10,353 matches
-
spaimă atât de tare, de parcă ar fi fost aruncat în Siberia în haine de vară și ar fi dârdâit de frig. Nu se mai putea opri, nu se mai putea controla. Aproape se sufoca, fiindcă, de frică, uita să mai respire. Prin cap i se derulau tot fel de variante negre cu ce va urma: se va năpusti miliția peste ei acasă, în miez de noapte, va sparge ușa, o să-l scoale din pat, o să-l îmbrâncească și o să-l lovească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
n-om muri noi din asta!... S-au apropiat pășind ezitant, atent. Când au ajuns la vreo cincisprezece metri de ceea ce li se păruse a fi o colină, s-au dumirit că aceasta era vie și pulsa încet, ritmic, ca și cum respira. Și-au dat seama că, de fapt, este o vietate, o ființă uriașă de lumină. Stătea cu fața în sus, cu ochii închiși, avea niște veșminte de in transparent și părea că doarme. Ai fi zis că este un om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
căzută pe pământ, o lună plină, doldora de lumină. Au coborât. Într-adevăr, era un înger: o arătare ce semăna cu un om, atâta doar că era mult mai mare, avea aripi și era făcută din lumină. Îngerul dormea profund, respira în somn egal, liniștit. Gârmoci a început să dârdâie ca varga: Bă, așa ceva nu s-a mai pomenit! a grăit el amețit. Devenise iar tipul nesigur, care nu e capabil să ia decizii. -Precis e trimis de americani, și-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Securitate și anchetase personal vreo doi arestați, bănuiți că au desfășurat acțiuni subversive împotriva puterii populare: urlase la ei și le trăsese o bătaie soră cu moartea, să se învețe minte, era extenuat de câți pumni le cărase, abia mai respira. Îi plăcea în continuare să-i ancheteze pe bandiți și să-i tumbăcească, asta era în continuare pasiunea sa, hobby-ul său, așa cum era pentru alții să colecționeze timbre, să pescuiască ori să asculte muzică simfonică. El avea nevoie de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
pachetul de țigări, a ieșit pe terasa casei și s-a așezat direct pe treptele de marmură de la intrare. Și-a aprins o țigară și a tras cu poftă fumul în plămâni. Cum stătea așa, absent, nepăsător, ascultând greierii și respirând aerul nopții senine de iunie, deodată, înaintea ochilor i-a apărut îngerul acela din vis, sau o fi fost cel de pe malul Dunării, sau o fi fost altul, dar oricum semăna ca două picături de apă cu ăla. Îngerul a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Partidului și fusese promovat la București), îngerul cel imens i s-a arătat iarăși. Aceeași scenă, aceeași desfășurare epică, tot noaptea, tot în somn, apoi trezirea lui, ieșirea lui pe balcon, iarăși a simțit că nu mai are aer să respire și pe urmă, imediat, hop și vizitatorul celest care s-a așezat lângă el ca un tată uriaș lângă un copilaș prăpădit, s-a așezat liniștit, a fumat liniștit și aiurea (îngerii nu fumează!...), în vreme ce lui îi bătea iar inima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
relatează Vasile V. psihologului Mariean Turbatu, la care se tratează încă de la revoluție de draci în familie, lipsa prietenilor, leafă mică și alergie la proști: „Eu sunt copil de asfalt, domnule Mariean. M-am dus câteva zile la munte să respir aer curat și mi-au trebuit alte câteva ca să-mi revin. Fără miros de benzină, rahați de câini și, mai ales, fără praful ăla cu sulf pe care-l ridică până pe la etajul șapte mașinile seara, am simțit că mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
nu m-aș fi încumetat să numesc genial, colosal sau grandios nici un spectacol la Scala. M-am dat mare și, ca un obișnuit al holului de la parter, am spus că nu simt nimic deosebit. Bărbatul, al cărui costum de gală respira distincție și o anumită cultură a prezenței, a ridicat privirea în sus, cum fac cei pe care o replică a interlocutorului îi ia prin surprindere, și, pe un ton controlat, cumsecade, nu critic, mi-a spus: „Când o să ai și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
acel zid o amenințare, dar în ce consta ea și dacă era numai una dintre fricile nedeslușite și recurente ale copilăriei, n-am încercat niciodată să verific. Reîntors în oraș după o absență îndelungată, am descoperit mai multe locuri ce respirau mister și înțelesuri interzise. Cred că e vorba despre duhul locului, care e și mai intens pe măsură ce îmbătrânești și revii tot mai rar acolo unde te-ai născut. Toți simțim asta, însă puțini ne lăsăm ademeniți de porțile care ni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ce înconjura movila, am găsit-o deschisă. Cât despre dealul acela de pământ năpădit de buruieni, el nu fusese decât un imens bordei militar, părăsit de mult. Un depozit de muniții al armatei, care, cercetat de aproape, numai mister nu respira. Pe celălalt mal La Boston, am vrut să-i iau un interviu unui informatician care lucra pentru NASA. Compatriotul pusese la punct un program de prevenire a accidentelor la lansare. Pentru cei care-l cunoșteau, conta ca un mare român
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
biblioteca definește europenitatea culturii noastre, funcționând ca școală de inițiere în cultura modernă a umanității („labirint al minții”, cum s-ar exprima Umberto Eco), ca formă de propagare a ideilor, alături de biserică, școală, muzeu, tipografie, editură, librărie), „un adevărat plămân, respirând aerul culturii europene”, „arsenal intelectual”, „topos spiritual” conservând un mirific „farmacum omnes morborum” (medicamentul tuturor bolilor), un adevărat „centru de informare culturală”. La Rădăuți, în Țara de Sus a Moldovei, biblioteca va fi fost o construcție timpurie, funcționând în cadrul celei
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93273]
-
și s-a angajat pentru restul anului la șantierul de constructi din Rădăuți. La următoarea sesiune de admitere, din 1953, a dat examen la Facultatea de Mecanică Agricolă, prin care spera să ajungă din nou pe câmpurile copilăriei sale, să respire aerul curat al recoltelor. După afișarea rezultatelor, spre propria să mirare mărturisita mai tarziu, ara reușit pe locul doi, fapt care a demonstrat că prima încercare de la arhictectura a fost un incident. După absolvire, cu gândul de a putea avea
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93295]
-
Plopii sînt ai mei“ Pe 7 martie 1952, În Valparaíso, cei doi se Întîlnesc cu nedreptatea: victima sa este o bătrînă astmatică, clientă a unui mic birt numit La Gioconda: „Sărmana ființă se găsea Într-o stare de tot plînsul, respirînd mirosul acru și stătut de transpirație și de picioare nespălate care Îi umplea Încăperea, amestecat cu praful făcut de două fotolii, singurele obiecte de lux din casa ei. Pe lîngă astm, femeia avea și probleme cu inima.“ După ce zugrăvește complet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Într-o singură zi. Așezați În paturi de campanie, singurele paturi pe care le vom mai cunoaște de-acum Încolo, Întinși lîngă La Poderosa, cochilia noastră de melc, Încă priveam spre viitor cu o bucurie nerăbdătoare. Ni se părea că respirăm mai liber, că tragem În piept un aer mai ușor, aerul aventurii. Prin mințile noastre Înfierbîntate se perindau țări Îndepărtate, fapte eroice și femei frumoase. Ochii mei obosiți refuzau să adoarmă, iar În ei se răsuceau două puncte verzi, reprezentînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ne vedeam fiecare de treburile lui: el mergea să-i caute pe doctori, iar eu mă duceam să consult o biată femeie În vîrstă suferind de astm, clientă a Giocondei. Sărmana ființă se găsea Într-o stare de tot plînsul, respirînd mirosul acru și stătut de transpirație și de picioare nespălate care Îi umplea Încăperea, amestecat cu praful făcut de două fotolii, singurele obiecte de lux din casa ei. Pe lîngă astm, femeia avea și probleme cu inima. În asemenea momente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
urmărim cele patru vreascuri din care era format focul nostru. A trebuit să ne ridicăm tabăra și să continuăm să mergem pe Întuneric. La Început, ca să ne Încălzim, am pornit În ritm vioi, dar imediat după nu mai puteam să respirăm. Îmi simțeam transpirația șiroind pe sub haină, dar picioarele Îmi erau amorțite de frig, iar vîntul pătrunzător ne tăia fețele precum un cuțit. După două ore, eram epuizați, iar ceasul meu spunea că nu e decît 12.30. O estimare cît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
sunt stațiile Peco din Elveția. La orele 17 intrăm în Franța. Înaintăm pe valea Ronului unde suflă un vânt puternic. Intrăm în regiunea Provence. Din loc în loc ne întâmpină niște indicatoare pe marginea străzii care ne atrag atenția că “Acum respirăm aer de ...” (cutare sau cutare localitate). Trecem prin orașele Lyon, Grenoble, Montpellier, puternic iluminate. Lăsăm în urmă orașele Narbonne și Carcassone și ajungem la Toulouse. Bisericile sunt și ele puternic iluminate. Duminică, 19 aprilie, Sărbătoarea Învierii Domnului În sfârșit, la
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
vantul unui excitant erotic - care poate fi forma cea mai capțioasă a mediocrului. Nici măcar asta - căci și pe acest registru trăiesc o soluție medie a cărei prelungire îmi creează mai curând o ambianță neutrală - ca a aerului pe care îl respiri zilnic: nu tot atât de necesară, dar la fel de ne-simțită. Dar faptul este: mă simt bine! Notiță a lui Pierre Pentru Dânsul mă înscriam în peisajul liniștit, patriarhal și pe alocuri cochet al străzii pe care locuiam... De altfel, mi-a mărturisit
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
compot prea dulce și un sirop prea puțin dulce, în schimb roșiile le-am ales pe cele mai frumoase. Oare le poți mânca fără să ți dăuneze? Dacă ai ști cât mă bucur de ploaie: acum pot în sfârșit să respir și eu! Mama ta, foarte aiurită În orice caz, după evidenta ameliorare a cazului meu, nu tre buia în nici un chip să stau mai mult de două săptămâni în acel spital, de altfel destul de primitor. Cu trei zile înainte de acest
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
te ajute și, în primul rând, cartea - remediu accesibil și la îndemâna oricui. Treptat, treptat îți ordonezi viața, reconstitui logica și schematismul care îi sunt necesare, le potrivești cum e mai bine și revii la vechile regulamente și planificări quasi perfecte... Respiri, ești mulțumit de tine și de viață, te întinzi cu plăcere pe laurii cuceriți cu atâta trudă și suferință și, inevitabil, te prăbușești din nou în abisul plictisului și al inutilului. Destinul lui Sisif! Singurul gând care te mai liniștește
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Mengele, distins, politicos, a supus-o pe loc unui scurt examen. «Cum deosebiți hemoragia unei artere de cea a unei vene?» a întrebat-o el. știa asta, învățase să îngrijească bolnavii în baraca de tifici din ghetou. «De câte ori pe minut respiră omul?» a mai întrebat Mengele. Nu știa și s-a speriat. «De câte ori pe minut bate inima?» a continuat el s-o întrebe, ca un profesor înțelegător căruia nu-i face plăcere să-l pice pe cel examinat. «Depinde», a răspuns
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
împiedica nimic din ce li se întâmplă altora rău și să simți fericirea infamă că pedeapsa nu s-a abătut asupra ta. L-ar fi putut la fel de bine lovi pe oricare dintre cei ce priveau, fiind lucru știut, că, în afară de respirat, totul era interzis - oriunde priveai în jur, s-ar fi găsit pentru fiecare nenumărate motive. Abia în anii următori unii dintre prietenii mei au început să fie și ei filați și interogați sistematic, locuințele să le fie percheziționate și manuscrisele
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
loc. Cartofii erau aliment de bază și principiu ultim - al morții prin înfometare ori al supraviețuirii. Mama a supraviețuit. și a devenit pe veci complicele cartofului. Când îl mănâncă, nici un alt om de pe lume nu privește ca ea și nu respiră ca ea: oricât ai căuta printre cuvinte - de la saturație și până la neastâmpărul hulpav al limbii -, tot nu vei găsi cuvântul care să-i descrie respirația în acele clipe. De parcă și azi, după cincizeci de ani, încă ar fi nevoită s-
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
rumenea o friptură de miel la cuptor. Vedeam pentru prima oară un cuptor cu geam de sticlă și cu interiorul luminat. Nu-mi puteam dezlipi ochii de la el, lumina expunea văzului carnea. Bășicuțe de spuzeală se târau încolo și-ncoace, respirând și plesnind. Mă uitam la carnea aceea cu luciu brun ca la un film peisagistic la televizorul în culori: un soare pâclos și roca de miel locuită de jivine sticloase. Gazda a deschis ușa de sticlă, spunând în timp ce întorcea bucățile
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
drepților" Mircea a reacționat cu viteza luminii: Lică, oprește! Treci dincolo! Saltă! De o parte și de alta a sacului plin cu tizic cei doi frați îl săltau ținându-l pur și simplu suspendat, fără să-mi atingă spatele. Acum respiram mai ușor, iar plămânii puteau aduce mai lesne oxigenul atât de necesar circuitului sanguin. Cum te simți, Titi? Vă mulțumesc; mult mai bine! Această operațiune, de suspendare a sarcinii ce apăsa asupra corpului meu, se repeta ori de câte ori forțele mele anemice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]