9,222 matches
-
trei cochete începeau să țopăie, Președintele Republicii o înlănțuia pe Marguerite Steinheil, ducele de Orléans cădea, înjunghiat de pumnale perfide, ostașul cel bătrân își înșfăca sulița lungă și își umfla pieptul... „Cum se face oare, m-am întrebat eu cu spaimă, că toate aceste patimi, dureri, iubiri lasă atât de puține urme? Ce absurde sunt legile acestei lumi, în care viața unor femei atât de frumoase, de ispititoare, depinde de fâlfâirea unei pagini: într-adevăr, dacă foaia aceea nu s-ar
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
clipă în urmă, trăiau în mine, scăldându-se în mirosul înțepător al frunzelor uscate, în ceața ușoară ce scânteia în soare... Da, ghiceam la ele freamătul imperceptibil cu care trupul femeiesc primește o nouă toamnă, amestecul de bucurie și de spaimă, melancolia senină. Nu mai era nici un obstacol între cele trei femei și mine. Contopirea noastră, simțeam, era mult mai erotică și mai carnală decât orice posedare fizică. Am părăsit dimineața aceea de toamnă, pomenindu-mă sub un cer deja aproape
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
-ți interzici să gândești. Într-o seară, i-am auzit pe mătușa și pe concubinul ei vorbind despre Beria... Altădată, din conversațiile musafirilor noștri, aflasem ce ascundea numele acela teribil. Îl rosteau cu dispreț, dar nu fără o undă de spaimă respectuoasă. Fiind prea mic, nu reușeam să înțeleg neliniștitoarea zonă de umbră din viața acelui tiran. Ghiceam doar că era vorba despre o slăbiciune omenească. O evocau cu jumătate de glas și, de obicei, tocmai în momentele acelea, remarcând prezența
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
o noapte. Creierul meu se înfierbânta. Simțeam în gură un gust acru, metalic. Mă vedeam în locul logodnicului sau soțului tinerei femei urmărite de mașina neagră. Da, pentru câteva secunde, atât cât puteam suporta, mă aflam în pielea acelui bărbat, cu spaima lui, cu lacrimile lui, cu mânia lui zadarnică, neputincioasă, cu resemnarea lui. Căci toată lumea știa cum dispăreau femeile acelea. Mi se strângea stomacul într-un oribil spasm de durere. Deschideam ferestruica, adunam un strat de zăpadă lipită pe pervaz, îmi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
duhul, a vorbit despre fortotcika, ferăstruica... Mi-am dat seama că limba folosită de cercul acela îngust se compunea aproape exclusiv din cuvinte întortocheate, rebusuri, fraze manieriste, expresii cunoscute doar de membrii lui. Cu un amestec de admirație și de spaimă, am constatat că limba lor nu avea nevoie de lumea care ne înconjura - de soare, de vânt! Curând, aveam să reușesc să îi imit cu ușurință pe cei care jonglau cu cuvintele... Singura persoană care nu a apreciat schimbarea mea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
rămăsese singură, hazardul aritmetic neoferindu-i partener. Perechile se eclipsaseră. Beția punea deja stăpânire pe ea. Nu era obișnuită cu alcoolul și băuse prea mult, din zel, de teamă că n-o să fie la înălțimea celorlalți, vrând să-și stăpânească spaima din ziua aceea mare... Se întorsese pe platou, nemaiștiind ce să facă acum cu trupul ei, din care fiecare părticică era pătrunsă de o exaltare nerăbdătoare. Dar începuseră deja să se stingă reflectoarele. Toate acestea aveam să le ghicesc mai
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mă așteptai! Spre surprinderea și spre decepția mea, privirea pe care Charlotte a ridicat-o spre mine a rămas liniștită. Am ghicit în ochii ei acea infailibilă stăpânire de sine pe care o dobândești învățându-te zilnic cu durerea, cu spaima, cu primejdia. Aflând, prin câteva întrebări discrete și aparent banale, că nu veneam ca vestitor al unor întâmplări tragice, s-a dus în antreu și i-a telefonat mătușii mele ca să-i anunțe sosirea mea. Și, din nou, am fost
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cu liniște. Povestea despre scurta ei ședere la Moscova, la doi ani după război... Într-o după-amiază senină de mai, mergea pe străduțele întortocheate din Presnaia, care coborau spre râul Moscova, și se simțea convalescentă, revenindu-și după război, după spaimă, și chiar, fără să îndrăznească să și-o mărturisească, după moartea lui Fiodor sau, mai degrabă, după absența lui zilnică, obsedantă... La colțul unei străzi, a auzit, în discuția dintre două femei care treceau pe lângă ea, o frântură de replică
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
un loc, sub cerul ăsta, pe pământul ăsta, în care să mi-l pot imagina pe copil în viață. Moartea unei ființe cu mult mai tinere decât mine repune în discuție întregul univers. Mă reped spre Charlotte. Ea îmi ghicește spaima și îmi spune un lucru uimitor prin simplitatea lui: «Mai știi că astă-toamnă am văzut un stol de păsări călătoare? - Da, au zburat deasupra curții, apoi au dispărut. - Așa e, dar ele continuă să zboare, undeva, în niște țări îndepărtate
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
personal. Exemplele abundă în Psalmi: „Cu glas mare strig către Domnul, și El îmi răspunde (wayya‘anQn) din muntele sau cel sfânt” (Ps 3, 5) sau: „L-am căutat pe Domnul și mi-a raspuns (‘"n"n) și de toate spaimele m-a eliberat” (Ps 34, 5) sau: „...pe tine, Doamne, te-am așteptat:/ Tu îmi vei răspunde (ta‘aneh), Stăpâne, Dumnezeul meu!” (Ps 38, 16) arătând uneori și în ce fel: „Prin fapte minunate de dreptate ne răspunzi (ta‘anQnó
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
a trecutului (pentru istorici, mitul va fi asociat cu memoria nesigură, cu zvonurile, cu povestirile exagerate); b) salvarea credinței religioase și Întemeierea ei pe o viziune nobilă asupra divinului (pentru filosofi și teologi, mitul va fi asociat cu scandalosul, sălbăticia, spaimele și experiențele primitive); c) identificarea unor sisteme de explicare pozitivă a universului Înconjurător (pentru primii „fizicieni” și filosofi, mitul va fi un exponent al necunoașterii cauzelor naturale, al ascunderii acestora sub haina unor povestiri infantile). Pe măsură ce logos-ul se va
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
circumstanțele ce permit Îndeplinirea acestor funcții (din perspectiva insider-ilor) și care dezvăluie statutul aparte al acestor forme culturale (din perspectiva outsider-ilor)? Răspunsul era simplu: situațiile non-ordinare - momentele rupte din fluxul Întâmplărilor de zi cu zi - oferă oportunitatea rezolvării crizelor, spaimelor, Îndoielilor, conflictelor, a consacrării ordinii sociale, a transmiterii valorilor tradiționale, a integrării categoriilor marginale În comunitate etc. În același timp, studiul societăților non-moderne a arătat că mitul nu Îndeplinește de unul singur aceste funcții, că el nu este singura formă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Îndeplinesc o funcție „obstetrică”, deoarece contribuie la nașterea unor noi grupuri sociale, la autonomizarea lor și, prin aceasta, la eliminarea unor conflicte care, neexprimate, ar fi putut conduce la destructurarea colectivității. În plan psihologic, vrăjitoria ar contribui la: a) controlarea spaimei: În fața incertitudinilor existenței, vrăjitoria ca sistem și acțiunile de folosire a serviciilor sau de acuzare a vrăjitorilor permit găsirea unor răspunsuri convenabile, prin identificarea agenților răului și a mecanismelor de contracarare; b) exprimarea unor sentimente profunde: discursul despre vrăjitorie, precum și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de sacrificiu cu cea de sacrilegiu: Sacrificiul animal Îi apare cetății ca o pângărire, dar o pângărire inevitabilă și necesară, căci uciderea boului este un act esențial pentru Întemeierea relațiilor dintre cetate și puterile divine. Cetatea depășește această neliniște, această spaimă În fața sângelui și a omorârii unui animal, prin jocul dramatic al unui ritual care scoate În evidență, spre a se folosi de ele, ambiguitățile victimei și ale sacrificatorului. Animal inocent, boul de plug, este totodată un vinovat: garant al hranei
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
orațiile care preamăresc evenimentul nunții, calitățile mirelui, belșugul sărbătorii și fericirea noii familii: prin sinceritatea lui, contrastează cu ansamblul excesiv ceremonializat și alegorizat al nunții. Aproape tragic În lirismul său, el funcționează ca un mod ritualizat de exprimare a unor spaime (Întemeiate pe experiențele unor căsătorii nefericite) și de recunoaștere socială a unor inegalități de gen, structurale ordinii satului tradițional. După acest moment ritualic urmează sosirea alaiului mirelui. Acesta este condus de vornic sau colăcer, urmat de brădar, flăcăii din ceata
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
renașterea și cu dobândirea unui nou statut social. Cursa solitară (În antiteză cu suspendarea controlată de bărbații satului) trebuie să confirme această schimbare: inițiații Își controlează sfâșierea trupului, iar rănile sunt dovada parcurgerii Întregului ciclu inițiatic. Depășirea durerii, oboselii și spaimei le dă dreptul reîntoarcerii acasă, neasistați de nimeni, deci ca persoane transfigurate, ca entități sociale cu o identitate și legitimitate aparte. În paralel cu transformarea inițiaților are loc și transformarea comunității. Aceasta reface, În cele cinci zile de ceremonial, istoria
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ca persoane transfigurate, ca entități sociale cu o identitate și legitimitate aparte. În paralel cu transformarea inițiaților are loc și transformarea comunității. Aceasta reface, În cele cinci zile de ceremonial, istoria mitică fondatoare, intră În contact cu puterile sacre, trăiește spaimele legate de o posibilă victorie a Răului (dacă dansatorii nu Îl Îmbunează pe Hoita, animalele vor rămâne Închise și oamenii nu vor avea ce mânca; dacă cel care conduce ceremonia, dansatorii sau femeile nu reușesc să Îl gonească pe Nebunul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
se ajunge foarte greu până acolo, nimeni nu renunță. Se pare că Badrinath Îi atrage cel mai mult pe credincioși. În fiecare an mor sau sunt răniți aici sute de oameni. Nu frica de moarte le chinuie sufletul credincioșilor, ci spaima de a rămâne În cercul vicios al nașterilor și morților. Motivul principal care Îndeamnă la pelerinajele către aceste locuri sfinte mai apropiate de ceruri ține fie de un interes personal - obținerea unui cer (svarga) -, fie de o finalitate suprapersonală - obținerea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
costumați; unii poartă straie țărănești, alții haine femeiești. Una dintre femei pare să aibă o sarcină Înaintată. Brusc, se iscă o gâlceavă Între bărbați. Ei scot cuțite (din teci de hârtie argintată). Femeile Încearcă să-i despartă pe bătăuși. De spaimă, femeia Însărcinată simte pe loc, În stradă, durerile facerii; ea geme și se torsionează, iar celelalte femei o Înconjoară, o așază pe scaun și ea naște o ființă fără formă, aici, În văzul tuturor. Reprezentația a luat sfârșit. După tot
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Pâine și Păpuși), costumația colorată și măștile alegorice, scenetele contestatare improvizate și utilizarea cântecelor „interzise”: În ciuda caracterului organizat al demonstrației și a seriozității intențiilor lor, studenții acționau ca la un carnaval. Atmosfera de distracție, camaraderie, ironie și subversiune a stârnit spaimă și ură Între oficialii Chinei. Studenții se așezau și dormeau oriunde voiau În piață, În formule de o varietate greu de imaginat. Ei cântau și dansau, vorbeau de pe podiumuri improvizate și dădeau interviuri reprezentanților presei din Întreaga lume. Ei desfășuraseră
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
grotescul, îndeaproape înrudit cu umorul negru și cu cel absurd, se află în zona de frontieră cu tragicul pe care îl găzduiește adeseori, atunci când îl parodiază, îl caricaturizează sau îl minimalizează, și la care găsește refugiu atunci când devine cauchemardesque, iar spaima anulării existențiale anihilează impulsul contrastului comic. "Grotescul este un comic tensionat prin oroare, silă, dezgust, trăsăturile sale fiind dizarmonia, extravaganța, exagerarea, anormalitatea, unirea comicului cu terifiantul"178. O definiție ca aceasta, propusă de Philip Thomson, captează pe lângă notele caracteristice ale
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
rigoare" decurg grotescul, cinismul chiar, simbolistica opacă și finalmente un comic savuros, când subțiat în forme cu alură fin-parodică și când precipitat în puseuri de umor "nebun"195. Acea premisă "aiuritoare" pierderea identității (Zoz), a memoriei (Memoria), instalarea sentimentului de spaimă fără motiv (Spaima), o apariție hamletiană în vis (Zgăbeață) etc. se rezolvă însă cel mai adesea prin alunecarea într-un comic grotesc ivit din înțelegerea retrospectivă ca episod revelator care anticipă invariabil moartea personajului "intrat la o idee". Fără pretenția
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cinismul chiar, simbolistica opacă și finalmente un comic savuros, când subțiat în forme cu alură fin-parodică și când precipitat în puseuri de umor "nebun"195. Acea premisă "aiuritoare" pierderea identității (Zoz), a memoriei (Memoria), instalarea sentimentului de spaimă fără motiv (Spaima), o apariție hamletiană în vis (Zgăbeață) etc. se rezolvă însă cel mai adesea prin alunecarea într-un comic grotesc ivit din înțelegerea retrospectivă ca episod revelator care anticipă invariabil moartea personajului "intrat la o idee". Fără pretenția arogantă a epuizării
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
individ la cel de obiect. Umorul negru decurge practic din desacralizarea acestor regiuni tabuizate ale biologicului. Umoristul le tratează cu o voită lipsă de prejudecăți, provocând o stare de stupefacție, de paralizare a gândirii receptorului asociată cu un sentiment de spaimă în fața fragilității omului sau de dezgust în fața oribililului metabolic. Etapa presupusă de realizarea comicului este, în acest caz, o semirelaxare, exteriorizată prin ricanare sau grimasă. Această formă de umor care și-a găsit în atributul cromatic dat de André Breton
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
e ...mi-e sete. Vreau să iau apă de la fântână. Nu spuneai că e o fântână? ( Profesorul face un pas spre ea, ceea ce o sperie si mai mult) Să... să nu te iei după mine, că strig! 224 Însă, odată spaima înlăturată, metaforele astrale nu vor mai servi drept pretexte pentru un astfel de comic vesel, ci pentru visarea care dizolvă râsul în surâs binevoitor, pentru ca finalul, restabilind echilibrul perturbat pentru o clipă, să cufunde totul în tristețea și cenușiul diurn
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]