10,694 matches
-
vini-viticole de stat au fost deja sau sunt pe cale de a fi, și ele, privatizate. În regiunile care astăzi formează spațiul românesc, vită de vie creștea sălbatică, în urmă cu mii de ani. Specia "Vitis silvestris", autohtonă în pădurile de stejar subcarpatice, a fost baza celebrei vite dacice. De altfel, cu 700 de ani înaintea erei creștine, documente antice informează că agatârșii, populație care trăia în ținuturile de sus ale Văii Mureșului era renumită prin vii întinse. Istoricul Gustave Glotz (1862
Tulcea () [Corola-website/Science/296967_a_298296]
-
fost distrusă, vegetația are caracter de stepa. Pădurea ocupă suprafețe reduse, în Estul și Vestul municipiului Pașcani, pe dealurile din apropiere, la Moțca, Miroslovesti, Valea-Seacă. Domină fagul, carpenul, gorunul, teiul, mesteacănul și cu o frecvență mai redusă, paltinul, arțarul, ulmul, stejarul, teiul argintiu, scorușul și cireșul sălbatic. Ținând cont de ansamblul aspectelor naturale, se poate vorbi de o fauna a pădurilor de fag și o fauna acvatică. Printre mamiferele obișnuite, caracteristice pădurilor din jur, avem veverița, căprioara, mistrețul. La acestea se
Pașcani () [Corola-website/Science/296973_a_298302]
-
elementele arhitectonice occidentale și cele de iconografie ortodoxă. Un hrisov de la 1491, ilustrează prețuirea de care s-a bucurat Vasluiul în timpul domniei sale, numit de el „târgul nostru”, când domnitorul dăruiește Vasluiului 17 sate. În pământ au fost sădiți atunci zece stejari și un frasin, în trunchiurile cărora, mai târziu, meșteri pricepuți au încrustat însemnul Moldovei - "capul de bour". Vasluiul este atestat documentar din anul 1375, dar dovezile arheologice demonstrează continuitatea locuirii încă din paleoliticul superior (30.000-8.000 î.e.n
Vaslui () [Corola-website/Science/296968_a_298297]
-
media multianuală fiind de 80,7 mm). Stratul de zăpadă are o grosime ce variază între 12,2 și 33,6 cm. Flora și fauna sunt specifice zonei de silvostepă. Caracteristic silvostepei este prezența pădurilor, în care se întâlnesc frecvent stejarul pufos ("Quercus pubescens"), stejarul brumăriu ("Quercus pedunculiflora"), teiul, ulmul. Pădurile ocupă o suprafață redusă (de aproximativ 8000 ha.) în Vaslui. Sunt grupate în două masive principale: unul la Chițoc - Lipovăț - Oprișița (cca. 6000 ha.) și al doilea la Bălteni - Mărășeni
Vaslui () [Corola-website/Science/296968_a_298297]
-
80,7 mm). Stratul de zăpadă are o grosime ce variază între 12,2 și 33,6 cm. Flora și fauna sunt specifice zonei de silvostepă. Caracteristic silvostepei este prezența pădurilor, în care se întâlnesc frecvent stejarul pufos ("Quercus pubescens"), stejarul brumăriu ("Quercus pedunculiflora"), teiul, ulmul. Pădurile ocupă o suprafață redusă (de aproximativ 8000 ha.) în Vaslui. Sunt grupate în două masive principale: unul la Chițoc - Lipovăț - Oprișița (cca. 6000 ha.) și al doilea la Bălteni - Mărășeni (cca. 600 ha.). În
Vaslui () [Corola-website/Science/296968_a_298297]
-
mai mare care s-a redus continuu în decursul anilor. Documentele rămase de la domnitorul Ștefan cel Mare pomenesc de „Codrii Vasluiului” și „Codrii Racovei” care cu timpul, au fost desființați. Dintre arboreturile întâlnite în pădurile existente menționăm: fagul ("Fagus silvatica"), stejarul pedunculat ("Quercus robur"), teiul ("Tilia tomentosa"), carpenul ("Carpinus betulus") și alte specii de plante. Pășunile și fânețele naturale acoperă o suprafață aproximativă de 1000 ha. și se găsesc situate pe văile principale ale râurilor și pe versanții afectați de fenomenele
Vaslui () [Corola-website/Science/296968_a_298297]
-
Festivele" dedicate zilei de 10 Mai s-au desfășurat în anii 1923, 1924 și 1927 în Parcul Regina Maria sau în piață Gherlei. În 10 mai 1929, cu ocazia comemorării unui deceniu de la "„"unirea tuturor românilor", a fost plantat un stejar în curtea Liceului „Petru Maior". Consacrat prin serviciu religios "în rangul de Arborele Unirii", a fost și este simbolul „unității neamului românesc unit pe vecie în hotarele sale etnice [...] și al vitejiei românului și al trăiniciei acestei uniri", după cum afirma
Gherla () [Corola-website/Science/296963_a_298292]
-
curgătoare este râul Someșul Mic, acesta izvorând din Munții Bihorului. Vegetația este formată în majoritate din specii ierboase, cu plante precum pirul, trestia, papura, lintița, diverse graminee ș.a. plante. În partea de nord se află Pădurea Morii formată preponderent din stejari, carpeni, aluni, etc. În centrul Gherlei, în parc cresc specii de castani, plopi, tei, stejari, brazi, ulmi, carpeni, pini, molizi, fagi, salcâmi, tisa și două exemplare de Gingobiloba, considerate monumente ale naturii . Parcul este denumit și Grădina Elisabeta. Fauna este
Gherla () [Corola-website/Science/296963_a_298292]
-
din specii ierboase, cu plante precum pirul, trestia, papura, lintița, diverse graminee ș.a. plante. În partea de nord se află Pădurea Morii formată preponderent din stejari, carpeni, aluni, etc. În centrul Gherlei, în parc cresc specii de castani, plopi, tei, stejari, brazi, ulmi, carpeni, pini, molizi, fagi, salcâmi, tisa și două exemplare de Gingobiloba, considerate monumente ale naturii . Parcul este denumit și Grădina Elisabeta. Fauna este formată din specii de iepure, mistreț, căprioare, viezure, vulpe, lup, și diverse specii de păsări
Gherla () [Corola-website/Science/296963_a_298292]
-
Dorohoi-Iași. În 1959 orașul este alimentat cu energie electrică furnizată de uzina proprie iar în 1962 apă a fost adusă cu sacalele. Dintre monumentele istorice se remarcă: biserică Sf.Nicolae din 1495, biserica "Adormirea Maicii Domnului" construită din bârne de stejar pe temelie de piatră în zilele lui Constantin Moruzi Voevod. Până la instaurarea regimului comunist în România a fost reședința județului Dorohoi. În anul 1968, după împărțirea administrativ-teritorială a țării a devenit oraș în cadrul județului Botoșani și din decembrie 1994 este
Dorohoi () [Corola-website/Science/296983_a_298312]
-
considerabilă, cuprinzând comune aflate astăzi în proximitatea Dorohoiului. Imaginea de mai sus reda înfățișarea actuala a bisericii, dobândită, parțial, în urma restaurărilor întreprinse în primul deceniu al celui de-al treilea mileniu creștin. Bisericuța de lemn este construită din bârne de stejar pe temelie de piatră, având formă de corabie, cu panțe repezi la acoperiș și având la exterior sculptat în bârnă de stejar un odgon de corabie. Monumentul istoric este construit în anul 1779, în timpul domnitorului Constantin Moruzi; așa cum se menționează
Dorohoi () [Corola-website/Science/296983_a_298312]
-
în primul deceniu al celui de-al treilea mileniu creștin. Bisericuța de lemn este construită din bârne de stejar pe temelie de piatră, având formă de corabie, cu panțe repezi la acoperiș și având la exterior sculptat în bârnă de stejar un odgon de corabie. Monumentul istoric este construit în anul 1779, în timpul domnitorului Constantin Moruzi; așa cum se menționează în pisania aflată deasupra intrării, fiind a doua biserică construită în oraș. O altă ipoteză referitoare la anul construcției face referire la
Dorohoi () [Corola-website/Science/296983_a_298312]
-
Inscripția de pe o piatră funerară, aflată în curtea biserici, îl numește ctitor al bisericii pe diaconul Vasile, iar cea de pe catapeteasma face referire la pr. Vasile, ca și donator al acesteia. Se pare că el însuși a cioplit bârnele de stejar, din copacii care se aflau în curtea bisericii, din care au fost făcuți pereții bisericii. Formă lăcașului de cult este simplă, de navă, cu absida altarului haxagonală, la fel și cea a pronaosului, cu acoperiș înalt; bârnele care alcătuiesc pereții
Dorohoi () [Corola-website/Science/296983_a_298312]
-
cei de esență moale, cum ar fi sălciile din luncă sau plopii albi. Printre plantele sălbatice ale zonei se numără păpădia, pirul, pelinul, măzărichea, coada șoricelului, mușețelul, toporașii, vioreaua, volbura, urzica, pătlagina, etc. Mai pot fi întâlniți frasinii, exemplare de stejar, salcâm, soc, castan sălbatic, răchită, etc. Există și vegetație cultivată cum ar fi: plantațiile de viță de vie și grădinile de zarzavat. Fauna din această zonă este adaptată condițiilor de vegetație existentă. Abundă mamiferele rozătoare: popândăul, hârciogul, iepurele, ariciul, cârtița
Turnu Măgurele () [Corola-website/Science/296984_a_298313]
-
tropicale și subtropicale (cactuși, euforbii, palmieri, crotoni, mușcate, begonii, etc.), cochetul rozariu care cuprinde peste 200 soiuri de trandafiri, flora și vegetația României de pe versantul sudic însorit al grădinii - peste 3000 exemplare de speciile de arbori și arbusti, zona de stejari - peste 50 exemplare, de mesteceni și coniferele. Tot aici se găsește o replică a unei grădini japoneze. Ambele situate la ieșirea de nord a orașului. Grădina Zoologică din Pădurea Gârboavele este inclusă în Complexul Muzeal de Științe ale Naturii. În cadrul
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
încorporează zona locuibila se împarte astfel: 53% teren arabil, 38% pășune, 5% vii, 2% livezi, 2% fânețe. Vegetația zonei este caracteristică silvostepei. În est predomina pădurile de brad, molid și fag, iar în celelalte părți se întâlnesc mici păduri de stejar. În lunca Timișului se găsesc salcii și plopi, iar vegetația de mlaștină este reprezentată de stuf, nufăr și papura. Fauna este cea caracteristică stepei și silvostepei. Conform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului Lugoj se ridică la de locuitori, în
Lugoj () [Corola-website/Science/296972_a_298301]
-
atins și 40 cm în unele zone din Onești, iar mai multe construcții au fost luate de apă (magazii, poduri pietonale etc.). Aproape același scenariu s-a întâmplat în 2010, fără pagube însă. Stema actuală a Municipiului Onești constă în "Stejarul din Borzești," cu referire la binecunoscuta legendă din copilăria lui Ștefan cel Mare. În partea superioară se găsesc 5 turnuri ce simbolizează faptul că Oneștiul este Municipiu de Rangul II. Stema socialistă constă într-o insignă cu fundal cărămiziu ce
Onești () [Corola-website/Science/296971_a_298300]
-
obelisc din bronz ce a fost spart și înlocuit după cu o simplă cruce. Este amplasat într-un sens giratoriu de pe Calea Mărășești, la intrarea în oraș. "Conacul Ruset Rosno (Maria Bogdan)", monument istoric situat pe Calea Mărășești, actual complex Stejarul Clubul elevilor (conacul Alecu Aslan)- casa ultimului proprietar, colonelul Miclescu "Stejarul" - monument de artă - lucrare a sculptorului Paul Vasilescu (1967) "Maternitatea" - lucrare de artă realizată în 1964 de către Ion Vlad, amplasată pe fațada Spitalului Municipal Onești "Zimbrul" - monument de artă
Onești () [Corola-website/Science/296971_a_298300]
-
o simplă cruce. Este amplasat într-un sens giratoriu de pe Calea Mărășești, la intrarea în oraș. "Conacul Ruset Rosno (Maria Bogdan)", monument istoric situat pe Calea Mărășești, actual complex Stejarul Clubul elevilor (conacul Alecu Aslan)- casa ultimului proprietar, colonelul Miclescu "Stejarul" - monument de artă - lucrare a sculptorului Paul Vasilescu (1967) "Maternitatea" - lucrare de artă realizată în 1964 de către Ion Vlad, amplasată pe fațada Spitalului Municipal Onești "Zimbrul" - monument de artă ridicat de sculptorul Ion Vlad în anul 1964, a fost situat
Onești () [Corola-website/Science/296971_a_298300]
-
Mihai Eminescu -" lucrare realizată de artistul plastic Eremia Grigorescu în anul 2000 "Bustul lui Ștefan cel Mare" - Borzești - lucrare din bronz realizată în anul 1936. Obiective turistice recomandate sunt: Crucea de pe dealul Perchiu, Monumentul Mihai Eminescu, Biserica din Borzești, și Stejarul din Borzești. Sfântul Nicolae este patronul spiritual a orașului și 6 decembrie (Ziua lui Sf. Nicolae) este sărbătoare oficială municipală. Municipiul Onești dispune de o bază sportivă dotată cu trei stadioane de fotbal, un teren de handbal cu nocturnă, 6
Onești () [Corola-website/Science/296971_a_298300]
-
Chiliei și ale Surului, zise și ale Oltețului, după numele afluentului Oltului, care îl străbate. Așezat într-un ținut cu văi line umbrite de zăvoaie, adică pădurici pe malul apei, în lunca apătoasă și dealuri cu podgorii, nu departe de stejarii pădurii Șarului, are între vecini satele Româna și Oboga, vatră de olari vestiți și mânăstirea Căluiu, ctitoria fraților Buzești.(...) Simbioza româno-prototurcică și mongolă a lăsat urme în toponimie, precum Balș”" (Pandrea, 2008 p. 12) Într-un document din secolul al
Balș () [Corola-website/Science/297000_a_298329]
-
Severinului”, zonă ce corespunde orașului actual astfel încât 23 aprilie 1833 este data oficială a întemeierii orașului Turnu-Severin, când Domnitorul Alexandru Dimitrie Ghica emite actul înființării orașului. Teritoriul pe care este așezat astăzi orașul a fost o câmpie cu pâlcuri de stejari, din care s-a păstrat o suprafață mică, în nord, de numai 12 hectare, actuala pădure Crihala. Prima clădire construită în noul oraș Turnu Severin, aparținea colonelului Ion Solomon, fost comandant al oștirii lăsată de Tudor Vladimirescu în Oltenia. Casa
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
de 1.135 m, lat de 14,55 m și înalt de 18,60 m, la capete având câte un portal monument, ale căror relicve se văd pe ambele maluri ale Dunării. Pentru partea lemnoasă a construcției s-au folosit stejarii de pe 200 de hectare de pădure. Locul pentru a construi Podul lui Traian a fost ales de Apolodor din Damasc în avalul Severinului de astăzi deoarece apele Dunării se calmau după ieșirea din defileul Cazanelor (Porțile de Fier) iar fundul
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
cursul Dunării folosind albia unui afluent sudic care poate fi văzut încă și azi, în Serbia, la est de orașul Cladova. Astfel primii 10-12 piloni au fost ridicați pe uscat. Pentru construcția celorlalți s-au folosit cofraje din bârne de stejar cimentate și sisteme de pompe. Apolodor din Damasc a folosit baza a 20 de stâlpi din piatră, aflați la o distanță de circa 50 de metri unul de altul, aceștia fiind legați prin arcade arcuite impetuos din lemn din stejar
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
stejar cimentate și sisteme de pompe. Apolodor din Damasc a folosit baza a 20 de stâlpi din piatră, aflați la o distanță de circa 50 de metri unul de altul, aceștia fiind legați prin arcade arcuite impetuos din lemn din stejar. Picioarele din apele fluviului erau formate tot din blocuri din piatră cioplite, ascuțite în amonte și în aval, în formă de carouri, pentru a facilita trecerea curentului puternic al apelor Dunării. Dio Cassius consideră că Împăratul Hadrianus (117-138) este responsabil
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]