10,102 matches
-
cerșetor. O Întreb politicos dacă a adus și mușchi și-mi răspunde după cinci minute că nu e oficiu de informații. Ăsta e răspuns? Își bat joc de noi, cum văd o persoană mai stilată au o plăcere sadică țsă refacă mereu itinerarul cum veneam pe jos de la Băneasa pînă-n Tei și mă punea să-i recit tot timpul din Lorca mă dor picioarele iar s-au astupat venele astea blestemate și el Îmi spune să merg kilometri fără oprire kilometri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dar asta nu ușura cu nimic lucrurile. După câteva minute de mers și câteva cotituri ghicite, am început să mă îngrijorez că nu voi găsi calea de ieșire sau calea de întoarcere. M-am răsucit pe călcâie, am încercat să refac traseul, dar probabil că o luasem într-o direcție greșită la a doua sau a treia răspântie, pentru că acolo unde mă așteptam să fie ușa dormitorului, nu era nimic. Mă uitam la un perete compact de cărți. O ploaie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
se trata de un sifilis contractat din tinerețe, dar și de alte boli mentale 34. Totuși Baudelaire era conștient că narcoticele erau periculoase: Sincer laudanumul și vinul nu sunt resurse bune împotriva tristeții. Ele fac să treacă timpul, dar nu refac viața. Baudelaire, în delirul său mistico-artistic, și probabil pe fondul maladiilor mentale provocate de sifilis - din a cărei cauză moare la 46 de ani în 1867, înalța ectenii diavolului, cum, spre exemplu, reiese clar din poezia Litaniile lui Satan: Glorie
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
era palidă și nervoasă, ca un om hărțuit prea multă vreme; tresărea la fiecare zgomot, confundînd pînă și claxoanele automobilelor cu sirenele alarmelor. Cei din Gray’s Inn și Russell Square erau ceva mai calmi, din pricină că nervii li se puteau reface peste zi. Ziarele scriau că bombardamentul din noaptea trecută fusese „neînsemnat“: cîteva bombe, și relativ puține victime, dintre care unele cazuri mortale. Comunicatele de dimineață semănau cu finalul liturghiei de la miezul nopții. Ziarele proclamau invariabil liniștitoarea formulă: Ite, missa est
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
În fața ei se așezase o fată cu părul blond-roșcat, genul helveto-californian: pe puțin un metru optzeci, trup perfect, impresie de sănătate terifiantă. Era animatoarea atelierului tantra. În realitate, era născută la Créteil și o chema Brigitte Martin. În California Își refăcuse sânii și se inițiase În misticile orientale; În plus, Își schimbase prenumele. Revenită apoi la Créteil, În timpul anului anima un atelier tantra la Flanades, sub numele de Shanti Martin; catolica părea s-o admire enorm. La Început, Bruno izbuti să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
un linșaj. După vreo cincisprezece zile, situația a Început să se calmeze puțin; era sfârșitul anului școlar și, după toate semnele, Adjila nu vorbise. Dosarul lua o Întorsătură mai clasică. Un prof depresiv, cu tendințe suicidare, care trebuia să-și refacă psihismul... Surprinzător În toată istoria e că liceul din Meaux nu avea reputația de a fi unul prea dur; dar Azoulay a scos În evidență traumatismele legate de copilăria mea, reactivate de revenirea În liceu, În fine, și-a ticluit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
care le putea bifa erau următoarele: a sta așezat, a sta culcat, a dormi. Făcând toate calculele, nevoile lui se ridicau la 1.750 de kilocalorii pe zi. Din scrisoarea lui Bruno, reieșea că acesta Înotase mult și făcuse amor. Refăcu calculul cu aceste noi date: nevoile energetice urcau la 2.700 de kilocalorii pe zi. O a doua scrisoare venea de la primăria din Crécy-en-Brie. Ca urmare a lucrărilor de extindere a unei parcări pentru autocare, planul cimitirului municipal trebuia reorganizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
lăsa ea dimineața, la plecare. Absența lui Bruno Îl făcuse să sufere? Probabil, dar nu spusese nimic. Copiii suportă lumea pe care adulții au clădit-o pentru ei, Încearcă să se adapteze cât pot mai bine; mai târziu, În general, refac aceeași lume. Victor ajunse la ușă, formă codul; era la câțiva metri de mașină, dar nu-l vedea. Bruno puse mâna pe portieră, se Îndreptă pe scaun. Ușa se Închise În urma băiatului; Bruno rămase nemișcat câteva secunde, apoi se lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
titlul Prolegomene la replicarea perfectă, a celor optzeci de pagini sintetizând ultimele lucrări ale lui Djerzinski, avea să provoace neîntârziat o enormă undă de șoc În lumea științifică. Pretutindeni În lume, zeci de cercetători din biologia moleculară au Încercat să refacă experiențele propuse, să verifice calculele În detaliu. Peste câteva luni au apărut primele rezultate, apoi s-au adunat altele, săptămână după săptămână, toate confirmând Întru totul, cu o precizie absolută, validitatea ipotezelor inițiale. La sfârșitul lui 2009, nu mai Încăpea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
-i Întârzie realizarea. Asta arată În ce măsură se răspândise, În toate societățile occidentale ca și În acea fracțiune mai avansată reprezentată de mișcarea New Age, ideea că o mutație fundamentală devenise indispensabilă pentru ca societatea să poată supraviețui - o mutație care să refacă de o manieră credibilă simțul colectivității, al permanenței și al sacrului. Asta arată de asemeni În ce măsură chestiunile filozofice Își pierduseră, În conștiința publică, orice referință clar definită. Ridicolul total În care căzuseră brusc, după decenii de supraestimare absurdă, lucrările lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
purta o superbă rochie de seară, care-i lăsa brațele și spatele goale, eu, răcit mort fiind, Înghesuisem câteva helănci pe sub smoching. Dar n-a fost să fie! O pană de curent ne-a retezat brutal romanța, iar când am refăcut conexiunea, Mya benchetuia deja de zor pe un alt server culinar, iar contul meu fusese golit, de parcă toți ospătarii din lume și-ar fi tras un bacșiș generos. Despre Jeanne din Lyon n-am să vorbesc prea mult; s-a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
sălbatic, plin de nostalgii și care se conforma greu noilor împrejurări. Pentru întîia oară am simțit atunci că oamenii mor: cîteva ființe au lăsat goluri în jurul meu. Mult mai tîrziu, cînd am trecut prin satul în care copilărisem ca să-mi refac amintirile, am simțit că, deși locurile păreau aceleași, acum aveau o rînduială de nepătruns. Am căutat movila unde hodinea bunica, o paragină cu cruce vînătă pe care ruginea o tablă. Dar ea n-a putut să-mi spună nici măcar tristețea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
mea se depărta în pîclă. Obosisem să mai adun din cioburi puritatea. N-am putut suporta privirea fetei. Abia tîrziu furișai către dânsa o ochire. Tot trupul ei se zgudui atunci ca o mimoză. În zadar m-am străduit să refac vechile legături. Insistențele mele o făceau să roșească. Schimbă locul așa fel încît privirile să nu ni se mai încrucișeze. Eram zdrobit, gelos, plin de orgolii; înțelesei că sînt părăsit. După ce furia mi s-a potolit, nu m-am putut
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
coapte pe plită. Erau din aluat negru, proaspete și sărate; și bunica mea făcea turte cu lapte fiert în ceaun. A fost o întîmplare care a stîrnit în mine ecouri nostalgice, ca o pietricică azvîrlită în lac: cînd apa își reface oglinda, la mal încă se mai sparg valurile. Chiar din prima zi porni o ploaie cleioasă. Șanțurile se umpleau cu noroi. Ca să intre înăuntru mireasma ploii, am deschis larg ușa, geamurile fiind înțepenite în vopsea. Pe zbiceala de sub gard se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
tare, iar Hans se jenează din cauza asta. Se îndepărtează de Anna și‑și pune pantalonii de lucru și cămașa în carouri. Pe masă se află al doilea sandviș cu brânză și sticla de bere de care ai nevoie ca să te refaci. Iar pe pat stă femeia care te ajută apoi să te înalți și mai mult. Trebuie să iubești foarte mult pe cineva ca să‑i permiți respectivului să mănânce în prealabil un sandviș cu brânză. Anna îl iubește așa de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
deja un mare noroc dacă ai găsit o dată dragostea. Mulți dintre tinerii spectatori - care se cred buricul pământului, fiindcă eroina filmului e o fată oarecare - visează deja să aibă mașină personală sau o Vespa, când părinții lor abia și‑au refăcut cu chiu cu vai viața afectată de război și au agonisit câte ceva cu teamă și sacrificii. Oare mai funcționează sau a ruginit? E imposibil să fi ruginit, fiindcă părinții n‑au timp de odihnă, trebuie să‑și reclădească patria. Așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
lacrimă, adunând soarele. Casa dispăruse. A simțit nevoia să renunțe la ea, să rămână doar între liniile și culorile ei sau nici măcar ale ei ! Dacă s-ar reconstitui această serie următoare de desene și picturi, nu s-ar mai putea reface conturul nici măcar imaginar al clădirii. Un fiu excentric ar încerca, însă, tocmai în asemenea hârtii fără înțeles, să presimtă sufletul și gândurile și puterea și împotrivirea față de natură a femeii de atunci. Mai întâi, față de natura proprie, firește. Ceea ce însemna
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fură, își dă seama. Privește tabloul, uită că ar mai putea fi cineva în sala tăcută și goală a marelui muzeu. Dacă cineva ar vrea, așa, într-o doară, să încerce năstrușnica aventură de-a o descoperi și a o reface din cuvinte care ar fi crescut, și ele, încet, pe măsură, înșirându-se, rupându-se uneori unele de altele, dacă s-ar întâmpla, adică, să-i treacă prin cap cuiva o asemenea trăsnaie, un fiu, obligat, prin cine știe ce imbolduri sau
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
goi. Musafirul întârzie mult sub duș. Reapăru împrospătat, într-o pijama albastră, de mătase. Obrazul ușor congestionat, dunga mustății lucioasă, parcă dată cu tuș. Ieșiră din hotel, se pierdură pe străduțele tăcute. Pașii sunau stins, seara era calmă. — Te-ai refăcut, te simți mai bine ? — Poate că da. Liniștea stațiunii, marea... — Le-am promis că vom veni să-i întâlnim astă-seară, la Mamaia. Dar n-are rost. Îi vedem destul tot anul. — Mâine. Plătesc hotelul, las valiza în gară la Constanța
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
cantonament, perfect izolat, supus la toate analizele medicale. Hrana, mâncarea, somnul, strict supravegheate. Nu poate fi vizitat !, se vaietă mama, inginera Marcu Sidonia. Ortansa ascultă, înțelegătoare, fără comentarii. Târziu, doamna Mitulescu l-a întrebat despre scurtul concediu, dacă s-a refăcut. Răgaz difuz, inginerul A.P. plutește parcă în gol. Lucian nu ridică privirea de pe hârtii. Se deplasează din când în când până la planșeta din spate, unde lungana cea sâsâită îi desenează planurile. Se reașază, răspunde scurt, fără chef, mereu aplecat peste
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Mariana Melnik, domnul Grefu, trubadurul furunculos, fostul campion Lupu, ciolănoasa Luminița, Valy Impertinenta cu tranzistorul și oglinda, Lala Cățelușa. Între cele două asociații, migrează fără preferințe domnul Varlam, cu pipa, și durdulia blondă Lucica Zaharia. Anton și Marilena Albu își refac cuplul în colțul lor, Ion Caropol cu Tuți, la pupitrul lor, Lucian Vornicu și amicul său prea ocupați, de data asta... Voicu Veturia își bea singură cafeaua : minusculă ceașcă de porțelan „adevărat“ ! Domnul Pasăre nu bea cafea și nici nu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Gata, acum! Circulați! Circulați! Circulați! Haide! Haide! Haide! Blocați pasajul! Dați-i drumul! Circulați! Circulați! Iar mulțimea ascultătoare se retrăgea, făcea loc, se foia prin preajmă și apoi, cu elasticitatea unui cordon de cauciuc sau a unui bob de mercur, refăcea cercul de priviri pline de neliniște și de șoapte pline de Îngrijorare. Între timp barele de lemn țăcăneau Întruna cu același sunet mort, Înfundat, ca de tunet, oamenii treceau grăbiți să prindă trenul, iar În privirile, gesturile și atitudinea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tabla mansardei mele, eu mă înăbuș cu aerul torid care invadase capitala la începutul acelei aventuri. Sudoarea trecutului își râde de șuvoaiele înghețate de afară. ...pe cât de contemplativ îl știam, Ionică nu rată bunul prilej care i se ivise. Își refăcu prenumele în Jean și începu să primească la mare ținută. Consumatorilor li se solicită, de asemenea, costumație decentă (în speță cămașă albastră și cravată roșie). Totodată, firma își propuse să practice reduceri pentru elevi, militari și artiști în termen. Plini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
formația Blondie, fusese vecină de bloc cu ea. Ea, Adelina, organizase jocurile copiilor din zonă. Nimic nu mișca fără ea. La nouă ani o prinsese un puștan între betoanele unui bloc în construcție. O dezvirginase cu degetul. Oricum, himenul se refăcuse. Unicul bărbat adevărat din viața ei, Robert, se chinuise două luni până să reușească să o pătrundă. O duruse tare și cursese o mulțime de sânge. În general era adorata și prințesa tuturor. Robert o adulase. Îi spusese că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a lui Raymond Queneau, mai ieșeam la plimbare în Cișmigiu. Viață rezonabilă. Într-una din zile, însă, m-am trezit cu Adelina în fața mesei mele. Vreau să merg la tine acasă, vreau să văd cum locuiești. Tocmai începusem să-mi refac virginitatea fizică și sufletească. Stau foarte departe, n-are rost să te car până acolo. Nu contează, sunt obișnuită cu drumurile lungi, ai uitat? Am privit-o de jos în sus: zulufii îi erau îmbibați de albastru de metil, ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]