10,251 matches
-
Părintele Bernhard, care Între timp fusese luat și el părtaș la taina tinerilor, nu mai putea dormi noaptea de frică, gândindu-se că vreun gest necugetat ar fi putut scoate cândva la lumină taina celor doi Îndrăgostiți fără speranță. Aveți răbdare, le spunea el mereu. Căile Domnului sunt necunoscute. Nu se știe niciodată cum se pot schimba lucrurile. Poate că până la urmă ducele se va lăsa convins. Poate că, Într-o zi, Îi va recunoaște meritele lui Bodo și nu se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
prea bine pe ministerial ca să nu știe cât de repede Își pierdea acesta cumpătul când era ațâțat... Doar sunteți prieteni, nu? Era de așteptat ca o treabă atât de delicată să se facă treptat. Eglord, ți am mai spus, ai răbdare, totul se face cu răbdare. Până și În Biblie răb darea e trecută printre cele mai Înalte virtuți. Las-o Încă puțină vreme să mai fiarbă acolo sus și ai să vezi cum o să-ți mănânce din palmă... Am s-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
nu știe cât de repede Își pierdea acesta cumpătul când era ațâțat... Doar sunteți prieteni, nu? Era de așteptat ca o treabă atât de delicată să se facă treptat. Eglord, ți am mai spus, ai răbdare, totul se face cu răbdare. Până și În Biblie răb darea e trecută printre cele mai Înalte virtuți. Las-o Încă puțină vreme să mai fiarbă acolo sus și ai să vezi cum o să-ți mănânce din palmă... Am s-o ucid, izbucni ministerialul. Am
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
străin, pot s-o fac fără să bat prea tare la ochi. — și dacă te Întâlnești iar cu oamenii lui Eglord? Ei te cunosc, nu-i așa? Întrebă starețul cu prudența lui bine-cunoscută. Ai scăpat o dată de la moarte, dar nici răbdarea lui Dumnezeu nu trebuie ispitită. A doua oară poate nu mai scapi. — A treia oară, suspină străinul. Dacă nu mai scap Înseamnă că voia Domnului a fost să-mi pierd viața prin aceste locuri. și prea rău n-o să-mi
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
la ochi. Când se Întunecă - era toamnă târzie și noaptea venea repede -, cei doi se strecurară În grădină. Conrad se Îndreptă spre havuzul În care Înfloreau Încă nuferi, Își ridică mâneca hainei și-și cufundă brațul În apă. Pipăi cu răbdare peretele neted și, când dădu de o crăpătură aproape invizibilă, o apăsă ușor. Crăpătura se lărgi și, În deschiderea care apăruse, Conrad răsuci o piatră nu mai mare decât o boabă de mazăre. Apoi Își retrase mâna, peretele havuzului reveni
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Mi-am dăruit inima pentru totdeauna și alta nu mai am s-o dau altcuiva! Eremitul o privi cercetător. Nu, Adelheid nu și ar fi putut schimba niciodată sentimentele! Îi chemă pe amândoi la el și le spuse să aibă răbdare, să nu facă vreo faptă necugetată. — Cu voia Domnului, va veni și ziua când nu vor mai fi piedici În calea iubirii voastre! Fiți Înțelepți și aveți răbdare. Răbdare, asta e taina! le spuse el. Îi binecuvântase promițându-le că
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
sentimentele! Îi chemă pe amândoi la el și le spuse să aibă răbdare, să nu facă vreo faptă necugetată. — Cu voia Domnului, va veni și ziua când nu vor mai fi piedici În calea iubirii voastre! Fiți Înțelepți și aveți răbdare. Răbdare, asta e taina! le spuse el. Îi binecuvântase promițându-le că se va ruga pentru ei și tinerii se liniștiră Întru câtva, deși le venea greu să se prefacă. Își trimiteau vești prin slujitori credincioși, ceea ce nu era lipsit
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Îi chemă pe amândoi la el și le spuse să aibă răbdare, să nu facă vreo faptă necugetată. — Cu voia Domnului, va veni și ziua când nu vor mai fi piedici În calea iubirii voastre! Fiți Înțelepți și aveți răbdare. Răbdare, asta e taina! le spuse el. Îi binecuvântase promițându-le că se va ruga pentru ei și tinerii se liniștiră Întru câtva, deși le venea greu să se prefacă. Își trimiteau vești prin slujitori credincioși, ceea ce nu era lipsit de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Ta? știe cineva Încotro a plecat? Îl cauți Într-o parte și el apare din alta! și apoi mâine nu vei ajunge la timp să pregătești confruntarea cu blestemații de trădători! Iar o să călărească singur, știți că nu are niciodată răbdare! Sau, Sfântul Eustațiu să-mi ierte cuvintele, se Închină el cu ochii Înlăcrămați, dacă i s-a Întâmplat ceva? Dacă a căzut Într-o capcană și acum e prins, sau poate și mai rău, nobile Conrad? și dacă se Întinde
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
față de tata. Doream o Ucraina obișnuită care costa 1.126 lei, nu semicursiera de 1600 lei. Imediat mi-a dat banii, eu mă simțeam într-al nouălea cer, aproape de a-mi vedea visul cu ochii! Totuși, trebuia să am răbdare, fiindcă achiziția avea să fie de la Iași. Am depus banii la C.E.C., ignorând conștient dificultățile ulterioare: cumpărarea, depozitarea și transportul acasă la Roman. La câteva zile după ce revenisem la Iași, după recuperarea banilor de la C.E.C, am mers împreună cu
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
-n Bacău pe loc drept, tot pe lângă bicicletă am mers timp vreo două ore, rămânâdu-mi de parcurs vreo 45 de kilometri. Ultimii câțiva kilometri îmi păreau interminabili, nu pentru că mi-ar fi fost greu, ci pentru că nu mai am aveam răbdare și starea bicicletei era supărătoare. Sosirea în Roman a fost o încântare pentru mine, mai ales că primele figuri cunoscute erau ale unor foști elevi de la o clasa a-XII-a, care mă priveau curioși. Firesc, fiindcă eram ars de soare și
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
său, pentru un moment de tăcere meditativă. Vasăzică, așa stăteau lucrurile... Oare unde o fi Bărăganul ăsta?? În tot locul stăpânirii Lui binecuvintează suflete al meu pe Domnul. (Psalmi 102) Copii, a sosit momentul să luăm o gustare. Aveți puțină răbdare. Imediat! Jumătatea de ziar rămasă a fost întinsă pe dușumea, în fața noastră. Noi formam acum un cerc în mijlocul căruia, pe o foaie de ziar, se aflau pâinea, slănina și apa minerală. Mama a luat pâinea și, după ce a făcut semnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
spatele de peretele vagonului, avându-i în stânga și în dreapta sa pe cei doi mezini ai familiei, Bebi și Țuki, visându-1 pe tata întors acasă și jucându-se cu copiii pe care-i iubea atât de mult... Mama! Un monument de răbdare, de suferință, de luptă neîncetată, de speranțe spulberate... Nouă ani! Nouă ani de închisoare severă, cu regim de exterminare pentru tata. Nouă ani în care tata a suferit și a suportat cu eforturi disperate cele mai atroce și inumane torturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
în ordine alfabetică și aruncă-i în Iad așa cum scrie în Cartea Ta: acolo unde va fi plângerea și scrâșnirea dinților. Atât am vrut să-Ți spun. Acum mă întorc la mine acasă. Îți mulțumesc din suflet că ai avut răbdare să mă asculți. Slavă Ție, Doamne! ...Babica pleca la drum cu mănunchiul de spice de grâu, ca o mărturie a faptului că, toată viața lui, omul cultivă cu asiduitate această plantă erbacee din rodul căreia obține pâinea cea de toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
prin oameni, prin Nora Iuga, prin Radu G. Țeposu, Cezar Ivănescu etc. Toate acestea au înțelepțit-o. Astfel se face că a început să se exprime cu mai mare coerență după borna 40 a existenței sale. Mă bucur că am avut răbdare și am așteptat-o. Într-un fel, ea o evocă și o repetă pe Nora Iuga, a cărei afirmare a sporit odată cu trecerea anilor. Angela Baciu abia de acum începe să spună ce are de spus." (Mihail Gălățanu) "Cinste autoarei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
vreme vine! A. B. V-aș ruga să adresați un gând cititorilor Dumneavoastră... Nu de mult timp am publicat o Scrisoare deschisă necititorilor mei. Nu mai am nimic de adăugat la ea. Cît despre cititori, cîți mai sunt, dispoziție și răbdare, precum și accentuată propensiune pentru tragic. Pentru că orice carte a noastră de revelații lirice aparține fericirii de a sta mereu în deschiderea ființei și, în egală măsură, eșecului de a nu o fi cucerit niciodată. Mihail Gălățanu Casa mea e afară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
și muncii ei. Iubitoare, demnă, cuminte și onestă, cum sunt tipologic oamenii Bucovinei. De la ea am învățat să știu să aștept, în spiritul cel mai creștin și omenesc. Timpul lui Dumnezeu este infinit, numai noi construim idealuri imediate. Dar cu răbdarea treci marea. Răbdare, răbdare, răbdare, îmi spunea și mama, pe urmele unui mare sfetnic spiritual. A.B.Ai regrete? Ai dori să faci ceva ce nu ai făcut încă? Regretele mele cele mai sincere țin de vremurile în care trăim
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Iubitoare, demnă, cuminte și onestă, cum sunt tipologic oamenii Bucovinei. De la ea am învățat să știu să aștept, în spiritul cel mai creștin și omenesc. Timpul lui Dumnezeu este infinit, numai noi construim idealuri imediate. Dar cu răbdarea treci marea. Răbdare, răbdare, răbdare, îmi spunea și mama, pe urmele unui mare sfetnic spiritual. A.B.Ai regrete? Ai dori să faci ceva ce nu ai făcut încă? Regretele mele cele mai sincere țin de vremurile în care trăim, care nu au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
demnă, cuminte și onestă, cum sunt tipologic oamenii Bucovinei. De la ea am învățat să știu să aștept, în spiritul cel mai creștin și omenesc. Timpul lui Dumnezeu este infinit, numai noi construim idealuri imediate. Dar cu răbdarea treci marea. Răbdare, răbdare, răbdare, îmi spunea și mama, pe urmele unui mare sfetnic spiritual. A.B.Ai regrete? Ai dori să faci ceva ce nu ai făcut încă? Regretele mele cele mai sincere țin de vremurile în care trăim, care nu au ochi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cuminte și onestă, cum sunt tipologic oamenii Bucovinei. De la ea am învățat să știu să aștept, în spiritul cel mai creștin și omenesc. Timpul lui Dumnezeu este infinit, numai noi construim idealuri imediate. Dar cu răbdarea treci marea. Răbdare, răbdare, răbdare, îmi spunea și mama, pe urmele unui mare sfetnic spiritual. A.B.Ai regrete? Ai dori să faci ceva ce nu ai făcut încă? Regretele mele cele mai sincere țin de vremurile în care trăim, care nu au ochi pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
prin cel mai frumos poem din toate timpurile, Rugăciunea inimii... A.B.Un gând pentru cititorii tăi... Dragilor mei cititori, le spun, din nou: distinși cititori, nu puteți dumneavoastră citi cât putem noi, scriitorii, să scriem, totul e să aveți răbdare cu noi și să ne cumpărați cărțile. Alături de tablete, de gadget-uri, de ceasuri, de alte bucurii ale tehnologiei, nu uitați de noi, făuritorii de cărți. Am fost și am rămas cei mai umani negustori de vise și de povești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
vedere? Un rol important îl au numeroasele filiale din străinătate ale Institutului Cultural Român. Unele dintre acestea chiar fac o treabă bună. A.B.Domnule Dan Mănucă, ne cunoaștem de multă vreme, întotdeauna am apreciat și admirat dăruirea muncii Dumneavoastră, răbdarea cuvântului scris, sunteți un critic și un istoric literar cunoscut pentru meticulozitate și rafinament, pentru analiza pe text. Cum a început acest drum, și de ce l-ați ales, de ce nu scrieți, de pildă, poezie? În adolescență, am comis și astfel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cu atâta patos și seriozitate, în jur toți râdeau, și mie îmi venea, dar... Eram tare curioasă să stau în preajma povestitorului, să îl descos, să îl întreb de una, de alta, cum și de ce a scris literatură pentru copii. Avea răbdare cu mine. Ne-am așezat confortabil și până a început lansarea am tot vorbit. Dar ce frumușică ești tu, măi fată, de unde ești? Unde te-a scăpat barza din plisc? mă întreabă. Și răspund că sunt de la Brăila, da, da
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pe mai mulți ani. La curs stă alături de mine. Ne-am Împrietenit din prima zi, suntem cei mai În etate, el 35, eu 36 de ani. E Înalt, simpatic, voios, cu o față roșcovană. Îl urmăresc cu câtă voință și răbdare Își ia notițele. Amândouă mâinile Îi sunt retezate până aproape de coate. Tatăl său, fermier, l-a luat la cinci ani În câmp, la secerat. Acolo s-a pierdut prin lan și mașina i-a retezat mâinile. Sângele lui s-a
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Însă și mulți europeni. De fapt, pământ era destul pentru toată lumea. Au fost colonizați milioane de oameni și Împroprietăriți. De ce oare nu au devenit și pieile roșii buni fermieri? Pentru că agricultura cere aptitudini speciale de ordin fizic și psihic. Cere răbdare imensă, pasiune deosebită. Indienii au avut pasiunea vânatului, a vieții În corturi. Chiar În războiul independenței și al constituției (1776-1789), primul președinte al Statelor Unite, George Washington, cel care i-a Înfrânt pe englezi, a avut mult de muncit pentru consolidarea
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]