9,583 matches
-
Îndesat care mă tot ațâța cu ispitele lui de pezevenghi bătrân, codoșul văduvelor și nevestelor cu bărbații duși la munte și rele de muscă, pe care aș minți dacă v-aș spune că nu le-am așteptat În odaia mea, tremurând de dorinți ca un june stătut, cum eram. În curte cu mine locuia notarul satului, cu tinerețile și sănă tatea lui mâncate de nopți petrecute prin șantanele de la oraș, de unde rămăsese cu nervii zdruncinați, stomacul ruinat și cu amintirea unor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
brusc pe Neli și pe dulăul ei cel rău din atenția mirată, dar superficială a contem poranilor, dintre care unii abia mai avură curiozitate, timp și bună dispoziție ca să privească spre vinovata plângându-și rochi țele forfecate de o mână tremurând de jale și de patimi rele, sau Înspre vinovatul ușor de identificat printre decoruri și În roluri noi. „Nu e bine să fii prea entuziast: strică sănătății“, spunea Richard Wagner unei frumoase Între frumoase a timpului său, Judith Gautier. DAR
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Félicien Rops. și o mai Întâlnesc Încă și astăzi pe la princesse, altă veterană din echipa de haute galanterie a Podului Mogoșoaiei de acum o jumătate de secol, o bătrânică puțintică și delicată, ciripind amabil și surâzătoare În franțuzeasca ei aleasă, tremurând de frig sub zdrențele ei căpătate, cu mâinile strâns Împreunate pe sub mâneci și călcând dureros și anevoie În pantofii totdea una scâlciați din piciorușele ei deformate de vechi reumatisme. Mă tot țineam mereu - dar ce m-o fi Împiedicat, decât
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Iustin a comandat special mobilierul pentru chilia mea, așa că am acum toate condițiile. Dacă se rezolvă și cu lumina, va fi excelent. Cât privește căldura, aici totul depinde doar de noi. Facem focul În centrală, avem temperatura dorită. Ne lenevim, tremurăm... gros. Azi m-am spovedit, așa că am primit dezlegare pentru a primi Sfânta Împărtășanie, dar și binecuvântarea de a continua proiectele. 28 noiembrie 2012 Am un canon foarte convenabil față de ce Îmi dăduse Părintele Iustin Pârvu la Mănăstirea Petru Vodă
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
s-a terminat totuși așa de rău cum îmi trecea mie prin cap în momentele ălea de groază că o să se termine: doamna Duțulescu s-a îndurat și a intrat în casă, eu m-am dat jos, dar eram stors, tremuram tot, ca o piftie. Altă pățanie nefastă: într-o bună zi, am luat un unu cât mine de mare la geografie, eu, care consideram că e sfârșitul lumii atunci când întrerupeam șirul de cinciuri cu vreun patru nefericit. Era o lecție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de deportați. Ordinul era semnat de însuși tovarășul Boromir, numărul unu la regiune, superiorul tovarășului Cameniță, care tocmai se întorsese de la Moscova și fusese numit secretar cu organizatoricul, adică numărul doi. Gârmoci, slab de înger cum era, a început să tremure, îi clănțăneau dinții de frică. Bă, ce frig e aici, a mârâit el față de subaltern, voind să-și ascundă adevăratul motiv al dârdâielii. Imediat a ordonat cu glas răstit și mormăit în același timp: Bă, convoacă-l imediat la mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
simțit o rușine apăsătoare pentru ce trăiește, pentru ce i se întâmplă, avea impresia că și el, victima, este vinovat laolaltă cu călăii săi. A luat din buzunarul de la piept cărticica sa și a citit, cu mare greutate, câteva versete. Tremura în continuare. Cu toate puterile, căuta să lupte cu frigul, să nu se lase copleșit de hipotermie. A închis ochii și a adormit. A avut noroc, n-a murit de îngheț. Iar în seara acelei zile, când s-a trezit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
De unde aveți, bă, arma? Și ăia n-au încotro și îl toarnă pe el: De la cutare, de la Gabi Papadopol. Această perspectivă, o dată ivită în mintea lui, l-a umplut, l-a inundat de groază pe Gabi Papadopol. A început să tremure de spaimă atât de tare, de parcă ar fi fost aruncat în Siberia în haine de vară și ar fi dârdâit de frig. Nu se mai putea opri, nu se mai putea controla. Aproape se sufoca, fiindcă, de frică, uita să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
s-a pomenit el implorând și chiar el era mirat de ce spune. Atitudinea studentului l-a făcut paf pe tovarășul Cameniță: hopa, el crezuse că va întâlni pe unu dat în pizda mă-sii și când-colo ăsta era o legumă, tremura ca piftia. Păi, ș-atunci, meciul s-a terminat înainte de-a se juca, dacă ăsta e deja bătut, el pe cine mai învinge, cu distracția lui cum rămâne, s-alege praful?... Totuși, tovarășul Cameniță dorea să continue jocul, presimțea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Paștele mamii lor!... Gârmoci nu a băgat în seamă neroziile lui Fanache. Deodată și-a adus aminte de tovarășul Cameniță, ce va spune tovarășul Cameniță la aflarea veștii, și când și-a imaginat ce va spune, Gârmoci a început să tremure și mai tare. -Tov Fanache, urgent tre să-i raportăm lu toarășul Cameniță! Fanache îi înjura în continuare pe americani: era convins mie-n sută că e mâna lor, dacă nu cumva or fi amestecați și francejii și japonejii. -Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
dai așa tot în ziar. Să stai o zi în vamă? Pentru ce? Pentru o bucățică de icoană? Să scrii, să nu ți fie milă, să nu protejezi pe nimeni. Poate își va aduce aminte cineva. Măcar Cel de Sus. Tremur ca varga. Ce m-am supărat eu!... M-am săturat acolo de vămile acelea. Te ține și te ține și te sucește. Așa este și Eugenia, nici ea nu poate răbda granița asta. Să nu mai văd granița asta, să
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
dar suna mereu ocupat. Locuiam nu departe de fabrica de televizoare „Alfa”. La orele 14,30 a sunat telefonul. Era doamna Nina Ilașcu, care din primele cuvinte m-a întrebat: „Ați auzit ce s-a întâmplat?” „Nu”, am zis eu, tremurând de spaimă, nu cumva să se fi întâmplat ceva rău. „Ilie este liber și este chiar acasă”. Este foarte greu să redau bucuria pe care am simțit-o. în mai puțin de 30 de minute am pășit pragul casei. Acolo
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
de cele două surori, Aneta și Eugenia, de preot, rude, oameni ai satului. Erau prezenți ziariștii Carmen și Valentin Țigău. Fața eroului s-a făcut palidă. Spunea în șoaptă o rugăciune iar lacrimile îi curgeau pe florile ce le așeza tremurând pe morminte. A mângâiat țărâna cu palmele udate de lacrimi. Am fost, toți cei prezenți, martorii unui moment de mare durere sufletească. De la cimitir am plecat pe jos. Ochii patriotului erau tot în lacrimi. Părinți nu mai avea, casa era
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
ca să-și dea seama că viața e un rahat, lui Vasile B. i-au fost de-ajuns numai două zile. Dacă filozofia ar avea recorduri, în mod sigur Vasile B. l-ar fi deținut pe acela de viteză. Că motoarele tremurau continuu, iar curelele de transmisie plescăiau ca o mie de broaște care săreau disperate în baltă, era normal. Nu era anormal nici faptul că geamurile halei vibrau și, din când în când, plesneau. Normal era să se zgâlțâie, să se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
banii și-i dau actele. Altfel, exclus. Că nu-s nebun să-mi ia Fiscul jumătate.“ La cuvântul vapor, bunicuțele din imediata apropiere a domnului Aron au holbat ochii. Și aveau dreptate să caște ochii mari, ba chiar să le tremure și bărbia de mirare. Nici unul dintre călătorii obișnuiți ai tramvaiului 21 nu mai avusese ocazia să vadă un negustor de vapoare. Doar țigani care vindeau șervețele și ace din China. „Mă, Mitică - a continuat coborând amenințător vocea domnul Aron -, deranjăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
proaspeți, a văruială proaspătă și a nomenclaturiști proaspeți, mutați de curând în casele celor expirați. De după un gard, se uita la trecători, cu un aer dus, un tată vechi de nomenclaturist proaspăt. Purta un fes ponosit, era nebărbierit, bărbia îi tremura, iar una din lentilele ochelarilor legați cu sfoară peste urechi era spartă. Dacă te lăsai înduioșat de aerul său decrepit, nu-ți mai venea să-l lustrezi. Știți însă cum e: lustrezi ce se nimerește, nu ce-ai pofti. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
prin minune, dispare cauza. Câine bătrân, lepădat într-un parc În urmă cu trei ani, soții D. traversau grăbiți Grădina Cișmigiu, ca să ajungă la ora 9:00 la Primărie, unde aveau audiență. Un câine de rasă mare cât un vițel, tremurând din tot corpul, ca lorzii aceia trecuți de nouăzeci de ani, le-a tăiat calea și s-a uitat în ochii lor ca și cum le-ar fi zis: „Nici voi n-aveți timp de mine, nu-i așa?“ În tinerețe, câinele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cu doctori și cu mâncare, cu un loc la căldură, unde să doarmă, câinele și-a revenit. Dar și-a revenit cât să se vadă că e un lord trecut de nouăzeci de ani, pe care l-a uitat moartea. Tremură, se uită la oameni cu o privire obosită, doar când e mângâiat lasă capul în jos, ca și cum însemnele rasei îi sunt o povară. Asta întreabă toți cei care-l văd: „Ce rasă e, că tare-i frumos!“ Tremură din tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
uitat moartea. Tremură, se uită la oameni cu o privire obosită, doar când e mângâiat lasă capul în jos, ca și cum însemnele rasei îi sunt o povară. Asta întreabă toți cei care-l văd: „Ce rasă e, că tare-i frumos!“ Tremură din tot corpul, e aproape orb, dar când reușește să se ridice de jos, nu se mai termină. E falnic și iarăși te gândești la lorzii aceia care, chiar și atunci când își trăiau ultimele zile, tot respectau protocolul și se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
seral al anilor 5060, este sugestiv, dacă îl citim în contextul unor durate mai lungi ale istoriei noastre contemporane, și se intitulează Drepturile ostașului : „Cât de greu era odată / Viața noastră în armată / Toată ziua stam flămânzi / Iarna de frig tremurând / Echipați la întâmplare / Cu efecte seculare. // Azi situația-i schimbată / Nu mai e ce-a fost odată / Drepturi noi avem fixate / Foarte multe și bogate / Dom majur nu dovedește / Toate când ni le-mpărțește / Iară noi nu izbutim / Pe de rost
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93273]
-
o Încăpere din gară. Am dormit neîntorși. Ne-am trezit devreme În dimineața următoare, dar cînd am plecat să aduc apă pentru mate, m-a săgetat o senzație ciudată prin tot corpul, urmată de un tremurat prelung. După zece minute, tremuram fără să mă pot controla, de parcă aș fi fost posedat. Pastilele de chinină pe care le aveam la mine nu au adus nici o schimbare, Îmi simțeam capul de parcă ar fi fost o tobă În care răsunau ritmuri ciudate, pe pereți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
vreunul dintre copii lor, grație puterilor miraculoase pe care le are chiar și o singură picătură de sînge colonizator, ar putea realiza ceea ce ei au putut doar să viseze, pînă În ultimele clipe ale vieții. Din felul În care Îi tremura pumnul strîns, oricine ar fi putut ghici că cele spuse erau confesiunea unui om urmărit de propriul său ghinion, dar se ghicea și dorința sa, pe care o atribuise unui exemplu ipotetic. De fapt, nu cumva era chiar el un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
a fost construită peste ruinele unui măreț palat și deasupra zidurilor Templului Soarelui a fost Înălțată biserica Santo Domingo, reprezentînd În același timp o lecție și o pedeapsă dată de cuceritorul Îngîmfat. Și totuși, din cînd În cînd, inima Americii, tremurînd de indignare, trimite un spasm nervos prin spinarea blîndă a Anzilor, și astfel pămîntul e asaltat de valuri turbulente de șoc. De trei ori s-a prăbușit din Înălțimile sale cupola mîndrei biserici Santo Domnigo, cu zgomot de oase frînte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Ei bine, vrei să-i jertfesc pasărea din colivie, ce ne cântă așa de plăcut? - Nu, dragul meu. Ea vrea un dar și mai frumos. - Atunci poate vrei să-i dau hainele mele cele bune? Și vocea începe să-i tremure, o lacrimă îi cade pe obraz. Pentru el era o jertfă prea mare. - Dar nu, îl liniști mama. Preasfânta Fecioară nu vrea aceasta de la tine. Ea îți cere inima și dorește ca să i-o dai. - Inima mea? Dar vrei să
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Sângerează pentru tine Și văpaia ei ascunsă Vrea să facă numai bine! Te-am iubit peste măsură Și-am venit spre-a ta scăpare, Iară tu rânjind cu urăMi-ai pus curse de pierzare... Te-am iubit lovit de bice Tremurând lângă coloană: Nu credeam, popor ferice, Să-mi răspunzi cu-așa prigoană, O cunună prea ghimpoasă Capul mi l-a strâns ca-n clește, Și mulțimea furtunoasă Încă nu se mulțumește... Cu scuipat și cu injurii Mi-ai întunecat obrazul
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]