10,776 matches
-
în Piața Libertății în acel moment, exact pentru comemorarea orei 15.20, mai era aptă să funcționeze în acea clipă. Mi-a fost rușine, din pricina indiferenței care devenise compactă și masivă în cei din jur, în trecători. Mi-a fost rușine că nu mai era nimeni acolo care să-și aducă aminte. Priveam chipurile trecătorilor ca pe niște papirusuri franjurate de griji, ambiții și neputințe. Și mi-am tot frământat mintea întrebându-mă ce s-ar putea face pentru cei morți
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
curaj și chiar de impecabilitate și impetuozitate morală; curajul necesar de a se autolustra ar fi chiar mai mare, poate, decât acela de a fi refuzat colaborarea cu fostul aparat de represiune din comunism. Căci atunci, odinioară, informatorul își purta rușinea și culpa de unul singur, dar acum el se lasă practic la îndemâna oprobriului public dacă acceptă autolustrarea și se spovedește în plen. Cum ar fi ca posibilii parlamentari foști colaboratori și Securității (în varii chipuri și cu diferite nuanțe) să
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
ca aparținînd biografiei lui Socrate 94. În Apologie (p. 29 C), Socrate declară: "Atîta vreme cît voi fi în stare, nu voi înceta să năzuiesc spre adevăr (să filosofez) și pe oricine voi întîlni, îi voi spune: nu ți-i rușine de tendința ta de a căpăta cît mai mulți bani, cît mai multă vază, și faimă, în timp ce nu-ți pasă de inteligență și de adevăr, nici ca sufletul tău să ajungă cît mai bun cu putință". Iar Alcibiade mărturisește (în
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
de oră în cadă. Îmi iau cu mine reviste, rățuște de cauciuc, bărcuțe. Torn săruri relaxante în apă, mă îmbăt înainte, degeaba. După cinșpe minute și chiar mai devreme mă pocnește un fel de anxietate, mă simt vinovat, mi-e rușine, trebuie să ies. Cum știu că o iubesc? În noaptea aia, la hotelul Moldova, ne-am băgat, pe tăcute, amândoi în cadă. Ne-am bălăcit câteva ore bune și n-am simțit nici un fel de panică, dimpotrivă, totul părea să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
de tăcere, de tandrețe și de tristețe se topesc în timpul concentrat al împlinirii. Björk cântă. Ședința de psihoterapie continuă mult după ce spectacolul s-a terminat. Aici, în România, unde prea puțini nefericiți se întâlnesc ca să se asculte. De frică, de rușine, de... Voi ce vroiați să fiți când erați mici?
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
căldura cu care cei dragi ne înconjoară. Avem de gând să continuăm Da, e greu să vorbești despre tine, despre realizările tale, despre visuri și idealuri. Vedeți, nu e vorba numai de modestie. E vorba și de un fel de rușine - rămășiță a gândirii umane în totalitarism. Pe atunci nu era bine să ieși în față, decât dacă lăudai partidul. Altfel, orice succes personal era un pericol pentru sistem. Și lucrul ăsta a rămas în conștiința colectivă: ne codim să vorbim
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
ca autori de roman senzațional. De fapt, era copleșită de stilul profesionist în care cei doi țăcăneau la mașinile lor ore în șir, șnur, pagină după pagină. Îi auzea din camerele unde ei lucrau și îi venea să moară de rușine și invidie. Dar până la urmă a biruit. Roman optzecist, documentar și, în același timp, postmodern, Femeia în roșu are în centrul său un „drum al fantomelor“. Reprezintă acest Iter spectrorum o condiție obligatorie pentru orice romancier? Dacă n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
despre film, după ce ani de zile a scris despre cenacluri literare și muzică folk. De unde până unde „nou“? Adică a fost și unul vechi de care n-a știut nimeni, sau cum? Am uitat cam repede cum ni se făcea rușine când număram pe degetele de la o mână filmele bune din cinematografia noastră. Mă mai enervează pentru că expresia, așa de rahat cum e, are o conotație pozitivă pe care, din păcate, n-o găsim în realitate. Nu-i adevărat că suntem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
despre film, după ce ani de zile a scris despre cenacluri literare și muzică folk. De unde până unde „nou“? Adică a fost și unul vechi de care n-a știut nimeni, sau cum? Am uitat cam repede cum ni se făcea rușine când număram pe degetele de la o mână filmele bune din cinematografia noastră. Mă mai enervează pentru că expresia, așa de rahat cum e, are o conotație pozitivă pe care, din păcate, n-o găsim în realitate. Nu-i adevărat că suntem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
epocii și a muzicii contemporane ei, amintește că în același an de grație 1941, în Boemia sub ocupație, George Georgescu, în același turneu de propagandă, a primit o scrisoare din partea unui localnic, „în care i se spunea că e o rușine că el, ca român, a acceptat să dea în Praga concertul într-o sală germană“. Sala ar fi fost, de altfel, „în mare parte goală și numai în ultimul moment umplută cu soldați“. George Georgescu a fost numai unul dintre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
să mă trimită În derizoriu. Să nu știi nimic despre cazul Elodia, pretinzând În același timp că ești o persoană activă și interesată de lucrurile care se Întâmplă În jurul tău, ba mai și scriind „la ziar“, e deja o mică rușine. Mi-am dat seama de asta citind numeroase ziare, ba chiar urmărind știri teve pe care le consideram de multă vreme În general serioase. Astfel am aflat că există și un domn Cioacă, polițist de felul lui, care ar fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
al Premierului Mirek Topolanek chiar în timp ce Cehia exercita președinția UE pentru șase luni. Ca urmare, ceea ce ar fi trebuit să fie un moment de triumf și mare prestigiu pentru o mică națiune din centrul Europei s-a transformat într-o rușine națională din cauza arborării inexperienței politice și a lipsei de unitate. O altă dezamăgire a mea se referă la eșecul națiunii cehe de a dezvolta un sens clar al identității, al mândriei naționale și al coeziunii sociale. Boemia a fost întotdeauna
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
americană și începeam să mă implic în programe internaționale. Evenimentele mi s-au părut monumentale și istorice și am așteptat, ca și restul lumii, să văd dacă Uniunea Sovietică avea să urmeze (cred că aproape toți americanii își amintesc cu rușine discursul Președintelui George Bush tatăl pe marginea "Puiului Kiev", în care acesta i-a avertizat pe lituanieni să nu se grăbească vis-à-vis de Moscova). Îmi amintesc că le-am spus copiilor mei câțiva ani mai târziu, atunci când aveau loc evenimentele
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
zece ani, începând cu Slovenia în 1991 și terminând cu Macedonia în 2001. În Iugoslavia au apărut toate relele de care ne-am temut în 1989: violența, ura interetnică, fascismul, "războiul contra comuniștilor", corupția, triumful statului-națiune pur, problema federalizării. Marea rușine și frustrare au fost că, în anii Războiului Rece, Europa a reușit să evite războiul pe propriul ei teritoriu, confruntările violente fiind exportate în Asia, Africa, Orientul Mijlociu, America Latină. Odată cu sfârșitul Războiului Rece, în apoteoza presupusului triumf occidental, Europa a avut
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
a confirmat sau nu -, că Șerban Huidu a crescut în același cartier, „numai că mai ’ncolo“. Apoi, la final, a mai cântat Gigi Melody și s-a trecut la mici și autografe. Mie îmi pare rău că mi-a fost rușine să mănânc un mic. „Ce mi se putea întâmpla?“ „Cartea vieții mele este cartea despre viața mea în blocul N3, la scara 2, de pe bulevardul Șulea 31, azi bulevardul Camil Ressu 31. Totul a început ca un alint: o prietenă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
la cozi. N-aveai tendința să lași sacoșa împletită la rând și s-o zbughești să-ți cumperi sirop? Niciodată! Nu eram un ratat care să vină fără pradă în sacoșă. De două ori cred că mi s-a întâmplat rușinea. Nu, nu eram un ratat, eram un ins care câștiga bătăliile cu coada, trebuia să o fac mândră pe mama de achizițiile mele. Nu, nu mă dădeam în lături de la lupta fizică cu coada. Coada îmi arăta caracterul, ea m-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
plin și întreabă-te cum și de ce există. Bel e bântuit de corpul slab, de corpul care vine pe scenă cu toată inevitabila lui degenerescență. Cu îmbătrânirea și exfolierea lui. Simplu, direct și natural, fără să-i fie nici o secundă rușine de ce e el cu adevărat. De degradarea cu nimic cosmetizată. Corp „șunculos“, cu pielea care-i atârnă, cu burta care i se revarsă. Corp care e capabil, și la 60 de ani, să spună ceva despre el. Să nu fugă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
având pronunțarea urâtă și producând scârbă mare" sau „De altfel a se lăuda Românii cu neamul Romanilor - pe când ei nu au nimic comun cu aceștia nu e cuviincios și nici nu se poate asculta așa ceva. Și apoi nu le e rușine de îngăimările înjositoare ale limbii lor? După atâtea veacuri ei se consideră de aceeași origine cu Romanii cu care n-au comun nici numele nici picătură de sânge din venele lor". Din nefericire și astăzi există voci cu pretenții literare
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și cu părul aproape electrizat, trecând apoi la cel cu metehne schizo, tuns chilug, care își rade inclusiv sprâncenele, ajungând la bătrânul decăzut (ce avea să moară de cancer la pancreasă filmat clandestin de niște fani idioți și voyeuriști, fără rușine... M-am gândit, uneori, cum ar fi fost Pink Floyd nu doar cu David Gilmour, ci și cu Syd Barrett ajuns dincolo de anii optzeci ai secolului trecut, adică până la Final Cut, ultimul album scos înainte de schisma formației? Well, e o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
difuzare în săli de cinema, la televiziuni și pe DVD-uri, în timp ce o peliculă care nu a intrat într-un concurs ajunge la doar 30-40.000 de euro. De aceea, au susținut o parte dintre cei prezenți, nu e nici o rușine să participi la festivaluri internaționale. „Deja cinema-ul românesc are o notorietate atât de puternică, încât producătorii din afară au cumpărat viitorul film al lui Horațiu Mălăele, Nunta mută, fără să mai citească scenariul“, a afirmat Dan Burlac. O altă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
e starea de grație a inteligenței“; „Spiritul critic e în esența sa feminin, în vreme ce vocația lecturii nu se potrivește decât bărbatului“; „Scriitorul se cuvine să fie mai selectiv atunci când pleacă pe insula sa pustie. Câteodată, parcă nu-i așa o rușine să fii homo unius libri... Ce-i drept, nu orice critic literar este scriitor. Dar Antonio Patraș este, cu siguranță, unul. Antonio Patraș, Ibrăileanu. Către o teorie a personalității, colecția „Noua critică și Istorie literară“, Editura Cartea Românească, 2007 TRIMISUL
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
electorală. Oare cum se vor simți aplaudacii ăștia atunci când Băsescu își va da arama pe față și se va dovedi la fel de rău ca și cei cu care s-a înfruntat? Sau chiar și mai rău... Nu se vor uita cu rușine la textele scrise în focul bătăliei? Nu vor pleca privirea în pământ când li se va reaminti cum făceau zid în jurul președintelui, aruncând în jur cu argumente subțiri, grevate de partizanat? Ei bine, nu. De ce ar face așa ceva? Mai întâi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
sofistic, aș zice că atunci când susținătorii lui Băsescu sunt avertizați că s-ar putea să își facă mea culpa, se presupune implicit că ei sunt mai morali decât restul intelectualității, fiindcă altfel n-ai avea de ce să le pretinzi atâta rușine. Altora nu li se pretinde... Și-apoi se simt rușinați intelectualii care l-au susținut în 2004 pe Emil Constantinescu, un președinte slab și nesigur pe el? Nici vorbă. Ar trebui? Nu. În 2004 el și Convenția Democrată păreau singurele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
cucui. Dar bătăile s-au repetat și inima a început să-mi țopăie în piept. Mi-am tras capul sub pătură, cu speranța că nu mai aud nimic. O cam băgasem pe mânecă. Trebuie să recunoașteți că nu e nici o rușine să tremuri din pricina unui vizitator necunoscut, în plină noapte, la etajul opt. Puțin a lipsit să nu urlu către părinții care se aflau în camera alăturată, cu ușa deschisă. Așa aș fi făcut dacă curiozitatea nu m-ar fi împins
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
în Franța, Constituția europeană riscă să pice la testul referendumului. Pe acest fond, liderii socialiști și creștin-democrații din Parlamentul European au decis să mai amâne primirea observatorilor români și bulgari, fac economie la diurnă. Liberalii au zis că e o rușine. Iar premierul Călin Popescu Tăriceanu ne-a spus că nu trebuie să exagerăm acest semnal, pentru că nu are o importanță politică deosebită. Criza ostaticilor români din Irak îl ține blocat pe președintele Băsescu în interminabile ședințe ale celulei de criză
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]