10,163 matches
-
să ne întrebăm: Cum se poate aceasta? Lumea e plină cu greutăți și de răutăți; viața ne oferă nenumărate griji și piedici și numai o minte luminată și un braț puternic le-ar putea birui spre a ajunge la fericirea veșnică. Ce va face un copil? Ce știe, ce poate el? Și totuși, Mântuitorul, Adevărul veșnic, acela care nu poate înșela și nu poate fi înșelat, ne spune: De nu vă veți întoarce și nu veți fi ca pruncii, nu veți
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
viața ne oferă nenumărate griji și piedici și numai o minte luminată și un braț puternic le-ar putea birui spre a ajunge la fericirea veșnică. Ce va face un copil? Ce știe, ce poate el? Și totuși, Mântuitorul, Adevărul veșnic, acela care nu poate înșela și nu poate fi înșelat, ne spune: De nu vă veți întoarce și nu veți fi ca pruncii, nu veți intra în Împărăția cerurilor. E drept să ne întrebăm: Cum sunt pruncii? Cu toții am fost
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
sine, se supune unei oarbe călăuze. VIII - Să păzim cu scrupulozitate toate poruncile și sfaturile evanghelice, îndeplinind vorbele Sfântului Paul: „...tu, omul lui Dumnezeu... urmează dreptatea, evlavia, credința, dragostea, răbdarea, blândețea. Luptă-te lupta cea dreaptă a credinței; răpește viața veșnică la care ai fost chemat...” (1Tim 6,11), ca Preasfânta Treime, Dumnezeu: Tatăl, Fiul și Sf. Duh să ne binecuvânteze și să vină să-și facă sălaș în inima noastră, așa cum a promis Isus (In 14,24). IX - Să ne
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
surgunirii Suntem ca barca ce plutește-n mare... Bătaia bronzului de miez de noapte Mă-ntreabă cu misterioase șoapte, De-s pregătit la cele ce-au să vină... Mă-nvață cum să umblu în lumină Acei ce-au mers în veșnica vecie, Căci pân la anul... poate?! Domnul știe! Pr. Ioan Duma Revista Viața, ianuarie 1927, p. 1 17. PR. IOSIF DUMAN date biografice Fiu al Hălăuceștilor, s-a născut la 8 octombrie 1906. A intrat în Seminarul din Hălăucești în
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
suferit mult, fiind trimis la muncă forțată la barajele de la Bicaz și Târgu Ocna. După închisoare a mai administrat cu mult zel apostolic parohia Slobozia - Bâra, apoi, pensionându-se, și-a trăit ultimii ani la Barticești - Neamț, trecând la cele veșnice la 7 aprilie 1990, și tot acolo fiind înmormântat. (cf. Gheorghe Pătrașcu, Zile de încercare și de har). Creștinul e călător pe acest pământ Noi venim de la Dumnezeu și mergem la El. Noi pe acest pământ nu suntem altceva decât
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pomenirii morților și în mănăstirea din Chiaravalle, pentru a putea fi ușurat de chinurile Purgatorului prin mijlocul nenumăratelor rugăciuni, pe care Biserica le face în acea zi pentru cei răposați, și astfel să ajungă cât mai degrabă la fericirea cea veșnică. Această dorință a evlaviei sale, a fost ascultată. Pe când se întorcea de la sfântul Părinte Papa Eugeniu al III-lea, fu lovit de o boală grea chiar în Chiaravalle, atunci a înțeles că Dumnezeu vrea să-i îndeplinească dorința, și strigă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
când suferința va fi mai mare, priviți mereu cerul. Dincolo de zarea ce o vedem și lângă noi este Dumnezeu. Nu singuri ne ducem crucea. Alături de noi este Isus... Sfântul Părinte Francisc spunea fraților săi: suferința este scurtă și răsplata este veșnică. Aceleași cuvinte vi le spun și eu: puțin avem de suferit aici, dar bucuria va fi cu atât mai mare cu cât vom suferi mai mult pentru Dumnezeu”. Casa părintească era construită pe un mic delușor. Panta nu era așa
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
mai bine ce te învață: „Îngerul Domnului”. Istoria acestei rugăciuni este strâns legată de primele începuturi ale franciscanismului, când frații, ca și acum, erau înflăcărați de o mare evlavie către prea Sf. Fecioară Maria. Să-i fie laudă și laudă veșnică Seraficului Doctor, Sfântul Bonaventura, care, la cele trei Bucură-te, Marie recomandate de Urban al II-lea pentru dimineața și seara și pentru amiază de Grigorie al IX-lea, spre a asigura victoria cruciaților care luptau în Asia pentru liberarea
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Christus vincit!... să trăiască blândul nostru Împărat!... Roma, 1930 Cimitirul Scump locaș al veșniciei, Iarăși vin să te salut, Și-n a mea adversitate Mângâierea-ți s-o ascult; Să-ți ascult, o, cimitire, Prețul ultimei clipiri, Tăinuită în cântarea Veșnicelor amintiri. Vin să-ți mai citesc psaltirea, De pe crucile-ți din sân, Ca un vers în apatie-mi De pe ele să îngân; Căci nu poate lumea toată, Cu interesul ei pervers, Sub mantaua gloriolei Să-mi atingă nici un vers. Numai
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
contribuit, atât cât i-a permis sănătatea, la diferitele activități pastorale, mai ales prin sacramentul sfintei Spovezi. La Luizi-Călugăra, în ziua de 7 februarie 2007, în jurul orei 14.00, Tatăl ceresc l-a chemat pe pr. Eugen Ghiuzan la cele veșnice. Pr. Eugen a fost înmormântat în satul natal, Adjudeni, pe 10 februarie 2007. Mulțumindu-i lui Dumnezeu pentru cei 82 de ani de viață ai părintelui, dintre care 55 au fost consacrați slujirii deosebite a Bisericii prin taina preoției, îl
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
spiritual și zilnic mergând să viziteze, să mângâie și să ajute, după puteri, pe bolnavii și săracii satului. În cele din urmă, ca o consecință a celor îndurate în închisoare, s-a îmbolnăvit de cancer și a trecut la cele veșnice în anul 1982. A fost înmormântat alături de ceilalți preoți în cimitirul din Mărgineni. (Pr. Gheorghe Pătrașcu, Zile de încercare și de har). În zorii anului nou Ca mortul ce trece în tăcere spre calea veșniciei și anul 1940 de plin
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
luptă. Diavolul, ca o pasăre de noapte, vrea să-ți răpească cea mai plăcută comoară lui Dumnezeu și oamenilor. E peste măsură de gelos de fecioria ta. Nu te înșela, căci plăcerea e pentru o clipă, pedeapsa sau fericirea sunt veșnice. Încunună cu virtute nădejdile și așteptările acelor părinți care te iubesc și se jertfesc atât de mult pentru tine. Luptă-te cu vitejie, căci lupți cu Isus împreună și de El vei fi părtaș pentru totdeauna. De ești soție ori
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
al celorlalți slujitori ai bisericii, drum pe care l-a străbătut cu curaj și bărbăție, până la a-și jertfi viața pentru Cristos și biserica sa, ceea ce s-a și produs. La împlinirea a 33 de ani de la trecerea la cele veșnice, a venerabilului franciscan, teolog, care a fost Pr. Dr. Dumitru Lucaci, ne plecăm frunțile și-l rugăm pe bunul Dumnezeu, să-i așeze sufletul în loc luminos, așa cum i-a luminat cucernicia sa pe alții, acolo unde nu mai este nicio
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
am văzut de credincioși pentru ceremoniile religioase. Pr. Fr. Ion Marina Cluj-Napoca, 25 iulie 1994 Oradea, 11 ianuarie 1998 Comunicarea decesului Pr. Ioan Marina Prea Cucernice Părinte Secretar, Nu știu dacă la Provincie s-a aflat despre trecerea la cele veșnice a părintelui Marina Ioan. Pentru a comunica fraților acest deces, împreună cu obligația de a celebra fiecare preot o sfântă liturghie pentru sufletul său, precum și pentru a comunica la Curia Generală acest deces, folosește-te de datele din registrul profesiunilor. Multe
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
a deschis Seminarul franciscan la Oradea, unde un grup de teologi s-au pregătit să ajungă preoți franciscani greco-catolici, el fiind și rectorul lor. După o scurtă, dar acută suferință suportată cu răbdare, în urma unei operații a trecut la cele veșnice și a fost înmormântat la 13 martie 1995 în fața bisericii atât de dragă lui. (Pr. Iosif Simon, Necrolog). Lauda Sion Scoală, depărtează-ți somnul Și laudă-ți, Sioane, Domnul, Cu credință și avânt. Laudă-l cât îți este firea, Căci
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cam pătrat. Mai roșește însă! 23 septembrie 1954 Ziceam zilele acestea că m-am săturat de toamna asta nesfârșită, că nu pot suporta la infinit cerul de azur. În sinea mea mergeam și mai departe și-mi spuneam că primăvara veșnică din insulele minunate ale Oceaniei nu e făcută pentru mine, și renunțam la visurile de odinioară de a-mi petrece viața într-un paradis terestru, cu cerul albastru la infinit. M-aș fi îmbolnăvit de nervi... Ca răspuns la nesocotitele
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
undeva, în străfundul inimii, un piculeț de tristețe și de sfârșeală pentru cerurile albastre, pentru lumina soarelui, pentru adierea caldă a vânturilor, pentru apele verzui ale lacurilor, ce te așteptau oricând primitoare la marginea Bucureștilor... Plicticoasă făptură omenească, veșnic nemulțumită, veșnic tânjind după alte celea! 24 septembrie 1954 Mi-e dor de Florino! Îmi lipsește, o, cât îmi lipsește când, spo vedindu-mă lui, aș putea vedea mai limpede în mine însumi... În perioada aceasta de luptă și de muncă și de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
importe seulement de ne pas rester dans le mal et de passer le plus tôt de l’autre part... Mais surtout, que cela soit au mal ou au bien, il faut savoir se donner tout, éperdument! 236 Parola: „Dragoste, fii veșnică! Să nu ai teamă!“ Primul simțământ pe drumul Cortegiului: singurătatea e o orbire. Nu există singurătate! Ridicat peste timp și spațiu, o mulțime de oameni te însoțesc, toți pe același drum, toți cu același gând - spre mai bine. Cortegiu nesfârșit
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
care am invocat spiritul lui Mihai... De la Augustul meu moștenisem o credință nestrămutată în viața de dincolo de moarte și în diferitele posibilități de a intra în legătură cu cei morți. Spre deosebire însă de dânsul, eu nu eram preocupat atât de cele veșnice, cât mai mult de cele pământești, spunându-mi că am prea multe lucruri de făcut în viața aceasta pentru a mă ocupa și de viețile celelalte, cu atât mai mult cu cât credeam și continui să cred din tot sufletul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
chip fatal un moment deosebit de greu: primul Crăciun fără Mihai, fără Buțu. Sărbătoarea lui cea mai dragă... Sărbătoarea cea mai dragă a întregii familii... Dar ce rost mai aveau acum cozonacii, mâncărurile deosebite sau bradul împodobit? Afară poate de simbolul veșnicei viețuiri, sau a împărțirii la cei săraci a pomenilor de bogdaproste... Nu știu însă dacă în acea Sărbătoare a Sărbătorilor Alice a mai avut puterea să încropească ceva, fie pentru a cinsti milenara tradiție, fie pentru a da de pomană
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pe ei înșiși, pentru a fi între ei prieteni sau dușmani, pentru a da sau a primi ceva. și, mai ales, cât de mult își plâng de milă când vorbesc despre ei. În cele mai multe dintre discuțiile lor manifestându-se aceeași veșnică împerechere de aroganță și autocompătimire, aceeași comedie narcisistă a gesticulației, a zvârcolirii întregului corp. Se agitau de colo-colo scoțând pe gură ego-ul umflat. Teatralismul lor era mlădios, orășenii ascundeau sub piele altfel de articulații decât țăranii, iar limba ce-o
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
suculentă, sub lumina unui soare lasciv, femei de o frumusețe răpitoare, cu nuri tulburători și magnetizanți, te îmbiau la o iubire incandescentă și perpetuă ca în visele adolescentine dominate integral de vraja copleșitoare a sexului opus. O, Doamne! Paradisul fericirii veșnice! Amin! Însă, după cum ne asigură filosoful din Cilice Simplicius, "Panta rhei..." (Materia curge...) Viața merge înainte și noi odată cu ea. E cazul să revenim cu picioarele pe pământ și să ne continuăm povestirea. Iarna după cum ați văzut fusese grea, friguroasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mult și a pus capac uluirii noastre infantile a fost scurta din blană de vulpe argintie și căciulița albă, nemaipomenit de frumoasă, din blană de hermină. Nu cumva doamna din fața noastră era împărăteasa aisbergurilor, a ținuturilor înghețate și a zăpezilor veșnice?? În timp ce privirea noastră proceda la inventarierea minuțioasă a elementelor exterioare aparținând enigmaticei noastre vizitatoare, ne-am gândit că n-ar strica să dăm o raită și prin organele interne printr-o delicată incizie practicată în epiderma sa regală, pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mică Cât o boabă de piper." (G. Topîrceanu) Cerul însuși părea să se limpezească puțin câte puțin, retrăgându-și cohortele de nori spre limanuri cunoscute doar de ei, împinși de un măturoi uriaș, într-o învălmășeală cosmică, spre ținutul zăpezilor veșnice. Priveam uimit și înfricoșat la colosala forță distructivă a acestor formațiuni ciclopice în momentul descărcărilor electrice. Fantastic! "Și-ai s-asculți cum cornul vântului mereu Nourii pe ceruri către zări îndeamnă." (Nicolae Labiș) Încet-încet, cu eforturi din ce în ce mai mari, ne-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
convinsă că eu am fost aceea care le-a privit. Sau poate că era într-o altă viață. Oricum, într-o altă dimensiune. Singurii copaci pe care-i urăsc sunt cei din cimitir. Și-acolo e multă natură - și încă veșnică! Acolo însă îți dă mâna să fii panteist. R.P. Suntem amândoi oameni care și-au petrecut o bună parte din viață printre cărți - citindu-le, scriindu-le, traducându-le, redactându-le, editându-le, dându-le posibili tatea să apară sub
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]