KorAP: Find »[drukola/base=tremura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...362 363 364 ...393 >

9,812 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809

ceva, dar jură că nu spui nimănui. Jur. Nu, pe cruciulița asta să juri. Jur, spune Haldan ținînd cruciulița în mînă. Astea toate valorează triplu, dar le-am furat, așa că le dau de chilipir. Vrei, bine, nu, iarăși bine. Haldan tremură de emoții și se uită cu jind la un set de șurubelnițe. Pe ăștia nu-ți cer nimic, spune hoțul. Cu inima în gît, Dinu alege marfă. Avea 24 de milioane, dar va vinde și va scoate dublu. În gara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Eliza de la școala 2532, școală cocoțată pe un deal enorm, cu drumuri de acces făcute din noroi. A doua zi este adus și autorul năprasnicului șut, un ghiavol de copil pirpiriu și costeliv. Tu ai tras șutul ăla, mă? Da, tremură pișpiriul. De ce minți, mă? ?! Pe cine acoperi, mă? Pe nimeni... Hai să mergem afară, să văd dacă este adevărat ce spui. Pantelimon iese afară în vasta curte mormăind întruna: Pe cine acoperă diavolul ăsta? Se aduce o minge și șeful

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Robilă se pregătea să închidă portița și să lase slobod cîinele, cînd zărește o mogîldeață intrînd în fugă. Nanu, nanu, tata o omoară pe mama, strigă fetița speriată. Cum? întreabă el prostește, zăpăcit de veste. Îi taie gîtul, replică fetița tremurînd. Hai, hai să mergem repede. Robilă lasă totul deschis și aleargă la cumătrul său, la a patra casă. Din urmă fetița dă detalii despre crimă și criminal. Inima bătrînului dă să crape. Imagini cu sînge din belșug, cu morți în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
niște bivoli uricioși, care păreau gata să slobotească din bîrdihanele lor un adevărat potop. Noaptea și-a intrat în drepturi și sătenii s-au închis în case, așteptînd slobozirea puhoaielor cerești. Un băietan negricios la față și negru la suflet tremura de emoție și frică. Venise seara potrivită pentru a fura Icoana Făcătoare de Minuni. Se spunea că francezii ar fi plătit cîteva milioane (naiba știe de ce!), nemții ar mai fi adăugat ceva, iar americanii, ce să mai spun! Icoana aceea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
din gură. Răcnește de se cutremură pămîntul. Ce-i, muiere, ce-i cu tine? o zgîlțîie Raj cu toată puterea. Femeia se trezește cu încetul, își face cruce și se roagă la Dumnezeu. Era toată transpirată, speriată de moarte și tremura ca varga. Ce-ai visat? insistă Raj. Eram prin rogozul din jurul iazului și am dat peste tine mort, aproape putred. Altceva nu ți-ai găsit să visezi?! Mă sperii și pe mine! Parcă ți-a ieșit o broască din gură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
fi bandit, chiar dacă luptai pentru colectivizare. Dar să umbli prin munți cu arme în spinare, asta depășea puterea noastră de înțelegere. Și ce ați făcut, tovarășe locotenent? Am pus pază în jurul casei, cu ordin să tragă fără somație. Și? întrebăm tremurînd. L-a trimis pe unul, Aldea, să se informeze. Văleu, și? Ai mei au deschis focul din toate părțile. Și? Banditu (și ăsta!) a intrat în casă. Era rănit, dar a scăpat, că a ieșit pe din dos. Dar casa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
putut desluși nici un cuvînt din scurtele lor conversații. Pe la ora două noaptea, cînd somnul este cel mai profund, Maria sare ca un arc, speriată de i s-a oprit inima. Poliția! Deschide ușa, poliția! Băieții au ieșit pe hol, speriați, tremurînd ca varga. La ușă se aude un bubuit cumplit și ușa se face țăndări. Polițiști mascați țipă ca apucați de satana. Culcat! Nu mișcați! Băieții se culcă, pun mîinile pe cap și tremură de frică. Maria rămîne cu gura căscată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
poliția! Băieții au ieșit pe hol, speriați, tremurînd ca varga. La ușă se aude un bubuit cumplit și ușa se face țăndări. Polițiști mascați țipă ca apucați de satana. Culcat! Nu mișcați! Băieții se culcă, pun mîinile pe cap și tremură de frică. Maria rămîne cu gura căscată, paralizată complet. Culcat! țipă un mascat. Acesta o înșfacă, o trîntește de pămînt și-i duce mîinile pe cap. Se pun cătușe tuturor și Maria vrea să plîngă, dar nu poate. Se roagă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
îngere ocrotitor? Îngerul schițează iarăși un zîmbet și Iosif strînge cruciulița aceea sfințită de la Mănăstirea Putna. Președintele se răstește la sală cu o voce de iad: Liniște, vă rog! Iosif este convins că a perturbat gîndurile acelui om fioros și tremură. Cred că percepe și el ceea ce vreau eu să transmit și l-am supărat, concluzionează. Se resemnează și începe să facă tot felul de calcule. O să facă un împrumut și o să plătească o rată. Nu se moare din asta. Dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
împinge la sinucidere de obicei, ușa birouașului improvizat se deschide și în prag apare Dobrilă, un muncitor cuminte de obicei. Talabă îl întîmpină cu o ostilitate nedisimulată. Ce dracu' mai vrei și tu? Dobrilă ezită să spună motivul. Mîna îi tremură și ochii aveau o strălucire ciudată. Nu poate să se adune și să vorbească inteligibil. Bolborosește ceva, pleacă capul în jos și tot trupul îi este scuturat de niște spasme anormale. Dar spune naibii, ce vrei? Zece, mor dacă..., zece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
să vedem ce mînca, șobolanul. Caută în pachete și strigă: Cîrnați, băi. Asta mînca Satana. Toți scuipă cîrnațul și apoi îl oferă celui din ploaie. Na, ghiftuiește-te, Scaraoțchi. Ploaia insistă să ajungă la pielea lui Vasile și chiar reușește. Tremură de frig și înjură. Ar vrea să dea foc barăcii, să ardă toți ca șobolanii, dar n-are chibrituri și petrolul este tot în interior. Le dau foc la noapte, cînd dorm toți și încui și ușa pe dinafară. Cînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
ardă toți ca șobolanii, dar n-are chibrituri și petrolul este tot în interior. Le dau foc la noapte, cînd dorm toți și încui și ușa pe dinafară. Cînd noaptea își intră în drepturi, Vasile este chemat înăuntru. Era vînăt, tremura și era ud pînă la piele. Intră, Satană! Crapă cîrnați în săptămîna mare! Numai că Vasile se îmbolnăvește rău și face aproape 41 de grade. Aiura și amesteca mai multe cuvinte ca șobolani, foc, chibrituri, petrol etc. De pneumonie s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
pentru tine, pentru cînd nu voi mai fi pe acest pămînt, spune privind-o fix pe nevasta lui Cepoi. Cu ochii strălucind, atît din interes cît și din cauza vinului, femeia scoate o mulțime de "ah, oh!" și alte interjecții. Practic, tremură toată și își pune medalionul. Cum îmi stă? întreabă șters spre Cepoi. Ia nu te mai prosti! Zorzoane pentru indieni. Nimeni nu-l ia în seamă. Cazacioc o invită la dans și se avîntă, după o muzică imaginară. Hai, femeie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
șușotea cu un zdrahon și, din cînd în cînd, privea mașina românului. Ce pun la cale bandiții? se întreba Gabriel. Obosit pînă la limita suportabilului, era convins că se punea la cale o tîlhărie și frica îl făcea să-i tremure pantalonii pe el. Aștia te împușcă una, două. Se scutură puțin și-și dă seama ca este confuz. Unde sînt? se întreabă deodată derutat. Constată că trece în Ucraina, că cei doi care șușoteau erau, de fapt, ucraineni. Dumnezeule, ăștia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Cu cîinii ăștia peste tot... Femeia ne pune hainele pe umerașe și soțul le așează frumos. În sufragerie era o lumină abundentă, masa era plină cu de toate și Raul a înșfăcat o sticlă de țuică. Lasă sticla aia. Îți tremură mîinile deja... Dar el nu bea, intervin glumeț. Numai dacă nu are ce bea, decretează acru Diana. În timpul mesei am fost șocați să auzim conversații ciudate. Țigările le-ai strîns la tine. Dacă te serveai ca din ale tale... Adă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Angela. Ce mai faci? Te-ai măritat? Sînt pe aproape. Da? Pe cînd nunta? Nu, am zis că sînt aproape de Brașov. Fantastic. Unde vă duceți? Sînt singură. Pot trece să vă văd? Evident, îmi faci o mare bucurie. Vocea profesorului tremura de emoție și Angela deja regreta convorbirea telefonică. Dacă pe urmă n-o să-mi mai placă Raul? De data asta Raul este privit ca o victimă a geloziei ei nenorocite. Nu regreta prea mult, în fond, el ce făcea acum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
ca mucoșii ăștia? Dar eu nu voi pleca, nu înțelegi ce bucurie mare mi-ai face? Și crezi că eu nu știu că după... nu mai fac doi bani? Ce mi-ar mai rămîne după...? Dar tu nu vezi că tremur tot? Eu nu merit chiar nimic? Ba da. Lara plînge. Costică Bostan se apropie de fată și nu mai întîmpină nici o rezistență. Se lasă în mîinile vecinului și lacrimile nu mai contenesc. Deși face încercări s-o liniștească, fata plînge

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406

ca un mănunchi de iarbă proaspătă, vă năpădește o boare metafizică. Aici În fața mea e un coș plin cu gogoșari scofîlciți. Am intrat În octombrie, părinții vecinilor mor la azil nespovediți, neîmpărtășiți și fără lumînare. Copiii bat mingea. Inima mea tremură, mîinile mele tremură. Nu mai vreau să mă Întîlnesc cu nimeni. Vreau să rămîn aici, privind În neștire o muscă ce-și freacă picioarele dinapoi; ochii ei mici, roșii ca gămălia boldurilor din pernița de lucru a mamei, emană un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
de iarbă proaspătă, vă năpădește o boare metafizică. Aici În fața mea e un coș plin cu gogoșari scofîlciți. Am intrat În octombrie, părinții vecinilor mor la azil nespovediți, neîmpărtășiți și fără lumînare. Copiii bat mingea. Inima mea tremură, mîinile mele tremură. Nu mai vreau să mă Întîlnesc cu nimeni. Vreau să rămîn aici, privind În neștire o muscă ce-și freacă picioarele dinapoi; ochii ei mici, roșii ca gămălia boldurilor din pernița de lucru a mamei, emană un fel de mulțumire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
rostești. „Alo, șefu, aici Mielu. Băieții nu mai e la ștand zice că ie la sediu. Las’ că văd ei mîine pretenii o ieducăție...“ Greșală. Mucul lumînărilor se deșiră negru pînă-n tavan. BÎjbîi după foarfecă, tai fitilul la jumătate, flacăra tremură mică și albastră ca un ochi cu pleoapa lăsată. De ce mi se face deodată rușine? Ei respiră alături de mine cu cărțile lipite de nas. Multe Înjurături se spun În gînd. Limuzinele porneau de-a lungul Căii Victoriei, coborau În spatele Palatului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
desfac sub loviturile lor ca o carte. Și acum o filă din mine zboară spre pămînt și acoperă Africa. Altă filă se culcă surîzător În Triunghiul Bermudelor. Un pește fierăstrău Îmi roade cu deliciu cotorul, Îmi contemplu universalitatea și pelicula tremură. Nu mai vreau, m-am săturat de cărți! Și mă trezesc brusc, pe buze cu cuvîntul „alte alea“. A fost o dată o domnișoară cu pistrui care freca galeriile și inelele de alamă cu sidol și cînta romanțe. Locuia pe o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
recitească aceleași cărți de sute de ori. Femeile pe care le-a iubit nu depășesc numărul poeților amintiți. CÎnd tace ore În șir Îmi spun: iar Își retrăiește În gînd scena cu pictorița aceea planturoasă și nesătulă care Începea să tremure de cum intra În mansarda ei, sau plimbarea romantică sub clar de lună pe potecile pustii ale satului dobrogean, cînd ochii negri ai fetei de lîngă el Îi spuneau, ești fratele meu, trebuie să rămîi fratele meu. Ce sărace sînt dialogurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
Tiberiu la ea cînd aveam bilete la film sau ședință de cenaclu Bucur Obor aici Îmi dădeam Întîlnire cu Nino au trecut douăzeci și șase de ani la cinematograful Moșilor i-am văzut prima oară mîinile Îngălbenite de tutun Îi tremurau cînd Își apropia flacăra chibritului de țigară rîdea ca un copil la Stan și Bran și emoția lui ridicolă cînd ne-am cumpărat primul aparat de radio Îmi făcea daruri pisoi mici schilozi culeși de pe străzi pe care mi-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
niște ghetre a căror culoare e greu de stabilit. Stă cu bărbia ascuțită proptită-n baston și nu-și ia ochii de pe buzele groase și umede ale fotografului; se apropie, se depărtează, se strîng și se Întind, se Încalecă și tremură Întocmai ca două lipitori prinse Într-un ritual amoros. Nici nu clipește și-a pus obișnuitul zîmbet de curtoazie pe față, dă doar din cînd În cînd din cap, semn că este Întru totul de acord cu simpaticul său interlocutor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
puternice, nu degeaba ni se spunea talpa țării, vrem să fim reprezentați pe măsură, să nu ni se atingă nimeni de bătături, dați-ne ghete pentru marșuri victorioase cu nume românești «Clujana» de pildă, sau revoluționare ca «Flacăra Roșie».“ Directorii tremură și mai cad, redactorii șefi tremură și mai cad, pantofii escarpen sînt dați la topit și odele răsună prin munți și prin cîmpii și flamurile roșii cu sutele de mii. Sună telefonul. Ridic. Alo... țsughițuri, plîns de femeie, icnituri) Cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]