11,011 matches
-
pecetea împărătească Generalisimul stă pe covor având alături iatagan, scut, buzdugan, arc și săgeți, semnele puterii "Girafe cu gâtul până în cer." Ghiozel, ghiuzel = bun bun "Toate cele depe pământ vor trece Numai fața Domnului-Dumnezeului tău va sta întru măreție și slavă". Locuri Pinteu Florești Brădățel Pojar Fundu Bourei Brânzeni Popăscu Neagu Gemenea Brohotiș Puiu Glodu Alb Budai Radu Gângu țigan Cârligeni Bujor Sandu Hotaru Lupului Buda Silvestru Hulubii negri Călinești Sima Iezerul lui Mandrea Căpăținoasa Stamate Itu lui Cataramă Cârlani Stroie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nu numai documente, ci și impresionante documente de artă medievală, biserici, palate ale patricienilor și atorităților locale, care ar putea servi istoriei acestui colț de lume, în care am trăit și noi, subt aceiași apărare a imperiului roman. Toată populația slavă din Dalmația, Bosnia, Herțegovina, Munte-Negru, Sârbia, Macedonia a trăit veacuri subt aceiași impilare otomană. Din raporturile mai vechi între slavii care au trecut vreme de secole spre sud, fiind într-o lungă epocă în vecinătate și necontenit contact cu românii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
slavii care au trecut vreme de secole spre sud, fiind într-o lungă epocă în vecinătate și necontenit contact cu românii din Dacia, a rezultat un amestec de sânge, și o influență importantă din punct de vedere lingvistic al limbii slave asupra limbii românești. Când slavii de sud au pătruns până la Adriatica și au ocupat munții țărmului și interiorul peninsulei (Bosnia, Herțegovina, Cernahora, Macedonia), populațiile române așezate timporar la sudul Dunării din pricina invaziilor hoardelor asiatice, au început a reveni în Dacia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
oul după ușă, așa să uite băiatul țâța... Și uită țâța, draga mea! Prefectul sare atunci și vorbește despre eres și ignoranță și despre prostiile babelor. Cum? zice baba înțepată. Asta-i prostie. Doar așa am apucat din bătrâni, și slavă Domnului, am niște feciori să nu le fie de deochi, iaca unu-i de strajă, ia uită-te la el, îi de două ori cât d-ta, să nu-ți fie cu supărare nu-i sfrijit și cu picioarele ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Murguleț din Frasini și cu Colton din Hnilodvoe și cu Grigore din Cobolta și cu Pavăl din Dumbrăveni și cu Simeon din Loze și 10 hânsari din Măgura și cu Hânsar din ținutul Sorocăi”. Numele de hânsar este de origine slavă și înseamnă tâlhar, corsar. Miron Costin scrie că, în lupta de la Teleajen, dintre Mihai Viteazul și Zamoyski, husarii au decis soarta bătăliei, fiind „nedeprinsă oastea lui Mihai cu acest fel de oaste, ce s-au pomenitu husarii”. Toți îmbrăcați în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
putea întemeia un sat. La 20 ianuarie 1456, Petru Aron întărea Humorului satele ei, Pârtești și „seliștea lui Dieniș”, acordându-le oamenilor „oricâți sunt în aceste sate” slobozie deplină. În 1475, însă, i se spune „curtea lui Dieniș” dar, în slavă, dvoriște înseamnă unde a fost curtea. În secolul al XV-lea, i se va spune la fel, dar este greu de crezut că în secolul al XV-lea a fost aici un loc întărit, din moment ce era o seliște, adică un
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sultanul încercase să așeze aici cârmuirea pașalelor sale”, remarca Giorgio Tomasi, secretarul voievodului Transilvaniei, în 1599. Identitatea națională s-a păstrat datorită limbii și religiei, iar religia s-a consolidat la români prin scrieri bizantine ajunse la noi prin filieră slavă, prin traducerile făcute din greacă în slavă. A existat un simbol al împărăției, vulturul bicefal, însemn heraldic al împăraților bizantini. Din momentul în care s-a descifrat acest simbol pe acoperământul de mormânt al Mariei de Mangop, s-a considerat
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sale”, remarca Giorgio Tomasi, secretarul voievodului Transilvaniei, în 1599. Identitatea națională s-a păstrat datorită limbii și religiei, iar religia s-a consolidat la români prin scrieri bizantine ajunse la noi prin filieră slavă, prin traducerile făcute din greacă în slavă. A existat un simbol al împărăției, vulturul bicefal, însemn heraldic al împăraților bizantini. Din momentul în care s-a descifrat acest simbol pe acoperământul de mormânt al Mariei de Mangop, s-a considerat că Ștefan cel Mare a preluat “elementele
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Dumnezeu. La Baia a biruit cu ajutorul lui Dumnezeu, la Vaslui ajutorul i-a venit tot de la Dumnezeu, și drept mulțumire, domnul a postit trei zile numai cu pâine și apă, cerându-le supușilor să facă același lucru și să dea slavă lui Dumnezeu. La Războieni “a stat în voința lui Dumnezeu ca să mă pedepsească pentru păcate și lăudat să fie numele său”. A promis supunere, a depus jurământul de credință în fața unui rege, cu speranța că va dobândi ajutorul de care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lui Turdeanu care, și în această privință, au stat la baza cercetării noastre”. În Repertoriul... au fost identificate 58 de manuscrise în anul 1958. Dintre acestea, 43 evidențiate în cartea lui Turdeanu, altele figurând în lucrarea P. P. Panaitescu, Manuscrisele slave din biblioteca Academiei Române, I, 1959. În 1975, Constantin Rezachevici a numărat 63 de manuscrise, dintre care 21 erau tetraevanghele. Tetraevanghel copiat în 1943, pentru biserica de la Pătrăuți, nu s-a mai știut unde se află. În 1900, Florea Marian l-
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nou, renunță la trimiterea în profan, dar accentuează mineralul: „Li s-a făcut un drum, pîn niște k'iei dă bolovani, stană dă piatră în dreapta, stană dă piatră-n stînga; și drumu pîntre bolovanii ăștia; d'aseninari dă piatră, pînî-n slava cerului. Zărea seninu cerului, și bolovanii!”. Construcția pasivă care apare odată cu deschiderea drumului sugerează în mod evident un scenariu construit de către o instanță inițiată care controlează procesul încercărilor, de unde și fermitatea cu care se derulează traseul. Protagoniștii înșiși știu cum
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lăuntrice ale feciorului și trebuie anihilată pentru a lăsa fertilitatea lumii să înflorească. Preopinent în Dămean și Sîla I(10), Samodiva este identificată în credințele românești cu moartea însăși și de aceea numele ei este un tabu. Înrudirea cu samovilele slave este evidentă, la bulgari existând chiar o împărțire a acestora în duhuri ale pădurilor și știme ale apelor. Cele „care locuiau în apropierea copacilor erau deosebit de rele și ursuze” în folclorul bulgar, și astfel se va dezvălui și Sâla Samodiva
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Inelușa devine soția lui Pătru și ca răsplată pentru abilitatea lui, îi face un fecior cu stea luminoasă în frunte și îl părăsește printrun „ochi” între lumi: „Oglinda-n mână mi-o lua/ Și-n oglindă se uita,/ Și-n slava ceriului zbura”. Natura dublă a mamei lui Pătru este din nou sugerată de anticiparea pierderii, sfatul încălcat de erou fiind și aici motorul ce dă naștere călătoriei. Înainte de plecare, zâna îi sugerează localizarea tărâmului nimfelor, de unde vine: „Unde cântă paiele
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dificil să le găsesc. În fiecare zi, înainte de a începe să scriu, citeam o pagină din Biblie, în limba română, ca un fel de rugăciune. Pentru că nu se poate spune că româna cu amestecul său curios de latină și de slavă ar fi o limbă frumoasă, dar spre deosebire de franceză este o limbă extraordinar de poetică. Benedetta Craveri: Și apoi ce s-a întâmplat, cum ați trecut la franceză ? Cioran: Dintr-o dată, la sfârșitul războiului, mi-am dat seama că a mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
care nu era prea des arborat, mai ales în fața subalternilor: Dumneata chiar vorbești patru limbi fluent? Știți, eu sunt filolog, mă scuzai, de înțeles, înțeleg mai multe, căci am făcut gramatica comparată a limbilor romanice și pe aceea a limbilor slave. Și mi-a plăcut să știu câte ceva din orice limbă. Dumneata ai fi bun în diplomația multilaterală, la O.N.U. Am fost, tovarășe ministru, membru al delegației noastre la negocierile C.S.C.E., la Helsinki și Geneva. N-am știut, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Orientul Apropiat era privit cu cea mai mare temere de Rusia, deoarece acest plan amenința foarte serios interesele sale politice si economice. În fapt, Rusia nu putea renunța cu nici un preț la rolul său istoric de protectoare a micilor națiuni slave, pe care Germania le strivea în cursa sa disperată spre Orient. În plus, Rusia, foarte interesată în regimul Strâmtorilor, care leagă Marea Neagră de Mediterana, nu putea admite stabilirea pe coastele Mării de Marmara a unei influențe germane preponderente care, evident
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
cantonau, în special, în zona central-sud-estică a Europei. În acest angrenaj de interese convergente și contradictorii, Rusia a promovat panslavismul - politică prin care se urmărea satisfacerea intereselor rusești în Răsăritul și Sud-Estul Europei, sub masca unității culturale, religioase și etnice slave. Generalul Ignatiev, ambasadorul rus la Constantinopol, șeful Centrului Mișcării Panslave din Balcani avea misiunea coordonării acțiunilor politico-diplomatice ale Rusiei în zonă pentru realizarea acestei politici. Războiul franco-prusac și căderea lui Napoleon al III-lea au schimbat elementele definitorii ale raportului
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
de constatări se conturează în mod firesc: -Românii - locuind dintotdeauna în spațiul geografic carpato-danubiano-pontic, unde și-au constituit și primele state de sine stătătoare după rosturile timpurilor -, vorbind o limbă neolatină și având o cultură diferită de cea a masei slave așezată în jurul spațiului lor geografic, au fost de-a lungul secolelor una dintre țintele predilecte ale Imperiului rus, cel puțin de la Petru I încoace. -Toate momentele cardinale din evoluția istorică a Românilor - 1821, 1848, 1859, 1877-1878, 1918-1920 - s-au lovit
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
întregirii sale național-statale, a fost urmărită sistematic, prin toate acțiunile sale, de Imperiul rus și apoi de cel sovietic: constituirea între Carpați-Dunăre-Marea Neagră a unui stat independent și suveran puternic - care, deși ortodox, se dezvoltase pe alte coordonate decât cele slave -, devenea un obstacol serios în calea extinderii influenței și dominației rusești în zona bazinului carpato- dunărean; Constantinopolul, Strâmtorile, Mediterana, „frontiera” pe Carpați, începeau a fi obiective tot mai greu de atins. Destrămarea Imperiului Habsburgic și afirmarea voinței națiunilor de pe întinsul
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
încredințat d-lui Al. Tzigara-Samurcaș. Directorul Cancelariei Mitropolitane, ss. indescifrabil Mare Eclesiarh, ss. Protosinghel Policarp Leca LADA I TREI IERARHI 1.Tetraevanghel slav, ferecat. 2.Evanghelie gr., tipărită Veneția, 1799, ferecată. 3.Evanghelie gr., tipărită Veneția, 1793, ferecată. 4.Evanghelie slavă, tipărită Pecersca, 1697, legată pluș și argint. 5.Cutia Sf. Moaște Vasile cu data 1765 - argint. 6.Cutia Sf. Moaște, leat 7145-1637 - argint aurit. 7.Douzeci și trei linguri cu inscripție Vasile VV și Tudosea (una ruptă). 8.Douăzeci și
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
firea și să învrăjbească celelalte neamuri, cu cari ei voiește să trăiască ca frate; considerând că, în scurgere de 144 de ani, bucovinenii au luptat ca niște mucenici pe toate câmpiile de bătălie în Europa sub steag străin pentru menținerea, slava și mărirea asupritorilor lor, și că ei drept răsplată aveau să îndure micșorarea drepturilor moștenite, izgonirea limbii lor din viața publică, din școală și chiar din biserică; considerând că în același timp poporul băștinaș a fost împiedicat sistematic de a
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
s-a ridicat brusc și cu indexul îndreptat acuzator spre Lenin, la mai puțin de un metru de fața acestuia, și-a descărcat sufletul, înfierând cu violență trădarea maximalistă. „Sunteți niște bandiți ! - a strigat el în paroxismul furiei. Dezonorați rasa slavă și vă scuip în față !” Când mă ridicam să mă duc să-l calmez pe dl. Spalaïkovitch, Lenin îl fixa cu ochii săi oblici, cu același surâs stereotip, iar Zalkind mi-a spus cu grație: „Lăsați, lăsați, domnule ambasador, nouă
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
un pericol pentru însăși cultura națională. Alți observatori au atras de mai multă vreme atenția asupra "județenizării culturii" prin străduințele veleitarilor cu inițiativă, care organizează cenacluri și festivaluri județene, sau publică reviste și volume de circuit județean, ridicându-se în slăvi unii pe alții, ceea ce agravează confuzia valorilor și contribuie la dezintegrarea culturii naționale. Iar dezintegrarea culturii constituie în cele din urmă un pericol pentru însăși identitatea națională. În această toamnă am călătorit împreună de la Neptun la Bacău, cu trenul, noaptea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
afinitățile de spirit, la ceea ce ține de convingere. Nu câștigă nimeni nimic; toată lumea pierde, deși iluzia e un drog. În fond, critica e un fenomen social: poți să sari în haită la gâtul unui scriitor sau, dimpotrivă, poți ridica în slăvi o carte, dar la ce bun? Literatura (nu timpul, care e numai un context) își așează singură, cumva, cărămizile deși nu la modul mistic, ci tot prin forța unei argumentații, prin intervenția cuiva care are puterea de a decide. Sigur
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
rugămințile adresate de mama tatălui meu de a vorbi sau de a ne învăța limba germană au eșuat într-un mod catastrofal astfel încât mama a început să vorbească cu noi germana, mai ales cu mine cel de-al doilea, și slavă Domnului ultimul, născut. Așa am început să pipăi lumea din jurul meu într-o germană cam stâlcită, pe care cei câțiva vecini de diferite naționalități abia o puteau înțelege. Limba maghiară nu i s-a părut mamei ca fiind prea importantă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]