cu numeroase state germane. Formarea Uniunii Vamale Germane (Zollverein) din 1834, care excludea Imperiul Austriac, a
Regatul Prusiei () [Corola-website/Science/306080_a_307409]
-
teritoriale obținute în urma Congresului de la Viena, țara a fost reorganizată în zece provincii, fiecare provincie fiind divizată în regiuni administrative numite Regierungsbezirke. Cele zece provincii erau: În 1822 Jülich-Cleves-Berg și Rinul Inferior au fost unite și au format Prvincia Rinului. Principatele Hohenzollern-Sigmaringen și Hohenzollern-Hechingen anexate în 1850 au format Provincia Hohenzollern. Trei noi provincii au fost formate în teritoriile anexate în 1866: Hanovra, Hessa-Nassau și Schleswig-Holstein.
Regatul Prusiei () [Corola-website/Science/306080_a_307409]
-
și astfel să distrugă sistemul politic al vechii republici române, deoarece cunoștea exemplul asasinatului lui Iulius Cezar în anul 44 î.Hr., care fusese acuzat de senatorii români că ar fi vrut sa îngrădească drepturile și libertățile republicane. Astfel, a creat principatul, un regim politic în care se păstrau toate funcțiile și sarcinile din vechea republică, dar toate funcțiile publice importante erau ocupate de Octavian. Chiar dacă avea titlul de „princeps civium”, în practică, cel mai important titlu pe care îl avea era
Împărat () [Corola-website/Science/306088_a_307417]
-
trecere auto Secureni - Clocușna, numai pentru cetățenii Republicii Moldova și Ucrainei care locuiesc permanent în raioanele administrative de frontieră. Prima mențiune documentară a orașului datează din anul 1666, perioadă în care făcea parte din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei și se numea Săcureni. Conform unei legende, numele localității provine de la cuvântul ucraineană "Sokyra" (în ), care înseamnă topor. Și în limba română secure (săcure) înseamnă topor. La începutul secolului al XVI-lea, oștile otomane au invadat Moldova și Bucovina
Secureni () [Corola-website/Science/306115_a_307444]
-
deasă, în care găseau din abundență ciuperci, fructe de pădure și vânat. Oamenii și-au construit case într-un luminiș din pădure, tăind copacii. Din acest motiv, ei au fost numiți secureni. Până în anul 1711, Săcurenii au făcut parte din Principatul Moldovei, apoi din 1711 și până în 1812 din raiaua Hotinului a Imperiului Otoman. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a
Secureni () [Corola-website/Science/306115_a_307444]
-
documente 1.515 prăvălii din care 255 erau „de frunte”, 489 „de mijloc” și 771 „de coadă” .<br> Domnitorul Ghica este înlăturat iar la 16 mai 1828 trupe rusești conduse de generalul Roth intră în Capitală; potrivit Tratatului de la Adrianopol, principatele dunărene rămân drept gaj sub ocupație și administrație rusească până la achitarea despăgubirilor de război de către Imperiul Otoman . În timpul administrației rusești condusă de generalul Pavel Kiseleff intră în vigoare Regulamentul Organic. Având reședința la București, Kiseleff se implică în viața orașului
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
primele 28 lămpi instalate la sfârșitul anului 1856 s-a ajuns la 1106 lămpi în 1860 și 1800 lămpi în 1862. La 24 ianuarie 1859, în urma dublei alegeri ca domnitor a lui Alexandru Ioan Cuza se realizează de fapt unirea Principatelor. Noul domnitor este întîmpinat cu entuziasm la 29 ianuarie 1859 de bucureșteni. La sfârșitulul anului 1859, Mihail Kogălniceanu susține ideea ca București să devină capitală a Principatelor motivând prin faptul că țările europene și Turcia considerau Bucureștiul drept capitală, aici
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
alegeri ca domnitor a lui Alexandru Ioan Cuza se realizează de fapt unirea Principatelor. Noul domnitor este întîmpinat cu entuziasm la 29 ianuarie 1859 de bucureșteni. La sfârșitulul anului 1859, Mihail Kogălniceanu susține ideea ca București să devină capitală a Principatelor motivând prin faptul că țările europene și Turcia considerau Bucureștiul drept capitală, aici erau reședințele consulatelor străine, începuse deja transportarea arhivelor cancelariilor de la Iași către București, spunând printre altele: Notele călătorilor străini în Bucureștiul acestei perioade îl descriu drept un
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
două identități de contopeau fără probleme, cea „moldovenească” fiind regională iar cea „română” fiind națională. Pe planul cultural și monumental, Imperiul rus nu a făcut nimic pentru a o ocroti patrimoniul „moldovenesc” și a lăsat în paragină bisericile moștenite de la Principatul Moldovei, preferând să clădească altele noi de stil rusesc. Prin această politică, procentul populației române din Basarabia în recensăminte a scăzut continuu: După prăbușirea, în 1917, a imperiului țarist rus, în Basarabia s-a constituit un „sfat al țării” care
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
românești au reclamat și faptul că 19 sate românești nu mai beneficiază de școli în limba maternă, situația fiindu-le mai rea decât în timpul regimului sovietic . Cetățile moldovenești din Ucraina (Hotin, Cetatea Albă) sunt prezentate ca fiind succesiv slave (ale principatului Halici, Polono-lituaniene) apoi turcești, fără vreo referință la trecutul lor românesc. Satele românești din Bugeac au rămas cu numele schimbate în ciuda cererilor exprimate de localnici (1991: Adămești=Primorske, Păpușoi=Rascoșne, Gălilești=Desantne, Jibrieni=tot Primorske, Frumușica-Veche=Alexandrivka, Frumușica-Nouă=Mykolaivka, Zoreni
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]