9,297 matches
-
ale împăratului. Secuii au plătit taxele și serviciile oferite, astfel cum au declarat, pe o "bază temporară" și "pe propria lor voință". În timpul [[Răscoala lui Rákóczi|Răscoalei lui Rákóczi]] între 1703 și 1711, Francisc al II-lea Rákóczi, ultimul ales principe al Transilvaniei, a sprjinit secuii. Atunci când habsburgii au preluat controlul Transilvaniei după revolta, secui s-au dezarmat și serviciile lor militare au luat sfârșit. Birourile tradiționale au fost lichidate, dar instituțiile democratice tradiționale secuiești, cum ar fi sistemul lor judiciar
Istoria secuilor () [Corola-website/Science/335714_a_337043]
-
Regele Báthory l-a însărcinat ca în drum spre Cașovia să treacă prin Transilvania, spre a negocia înființarea unui colegiu iezuit la Cluj, ce va deveni nucleul Universității din Cluj. Datorită prestigiului lui Ștefan Báthory, care își păstrase titlul de principe al Transilvaniei, Possevino a obținut autorizarea colegiului din partea administrației transilvănene, care era condusă de înalți funcționari, în majoritate protestanți. Tot Possevino l-a convins pe Ștefan Báthory să nu mai aștepte sosirea iezuiților de la Universitatea din Padova la colegiul clujean
Antonio Possevino () [Corola-website/Science/335788_a_337117]
-
istorică, prin bogăția informațiilor pe care le cuprinde, este cea mai complexă din câte s-au făcut până atunci asupra Tării Românești, întrecând prin varietatea elementelor ei chiar și multe din cele următoare. Putem spune că, împreună cu Harta Moldovei a principelui Dimitrie Cantemir, constituie două "„monumente ale cartografiei românești”".
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]
-
Cantemir. "Titlul hărții", așezat în colțul din stânga jos, se află închis într-un cadru semănând cu un cămin monumental. Deasupra - doi îngeri, susținând o frumoasă coroană, sub care se află un ecuson oval și gol - ceea ce în limbajul heraldic înseamnă principe care și-a pierdut tronul. În dreapta titlului stă așezată o persoană încoronată și îmbrăcată în hermină, cu capul ușor înclinat, ținând în mână un sceptru și având în spate un caduceu care, după părerea lui Nicolae Iorga, reprezintă Moldova. Alături
Harta Moldovei - Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/332579_a_333908]
-
care, după părerea lui Nicolae Iorga, reprezintă Moldova. Alături, pe o coloană retezată, arde o inimă. La spatele acestei persoane păzește un soldat roman în armură și cu steag. Titlul în original este: "„Principatus Moldaviae nova et accuratta descriptio delineante principe Demetrio Cantemir”" (Nouă și îngrijită descriere a Principatului Moldovei desenată de principele Dimitrie Cantemir). În colțul din stânga jos, într-un cadru cu ghirlande de flori și fructe, se află două scări pentru măsurarea distanțelor, fără nicio indicație. O măsură intră
Harta Moldovei - Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/332579_a_333908]
-
retezată, arde o inimă. La spatele acestei persoane păzește un soldat roman în armură și cu steag. Titlul în original este: "„Principatus Moldaviae nova et accuratta descriptio delineante principe Demetrio Cantemir”" (Nouă și îngrijită descriere a Principatului Moldovei desenată de principele Dimitrie Cantemir). În colțul din stânga jos, într-un cadru cu ghirlande de flori și fructe, se află două scări pentru măsurarea distanțelor, fără nicio indicație. O măsură intră de 60 de ori într-un grad, alta de 20 de ori
Harta Moldovei - Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/332579_a_333908]
-
habitent aujourd'hui dans la Dace de Trajan”" Tot el, în anul 1771, a conceput realizarea unei mari hărți a României și a propus pentru aceasta și folosirea hărții Țării Românești a stolnicului Constantin Cantacuzino și a hărții Moldovei a principelui Dimitrie Cantemir. Deși d' Anville n-a tipărit această hartă, totuși hărțile și atlasele timpului apărute, în special, în Europa occidentală, au avut ca documente de bază cele două "„monumente cartografice românești”".
Harta Moldovei - Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/332579_a_333908]
-
secolele al XV-lea și al XVI-lea, fiind făcute de Antonius Bonfinius, istoriograful aulic al regelui Matei Corvin, și de umanistul Nicolaus Olahus. De altfel, Corvin și tatăl său Iancu de Hunedoara, la fel ca și alți nobili și principi ai Transilvaniei au adunat sculpturi, inscripții și alte artefacte antice, care, astfel, au fost conservate pentru posteritate. Însemnări se găsesc și în operele lui Dimitrie Cantemir și ale unor reprezentanți ai Școlii Ardelene. Italianul Luigi Ferdinando Marsigli, inginer-genist în serviciul
Istoriografia română () [Corola-website/Science/332659_a_333988]
-
armate. În această calitate el exercita "comanda de căpetenie" în timp de război. Pe timp de război acesta putea delega atribuțiile executive ale comenzii de căpetenie unui "generalisim", așa cum s-a întâmplat în timpul celui de-Al Doilea Război Balcanic, când principele moștenitor Ferdinand a fost numit generalisim, la 24 iunie 1913 și însărcinat cu conducerea operațiunilor Armatei României în Bulgaria. Ministerul de Război avea un rol pur administrativ, fără atribuții în comanda operativă. Sarcinile sale principale erau gestionarea bugetului, administrația armatei
Situația Armatei României la izbucnirea Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/332783_a_334112]
-
al II-lea. Declarată la naștere catolică, Elena Lupescu și-a definitivat studiile la București, într-un așezământ catolic, „Diaconesele”. La 17 februarie 1919, s-a căsătorit în orașul natal cu ofițerul Ion Tâmpeanu, căpitan în regimentul de artilerie al Principelui Carol al II-lea, regiment de vânători de munte. Divorțează la o dată necunoscută (în 1920 sau 1922), iar în 1922 devine oficial amanta Regelui Carol al II-lea. Elena Lupescu s-a străduit din răsputeri să-și ascundă originea, nu
Hanu’ Berarilor () [Corola-website/Science/332862_a_334191]
-
ar fi fost ndeciorat cu Ordinul Maria Terezia. Această afirmație este incorectă. Nu există nici o sursă militară austriacă, care ar confirma această aserțiune. Pe data de 8 mai 1906 ofițerul a fost numit colonel și comandant al regimentului maghiar Marele Principe al Rusiei nr. 26 de la Györ. După ce Iovescu a fost pensionat in anul 1909, a mai fost onorat, trei ani mai târziu, la 26 februarie 1912, cu titlul de general major. În tradiția rudelor generalului se spunea, că a construit
Ion Iovescu () [Corola-website/Science/332952_a_334281]
-
Carol al celor Două Sicilii, Prinț de Capua ("Carlo Ferdinando, Principe di Borbone delle Due Sicilie, Principe di Capua") (10 noiembrie 1811 - 22 aprilie 1862) a fost al doilea fiu al regelui Francisc I al celor Două Sicilii și a celei de-a doua soții, Maria Isabela a Spaniei. S-a
Carlo Ferdinand, Prinț de Capua () [Corola-website/Science/332936_a_334265]
-
Carol al celor Două Sicilii, Prinț de Capua ("Carlo Ferdinando, Principe di Borbone delle Due Sicilie, Principe di Capua") (10 noiembrie 1811 - 22 aprilie 1862) a fost al doilea fiu al regelui Francisc I al celor Două Sicilii și a celei de-a doua soții, Maria Isabela a Spaniei. S-a căsătorit morganatic în 1836 și a
Carlo Ferdinand, Prinț de Capua () [Corola-website/Science/332936_a_334265]
-
comitetului de inițiativă pentru înființarea "Revistei Artileriei". Între însărcinările importante ce i-au fost atribuite sunt de menționat pregătirea activităților din luna mai 1902 prilejuite de aniversarea proclamării independenței din urmă cu 25 de ani, a urcării pe tron a Principelui Carol în anul 1866 și a încoronării sale ca rege în anul 1881. În cadrul aniversării independenței, Arion a organizat „Sărbătoarea Întâiului Tun” în amintirea memorabilei zile de 15 mai 1877, când un tun al bateriei „Carol” de la Calafat a tras
Eracle Arion () [Corola-website/Science/333652_a_334981]
-
și a încoronării sale ca rege în anul 1881. În cadrul aniversării independenței, Arion a organizat „Sărbătoarea Întâiului Tun” în amintirea memorabilei zile de 15 mai 1877, când un tun al bateriei „Carol” de la Calafat a tras primul proiectil, în prezența principelui, marcând declanșarea acțiunilor de consfințire pe câmpul de luptă a independenței proclamată în parlament. Eracle Arion a fost un ofițer mult decorat, între altele cu: Marele general a fost înmormântat cu mult fast la Cimitirul Șerban Vodă din capitală. Ulterior
Eracle Arion () [Corola-website/Science/333652_a_334981]
-
Apele Albastre (1362), Hoarda fără rezerve și-a slăbit influența în regiunea pruto-nistreană, însă nu într-o măsură atât de mare încât să piardă controlul nemjlocit asupra sud-estului Moldovei. Se pare că în ultimii ani orașul era condus de un principe autonom, fapt confirmat și prin baterile de monede cu inscripția "Amrallah" (adică amir, emir, duce), fapt nemaiîntâlnit în restul imperiului, până atunci. Către 1369 tătarii nu mai bat monedă aici, și nu mai joacă acea poziție importantă pe care o
Șehr al-Djedid () [Corola-website/Science/333776_a_335105]
-
Franța, la 12 septembrie 1949, Elisabeta s-a căsătorit cu Prințul Heinrich de Liechtenstein. El era fiul Prințului Alfred Roman de Liechtenstein și al Prințesei Theresia Maria de Oettingen-Oettingen. El era, de asemenea, văr cu Franz Josef al II-lea, Principe de Liechtenstein. Cuplul a avut cinci copii:
Elisabeta de Austria (1922–1993) () [Corola-website/Science/333880_a_335209]
-
Romanul "Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă" a fost tradus în mai multe limbi străine: slovacă ("V znameni Raka", Slovenský spisovatel, Bratislava, 1960; traducere de Jindra Hušková; reeditat în 1983 și 1985), spaniolă ("El Zodiaco del Cancer o en tiempos del Principe reinante Duca", Editura Meridiane, București, 1963; traducere de Alexandru Popescu-Telega), franceză ("Le signe du Cancer", Editions Meridiane, București, 1963; traducere de Aurel George Boeșteanu; reeditată în 1981), engleză ("Under the sign of the crab", Editura Meridiane, București, 1963), germană ("Im
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
luna lui Iul(ie) 5 dzile. și s-au săvărșit în luna lui Iul(ie) 25 dzile, în anul de la Facerea lumii 7148, de la Nașterea lui Hristos 1640. Cartea venea în întâmpinarea planului de calvinizare a românilor din Transilvania de către principele Gheorghe Rákóczi I.
Catihismul calvinic () [Corola-website/Science/333116_a_334445]
-
românești care a fost Căpităneanu au fost recunoscute și în afara României; astfel, referindu-se la lucrările științifice efectuate de Căpităneanu la Observatorul Astronomic din Paris, astronomul francez Périgaud a declarat: Ultima lucrare la care a mai participat a fost cartea principelui Grigore Sturdza „"Les lois fondamentales de l’Univers"”, publicată la Paris în 1891. O lungă boală îi întrerupe definitiv opera, în aprilie 1893, apropiindu‑l poate, mai mult de stelele cărora le‑a dedicat scurta sa viață.
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
sala de recepție amenajată de Giovanni Battista Comencini în 1912. La etajul II se află Cercul Artistic Politehnic, format prin fuziunea Societății artiștilor, a Cercului Medicilor Legali și a Cercului Politehnic. În plus, aici este adăpostit și Museo Giuseppe Caravita Principe di Sirignano care conține o colecție de picturi și sculpturi ale artiștilor napoletani ce au trăit în secolele al XIX-lea și al XX-lea. Pe bolta de la intrarea în clădire exista mai demult o frescă vastă, astăzi pierdută, reprezentând
Palatul Zapata din Napoli () [Corola-website/Science/333313_a_334642]
-
(alternativ prinț moștenitor, uneori principe de coroană) a fost titlul purtat în Regatul României de succesorul la tron. Statutul de principe moștenitor presupunea o sumă de îndatoriri protocolare, cât și dreptul la o listă civilă. Articolele 83 și 84 din Constituția din 1866 reglementau succesiunea
Principele moștenitor al României () [Corola-website/Science/332213_a_333542]
-
(alternativ prinț moștenitor, uneori principe de coroană) a fost titlul purtat în Regatul României de succesorul la tron. Statutul de principe moștenitor presupunea o sumă de îndatoriri protocolare, cât și dreptul la o listă civilă. Articolele 83 și 84 din Constituția din 1866 reglementau succesiunea la tron, care se făcea din bărbat în bărbat, femeile și urmașii lor fiind excluși în
Principele moștenitor al României () [Corola-website/Science/332213_a_333542]
-
Articolele 83 și 84 din Constituția din 1866 reglementau succesiunea la tron, care se făcea din bărbat în bărbat, femeile și urmașii lor fiind excluși în perpetuitate (vezi legea salică). Calificativul asociat acestui titlul era „Alteța Sa Regală” (prescurtat ASR). Primul principe moștenitor a fost Ferdinand din casa Hohenzollern-Sigmaringen. El a dobândit calitatea de moștenitor al tronului întrucât primul rege al României (Carol de Hohenzollern-Sigmaringen) nu a avut decât o fată care a murit la vârsta de patru ani, iar constituția din
Principele moștenitor al României () [Corola-website/Science/332213_a_333542]
-
mai mare au refuzat succesiunea, Ferdinand a devenit urmașul tronului, mutându-se în 1889 în România. Prin "Legea pentru dotațiunea Principeluĭ Moștenitor" din 31 decembrie 1892, lui Ferdinand i s-a stabilit o dotație anuală de 300.000 de lei. Principele Carol s-a născut în 1893, din mariajul principelui moștenitor Ferdinand cu principesa Maria. Odată cu accederea la tron a lui Ferdinand, primul său născut a devenit principele moștenitor. Principele Carol a urmat familia reglă la Iași, în timpul refugiului în Moldova
Principele moștenitor al României () [Corola-website/Science/332213_a_333542]