10,305 matches
-
în două” din Abel), lumea și sinele sunt imperii ale întunericului, iar răul (sugestia crimei e adesea prezentă) se repetă fără încetare. Conștiința revenirii acestui spectacol al răului și al absurdului aduce, în plan estetic, ironia și livrescul, oscilând între umor și disperare. În Câmp negru (1982), mai multe poeme (Arlechini la marginea câmpului, Finita la commedia, Poema porților) continuă această linie a travestiurilor: jocul încremenit al identităților-măști - eul și dublul său - devine substanța poemului, care se reduce adesea la un
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
Sunt tristețea cea mai vastă,/ cel mai dureros extaz.” etc.) și un altul, pictor de peisaje înrămate, de tipul spectacol-în-spectacol, un poet vizual și vizionar, care trage peste imaginile sale, de o intensitate dureroasă, cortina unei blânde ironii, pline de umor absurd ori negru. În volumul Deasupra lucrurilor, neantul (1991; Premiul Asociației Scriitorilor din Iași), indiferent de modalități (poezia alegorică și limbajul metaforic abstract sau poezia epică, ironică și absurd-ludică), discursul se articulează în jurul melancoliei: pe de-o parte melancolia care
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
multe reeditări între 1930 și 1946. Fără colaborări în periodicele vremii, puțin comentat, rareori intervievat, D. se face prezent în publicistică doar prin schițele despre tipuri și moravuri literare din Cartea cu minciuni (1936), o viziune comună, dar exprimată cu umor, asupra tagmei scriitoricești. Primele lui romane sunt încercări de valorificare epică a unor recente evenimente istorice. Anumite aspecte, cu accent pe tragedia conflictelor etnice din Transilvania de după Unirea din 1918, apar, agrementate cu episoade amoroase, în cea dintâi carte, Dragomir
DESSILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286740_a_288069]
-
în continuă decădere. Evocările vremurilor de altădată, descrierile urbei și imaginea naturii au o vagă și desuetă poezie moldovenească, palidă imitație după M. Sadoveanu și frații Teodoreanu. În ciuda digresiunilor și prolixității, a fragilității suportului epic, textul are oarecare pregnanță, un umor moderat, un ton șăgalnic, reușind să evite căderea în melodramă. Lăudat de unii, contestat de alții, D. rămâne un colecționar de fapte omenești, pe care le povestește fără discernământ, confundând arta cu hazardul vieții, creația literară cu relatarea liberă, dintr-
DESSILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286740_a_288069]
-
se poate explica de ce Maiorescu este numit „escrocul de cuvinte de la Instrucție”, P.P. Carp, „grandomanul de la Țibănești”, iar Th. Rosetti, „marele inchizitor de la Interne”. Alteori însă, scriitorul, aflat încă în anii de început ai carierei, uită opțiunile politice, și atunci umorul sau aluzia la slăbiciuni etern omenești colorează reușit un comentariu ori o schiță fizionomică. O adversitate greu de înțeles îi poartă condeiul și scriind despre A. I. Odobescu, contestat violent și nedrept când, în 1889, Academia Română îl premia. În câteva rânduri
DEMOCRAŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286732_a_288061]
-
se întâlnească cele două vocații ale lui D., cea de scriitor și cea de actor. Micul volum, în format de buzunar, este „un amestec de jurnal intim, literatură satirică, opinii despre teatru și mai ales despre cinematografia română” (Valentin Silvestru). Umorul stă alături de amintire, fanfaronada inteligentă de duioșia sfioasă, totul în forma unor mici bijuterii de vervă și stil. SCRIERI: Șugubina, București, 1977; La noi, când vine iarna, București, 1979; Scaunul de pânză al actorului, București, 1985; În Bucureștii de odinioară
DIACONU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286752_a_288081]
-
o manieră artificială. Dintre producțiile lui poetice, mai cunoscută este Piima lui Neculai Dimachi asupra vistieresei Anica Roset, care a circulat sub un titlu dedus din conținutul poemului, Corabia pe valuri. Înzestrat cu simț de observație și nu lipsit de umor, D. a compus și versuri satirice, mai izbutite decât cele elegiace. Sprințara scenetă O adunare a trii cucoane, unde sunt ironizate cochetăria și mania clevetelii, vădește predispoziții de autor dramatic. În colaborare cu Costache Conachi și Dumitrache Beldiman, scrie Comedie
DIMACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286768_a_288097]
-
a Moldovei. În 1855 este numit, împreună cu C. Negruzzi și Gh. Asachi, în comitetul de conducere al Teatrului Național din Iași. Pregătise pentru tipar o ediție amplă din fabulele sale, care nu a mai apărut. Fabulist prin excelență, înclinat spre umor și ironie, D. datorează nu puțin contactului cu literatura rusă. Opera lui e alcătuită îndeosebi din traduceri, adaptări, localizări, făcute cu aplicație. Era un versificator îndemânatic, având și momente de virtuozitate. În versuri este și cântecelul Căruța poștei, care avea
DONICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286829_a_288158]
-
Ficțiuni pentru revolver și orchestră (1970), introducând figura superdetectivului Teo Celan, secondat (după modelul romanelor lui Isaac Asimov) de un robot, include o paletă ingenioasă de opțiuni narative, bine realizate sub aspectul unui stil alert, condimentat cu subtile tușe de umor. După 1970, elaborează și câteva scenarii de film: Regăsire (1976, în colaborare cu Anca Arion și Gheorghe Robu) și Avaria (1980). O serie de piese într-un act și texte pentru spectacole de televiziune, reprezentate în anii ’80 sub alte
DORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286837_a_288166]
-
fiind lași, vicleni și trădători, îi poartă gând rău cârmuitorului. Tocmai de aceea, voievodul caută și găsește un sprijin în oamenii din popor, păstrători ai multor temeinice virtuți. O anume derivă în schematism și în idilism este contracarată întrucâtva de umorul licărind în pasaje ce respiră bun-simț și o înțelepciune străveche. Intenția unei portretizări mai complexe se întrevede mai ales în figura domnitorului (fie el Ștefan sau Lăpușneanu), care poate fi încercat de teribile impulsivități, împinse până la cruzime, dar impune prin
DONOSE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286832_a_288161]
-
echilibrat. Volumele de proză scurtă Bărbați fără femei (1932), Femei și doctori (1933) conțin fie relatarea spirituală a unei imaginare aventuri menite să reveleze comportamente și atitudini, fie un fel de anecdote mai ample, inspirate din practica medicală, consemnate cu umor și cu ironie fină. Mai substanțial este romanul Otrava (scris în 1937, dar publicat în 1947). Condiția evreilor din România după primul război mondial este abordată matur și coerent, fiind ilustrată de un personaj viabil, care constituie o paradigmă, un
DORIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286835_a_288164]
-
din autori mai puțin cunoscuți, apoi în 1947, volumul Fabule, după Eliezer Steinbarg, autor pe care îl prezintă într-o prefață admirativă. A mai tălmăcit din literatura idiș multe alte texte, fie publicându-le în periodice, fie alcătuind două antologii, Umorul evreiesc (1924) și Idișul cântă, rămasă în manuscris, ca și alte scrieri. Dintre acestea, doar însemnările din perioada 1937-1944, în care consemnează, parcă încremenit de oroare, dar păstrându-și echilibrul și luciditatea, persecuții și atrocități antisemite, sunt editate mai întâi
DORIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286835_a_288164]
-
așa cum o percepe un copil. Dar evenimentele selectate sunt nesemnificative, în vreme ce desfășurarea narațiunii se poticnește adesea în stângăcii de stil sau de construcție. Mai izbutite, păstrând pe alocuri ceva din ingenuitatea, din culoarea și din fluiditatea povestirii populare, împreună cu un umor de asemenea de sorginte țărănească, sunt prelucrările sau izvodirile proprii cu aspect folcloric din Facerea lumei (1908), o istorisire a legendelor biblice, sau din Flori și povești (1911). Dar nici aici D. nu depășește marginile unei literaturi de o modestie
DRAGOSLAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286860_a_288189]
-
Nunta domniței Ruxanda), precum și altele, cu tentă sămănătoristă, avându-și punctul de plecare în viața satului bucovinean (În ajunul despărțirii, Reîntoarcerea, Serafim Cărășel). Scriitor în formare, autorului nu-i lipsesc vioiciunea spiritului, sensibilitatea (vizibilă îndeosebi în descrierea naturii), un anume umor antrenant și, mai ales, priceperea de a valorifica resursele graiului popular. Lucrarea despre Eminescu, subintitulată Contribuții la studiul vieții și operei sale, umple câteva lacune, îmbogățind substanțial bibliografia cercetărilor în domeniu. G. a tradus proză de Henryk Sienkiewicz, Paul Heyse
GRAMADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287337_a_288666]
-
se vrea o satiră modernă a „păcatelor” sociale, ironizând, mai mult sau mai puțin iscusit, probleme conjugale, birocrația la toate nivelurile, lăudăroșenia, egoismul, oportunismul, parvenitismul etc. Cea mai izbutită dintre proze este Dosarul Urecheatu, în care autorul manevrează un reușit umor de limbaj și de situație, pe modelul caragialesc al „telegramelor”. Tot în 1958 îi apare volumul Noaptea albă, urmat de Născut a doua oară (1960), unde autorul, schimbând registrul și trecând la mediul ostășesc, se simte mai în voie. Va
GRECEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287346_a_288675]
-
la o metamorfoză continue ale „lumilor” ficționale. Cartea de debut conține povestiri parabolice (prima, Voltaire și Ignațiu de Loyola, va fi reluată ulterior) care fixează deja profilul prozatorului: ritm narativ precipitat, personaje și dialoguri vii, ironie (cu multe conotații livrești), umor spumos în Întâmplări odesene, narațiune dublă cu final neșteptat în Moartea lui Molière, povestire cinematografică și basm horror în Antoku. Al doilea volum se deschide cu Divertisment cu Hamilkar Gabler - narațiune istoriografică fantastică, articulată pe tema diavolului și a „istoriei
GRADINARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287324_a_288653]
-
unui basm optzecist Furtuna), de parabola orwelliană sau de cea cantemirescă în Imago. Imaginea Egiptului nostru (poveste alegorică despre idila unui profesor de liceu cu o elevă) și în Templul poeziei (poveste-parabolă despre lumea scriitorilor). Alteori „stilul” se apropie, cu umor livresc, de cel al narațiunii picarești, în Întâmplări pe drumul mătăsii, basm despre o călătorie inițiatică pe exoticul drum al mătăsii. Farmecul povestirilor fantastice ale lui G. rezidă, de cele mai multe ori, în ambiguitatea semnificației, în umorul și ironia, savuroase, ale
GRADINARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287324_a_288653]
-
stilul” se apropie, cu umor livresc, de cel al narațiunii picarești, în Întâmplări pe drumul mătăsii, basm despre o călătorie inițiatică pe exoticul drum al mătăsii. Farmecul povestirilor fantastice ale lui G. rezidă, de cele mai multe ori, în ambiguitatea semnificației, în umorul și ironia, savuroase, ale dialogurilor și în prospețimea (re)interpretărilor și (re)combinărilor tematice și stilistice. Un roman postmodernist, totodată situat în descendența Școlii de la Târgoviște, este Spiriduș sau August 1999 sau Sfârșitul lumii (2001), burlesc și ingenios construit, care
GRADINARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287324_a_288653]
-
a unei opere pentru mulți desuetă și rediscutarea ei din perspectiva anului 2000. Trăsătura dominantă a liricii lui Topîrceanu e găsită în „imposibilitatea de a se fixa”, așadar de a persevera acolo unde se află înzestrarea lui reală, adică în umor, de unde peregrinarea soldată, după opinia criticului, cu un greu tribut plătit facilității, versurilor ușoare, gustate de publicul larg. Analiza apasă, îndreptățit, pe valoarea parodiilor și a prozei. Critica lui G. este una a revizuirilor, fără a face caz de vreun
GRASOIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287343_a_288672]
-
memorialist. Humuleștii personali nu coincid, de fapt, cu întreg Bacăul, ci se reduc la strada copilăriei, Strada Armenească (rebotezată, în epoca evocată, „I. V. Stalin”), a cărei „anatomie”autorul și-a propus s-o reconstituie. Portretele „riveranilor” sunt fixate cu umor, uneori cu blândă maliție, dar și cu o caldă compasiune, aparent din fuga condeiului, de fapt cu percutantă pregnanță. Galeria de personaje e pestriță și pitorească (inclusiv onomastic: Mardirosian, avocatul Zadic, generalul Macoviță, inginerul Riksakievici, domnul Goilav și doamna Repsimé
GRIGORIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287362_a_288691]
-
în pofida apariției târzii a cărții sale de debut, un optzecist tipic, asemănător, de pildă, cu Mircea Nedelciu ori cu Gheorghe Crăciun. Scriitura lui este dotată totuși cu o dicție și o „tactică” proprii, care o individualizează. Pătrunsă de un discret umor sec, autoreflexiv, caracteristic distanțării ironice, prozei îi lipsesc atât frenezia carnavalescă ori ludică, cât și grandilocvența ori exploziile sumbre. G. cultivă un anumit patos auster, implicit, aproape criptat: cel al cotidianului prozaic, observat cu autenticitate, într-o viziune predominant „rece
GRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
enunțarea textului aflat sub ochii cititorului. Considerațiile asupra raportului ficțiune-realitate sunt cât se poate de „serioase” și se poate spune că ele sunt principalul factor de unitate a ansamblului, că susțin întreaga carte. Jargonul tehnic al naratologiei e utilizat cu umor, cu ostentație ghidușă - dar fără exagerare -, pentru a dezvălui articulațiile textului, configurarea viziunii și a scriiturii. Sub raport tematic, textele din Cazarma cu ficțiuni (în aparență o culegere de proze scurte, acestea alcătuind însă, de fapt, o unică operă, aproape
GRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287353_a_288682]
-
Al. Ivasiuc, Augustin Buzura), până la scriitorii și criticii mai puțin importanți, dar la fel de vinovați, în opinia sa, pentru dezastrul moral al României postbelice. Proza lui G. devine astfel o satiră înverșunată, intens-acidă și nu de puține ori răutăcioasă, în care umorul negru și violența expresiei se împletesc cu talentul caricatural al autorului pentru a converti situațiile reale în „scene” și gesturile semnificative în „tablouri”. Scriitorul a debutat editorial în 1968 cu un volum neconvingător de proză scurtă, intitulat Camera de alături
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
Însă, de la sfîrșitul anilor 1970, intervenții ca cea ale lui John Barth, pe atunci tînăr scriitor și universitar postmodern apăreau În traduceri. Autorul clarifică aici, din punctul de vedere al practicantului și profesorului de literatură, paradigmele modern versus postmodern, cu umor, cu inteligență și cu ceva mai puțină rigoare igienică decît s-a Întîmplat mai tîrziu la noi (unde, pentru ca postmodernismul să prindă, promovarea lui s-a făcut prin apel printre altele la o retorică didactică). E drept, exemplele erau luate
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Duvert, autor de literatură homosexuală, afiliat la un moment dat editurii Minuit, care se Întîmplă să fie prezent În biblioteca Institutului francez prin cîteva volume (de exemplu Un anneau d’argent a l’oreille,1982) scrie detașat, fără miză, cu umorul și spiritul ludic proprii polar-iștilor francezi de azi; dar și cu flegma, cu expresia monotonă și chivernisită care-i pune În evidență micile explozii tehnice, parcă involuntare - ambele, atribute ce se regăsesc, ridicate În rang, la Echenoz. Romanul susmenționat
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]