9,648 matches
-
asta nu-i tot... Ți-ai părăsit soldații ca să-i urmărești pe barbarii care fugeau. I-ai îndemnat pe soldați să te urmeze, nesocotind rolul signifer-ului. Mă supun pedepsei tale. — Mi s-a spus că ai ucis patru și ai rănit trei, iar tu ai fost rănit ușor. Când Errius Sartorius a venit cu soldații să te ajute... Mi-au zis că păreai o fiară. Cei doi bărbați stăteau unul în fața celuilalt, privindu-se în ochi. Ochii lui Mucrus erau obosiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
părăsit soldații ca să-i urmărești pe barbarii care fugeau. I-ai îndemnat pe soldați să te urmeze, nesocotind rolul signifer-ului. Mă supun pedepsei tale. — Mi s-a spus că ai ucis patru și ai rănit trei, iar tu ai fost rănit ușor. Când Errius Sartorius a venit cu soldații să te ajute... Mi-au zis că păreai o fiară. Cei doi bărbați stăteau unul în fața celuilalt, privindu-se în ochi. Ochii lui Mucrus erau obosiți, ai lui Antonius străluceau. — Ești un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cruzimea... să trec dincolo de ele. Simțeam nevoia să ajung la conștiința mea... Iar în vremea asta quazii îmi tăiau calea, și eu mă simțeam o fiară, îmi simțeam ochii injectați de sânge și trupul posedat de un zeu rău. Mă răneau cu armele, dar nu simțeam durerea. Îi vedeam pe dușmani, dar era ca și cum aș fi avut un alt fel de privire... o privire ce putea să vadă dincolo de toate astea. Își ascunse fața în mâini și rămase așa mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
din partea dreaptă. În colțul stâng, un corb își înfigea ciocul. O felină mică stătea chiar sub globul ocular, inofensivă. Mai jos, un câine și un homar păreau gata, cel dintâi să-și înfigă colții în ochi, dar fără să-l rănească, iar al doilea, să-l ciupească cu cleștii lui puternici, dar fără să-l atingă. Din mijlocul ochiului ieșea, ca pe o poartă, un mic satir ce cânta din trei ancii lungi. — Obiectivul tău e simplu, soldatule, zise un glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
zorilor. Cineva făcu un semn. Cei trei bărbați își domoliră atacurile. Antonius se ridică. Acum vedea doar pânza albă, foarte aproape de el. Spectatorii dispăruseră. Adversarii erau un detaliu neglijabil, un fel de energie invizibilă care îl respingea, dar nu îl rănea. Focul îl simțea în spate, în biciul care-i amintea de inviolabilitatea organismului său, deșteptând durerea aceea bine dozată, niciodată destul de intensă ca să-l facă să se prăbușească, dar nici ușor de îndurat. Loviturile de bici deveniseră o obsesie. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
păstrător al valorilor etice ale Imperiului. Orice trădare din partea lui avea să fie pedepsită. Adepții cultului mithraic ieșeau din hipogeu. Valerius Mucrus își scoase masca și se îndreptă spre cel care îl torturase toată noaptea pe Antonius, biciuindu-l și rănindu-i picioarele cu cleștii ca să-l oblige să ajungă la altar și să împlinească ritualul; bărbatul își scoase la rându-i masca de corb. — Errius! Cei doi bărbați își strânseră mâinile. — Nu puteam avea un martor mai bun pentru botezul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să-i redea viața... Ea era femeia pe care o iubea. Numai o zeitate putea să o vindece; el nu avea ce să facă, era neputincios în fața acelor răni. — Ce s-a întâmplat? Ce ți-au făcut? Cine te-a rănit? Hohotea, examinând în grabă rănile, una după alta. Ce importanță mai avea să știe ce se întâmplase, dacă acum cerul însuși îi spunea că Velunda era la un pas de moarte? — Nu mă lăsa! Cum am să trăiesc fără tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vechilor tradiții, potrivit cărora împăratul trebuie ales de Senat și de Pretoriu. Otho e împăratul lui, nu al meu. Tu... ai acceptat alianța cu Vitellius? Valerius clătină din cap, nevenindu-i să creadă. Acordase îngrijiri fiului unui preot, care se rănise la vânătoare, iar acum își curăța instrumentele în fața focului, în timp ce Maktor punea în vase mâncarea pe care o gătise. — Nu-mi vine să cred că te-ai aliat cu vitellienii! În cultura voastră, dacă nu ești de partea cuiva, înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
când avea să intre în arenă. Își aminti cuvintele fratelui lui Titus, care îi dăduse un pumnal: „...ai să vezi că poți, dacă trebuie să-ți salvezi viața“. „Gladiator“, se gândi. „Nu-l omorî“, repetă, amintindu-și visul. Pumnalul, arma, rănești, ucizi, ești rănit, ești ucis. Oftă. Cum să țină el o armă în mână? Fusese în stare de un singur lucru: să-l sugrume pe Vitellius. Încă se mai gândea la mânia care-l cuprinsese în clipa când Salix se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
intre în arenă. Își aminti cuvintele fratelui lui Titus, care îi dăduse un pumnal: „...ai să vezi că poți, dacă trebuie să-ți salvezi viața“. „Gladiator“, se gândi. „Nu-l omorî“, repetă, amintindu-și visul. Pumnalul, arma, rănești, ucizi, ești rănit, ești ucis. Oftă. Cum să țină el o armă în mână? Fusese în stare de un singur lucru: să-l sugrume pe Vitellius. Încă se mai gândea la mânia care-l cuprinsese în clipa când Salix se prăbușise în arenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Da, răspunse Marcus simplu. — Eu nu știu nimic despre arenă și despre munera, zise Valerius încruntat. E prima oară când mă aflu într-un asemenea loc. Îl privi lung pe tovarășul său de celulă. — Ascultă... În timpul luptei, cum faci să rănești, să ucizi pe cineva care... Mă rog, nu e ca-n bătălie, unde înfrunți dușmanul. Poate fi un prieten al tău... Când lupți, nimic nu mai contează, nici măcar prietenia. Gladiatura are reguli stricte; e jocul vieții și al morții. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Stătea pe marginea arenei pentru antrenamente, lângă zidul acoperit de iederă și umbrit de coroanele copacilor. Agită în iarbă rudis-ul, sabia scurtă de lemn pe care învățase să o țină în mână. Când asta va fi o lamă adevărată, care rănește... cum crezi că voi avea curajul să o înfig în corpul unui om, că-l voi face să sufere, că voi sta să văd cum sângerează din vina mea? Eu sunt medic. Valerius clătină din cap. Înfipse sabia de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lasă orbit de furie. Mânia e bună, dar când lupți trebuie să știi s-o folosești. Dacă o lași să te domine, te distruge. — Și care e punctul meu slab? — Tu eziți. Ți-e teamă să faci rău cuiva, să rănești... Lovește cu hotărâre. Ești gladiator, Valerius. Valerius tresări. Într-o clipă, revăzu coliba în care îl îngrijise pe Titus și auzi cuvintele acestuia: „Tu, gladiator“... Revolta pe care o deșteptaseră în el cuvintele acelea nu anticipa oare situația în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
momentul când înfipsese pumnalul în corpul adversarului. Știa exact unde se va duce lama, dar de data asta nu era lama chirurgului care vindeca - era lama mortală a gladiatorului. Înțelesese care era destinul lui în clipa când folosise pumnalul ca să rănească un om hotărât să ucidă. Valerius nu era în stare să facă nici o mișcare și continua să se uite la vârfurile tridentului, care treceau înainte și înapoi prin fața ochilor săi. „Trebuie să reacționez“, se gândi. „Sunt un gladiator.“ În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Antonius se ascunse în spatele copacului, ca să evite loviturile de pumnal. Nu se auzea nici un strigăt. Lupta începuse în liniște și continua la fel; se auzea doar răsuflarea grea a luptătorilor. Înainte ca Titus să-i sară în ajutor, Antonius fu rănit la umărul drept și se prăbuși, dar atacatorii nu izbutiră să-l ucidă. Căzură, înjunghiați în spate de Titus și Errius, în timp ce Antnoius se ridica palid, cu pumnalul în mâna stângă, și alerga în ajutorul celorlalți centurioni, care luptau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
privirea temerară, scânteietoare și fură impresionați de hotărârea de pe chipul lui. Pe pământ, umbra lui Antonius se lungea și apoi se scurta, într-un fel de dans războinic. — Cine a mai auzit ca lupul să fugă pentru că vânătorul l-a rănit cu o săgeată? Cine a mai auzit ca ursul să dea înapoi când un șoarece îi fură prada? Nu suntem noi mai curajoși decât lupii și mai puternici decât urșii, nu suntem noi stăpânii acestor păduri? V-a întristat înfrângerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
îi tăie brațul pe care acesta îl ridicase, gata să-l ucidă. Dintr-o singură lovitură, își înfipse sabia în șoldul unui gladiator care îl atacase pe Socrates, apoi se avântă înainte nebunește, stropit de sângele celor pe care îi rănea, până când ajunse la mașinile de război. Cu o lovitură de pumnal, Marcus ucise un soldat care voia să-l străpungă pe Valerius cu lancea. În jurul lor, bătălia continua, printre strigăte de durere și de război. Ca să scape de loviturile săbiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
panta în fugă, strecurându-se printre castrapila. Ajunse la tovarășii săi, prinși în lupte corp la corp. Peste puțin timp, veni și Flamma cu oamenii lui. Valerius striga, îndemnându-și tovarășii, ataca, apoi se retrăgea în spatele mașinilor de război, își rănea adversarii fără să-i ucidă, doborându-i cu lovituri de scut și de lance; prin eschive abile îi atrăgea pe dușmani spre canal, îi împingea, după cum îl sfătuise Listarius, spre porțiunile de nisip mai întunecate, unde vitellienii se prăbușeau. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
exasperat spre arenă. — Ticăloșii ăia vor să ne imite pe noi, gladiatorii? Atunci de ce nu luptă ca noi, aproape goi? — Sunt cetățeni romani. Cetățenilor nu le este îngăduit să apară în arenă cu pieptul descoperit. Goliciunea noastră îngăduie să fim răniți cu mai multă ușurință, iar sângele îl preface pe gladiator într-un animal divin... Se auzi sunetul ascuțit al trâmbițelor. Urmau să intre morituri. Skorpius se ivi în mijlocul arenei, întâmpinat de ovații interminabile. Își ținea brațele întinse, gata parcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fentară și alergară, urmărindu-se. Valerius își înfigea cu măiestrie lama în trupul lui Skorpius - care era acoperit de sânge din cap până în picioare -, dar nu reușea să-i slăbească forțele. Evita cu abilitate atacurile imprevizibile ale lui Skorpius. Fu rănit o singură dată, deasupra genunchiului; carnea sfâșiată dădu la iveală albeața osului, apoi sângele țâșni, scurgându-se pe picior și pe ocrea. Valerius nu scoase nici un strigăt; continuă să alerge. Marcus îl privea, uimit de felul în care își stăpânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
chipurile crispate, luminate de torțe. Printre soldații călare, ale căror siluete se decupau pe cerul înnorat, îl recunoscu pe Antonius și i se păru că simte focul privirii sale ațintite asupra lui. Își dădu repede seama că fratele său era rănit. Strânse sabia cu mai multă putere. Mulțimea aștepta într-o liniște greu de îndurat, în locul în care, la începutul aceluiași an, fusese ucis și decapitat împăratul Galba. Vitellius îngenunche cu greu și-și ridică spre Valerius chipul rugător. — Tu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și Napoli (Isolimpiche). Ludus (pl. ludi): centrele de antrenament pentru gladiatori. Lusiari: gladiatori. Atleți care nu sunt gadiatori legitimi și, prin urmare, nu apar cu pieptul dezgolit, ci poartă armuri și tunici; participă la lupte „sportive“ cu arme care nu rănesc sau rănesc foarte puțin. Manipul: formație alcătuită din două centurii de câte 80 de soldați; prin urmare, un manipul are 160 de soldați, la care se adaugă subofițerii și ajutoarele. Grație formației dreptunghiulare a centuriei, manipulul devine un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Isolimpiche). Ludus (pl. ludi): centrele de antrenament pentru gladiatori. Lusiari: gladiatori. Atleți care nu sunt gadiatori legitimi și, prin urmare, nu apar cu pieptul dezgolit, ci poartă armuri și tunici; participă la lupte „sportive“ cu arme care nu rănesc sau rănesc foarte puțin. Manipul: formație alcătuită din două centurii de câte 80 de soldați; prin urmare, un manipul are 160 de soldați, la care se adaugă subofițerii și ajutoarele. Grație formației dreptunghiulare a centuriei, manipulul devine un fel de poartă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Roxolani: populație sarmată de origine iraniană, ce trăia între Don și Nistru; împinși spre răsărit de huni, roxolanii tindeau să migreze spre Dunăre. Rudis: gladius sau sica de lemn, folosită de gladiatori și soldați la antrenamente, pentru a nu se răni. Era, de asemenea (alături de boneta frigiană, care va deveni simbolul Revoluției franceze), simbolul eliberării gladiatorului după perioada de recrutare obligatorie, ce dura 3-5 ani. Sabie: în latină spatha. Este o lamă mai lungă decât gladius-ul, având aproximativ 80-100 cm. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
1 918 în „Iașul” din 12 august 1915, N.N.T., desigur N.N. Tonitza secretarul general al redacției, consemna referindu-se la altă provincie românească, Basarabia: „... Pământul Basarabiei lui Ștefan cel Mare și Sfânt, pământul sub care zac eroii neamului românesc, e rănit și disputat astăzi. Ne-a fost furat odată cu sila acel pământ, de „prieteni i” noștri, dar să se afle că au rămas acele morminte care mai păstrează încă oasele celor ce au știut să mo ară pentru a ne lăsa
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]