9,824 matches
-
în general, aceleași cu ale generației sale, dar în loc să facă o radiografie, un reportaj al lumii exterioare, Constant Tonegaru optează pentru o stranie incursiune într-o lume interioară. Și erosul e aici prilej de călătorie, femeia cafenie, o mulatră îi șoptește istoria peregrinărilor ei care se confundă cu cea a amorurilor, un amant în Peru, unul la Santa Clava, altul în SUA. E o călătorie ciudată care deschide porțile unui univers anatomic ce amintește de incursiunile în fiziologic ale avangardei: "Apele
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
aceasta e un desen mai degrabă întrezărit, visat, decât unul real, căci este cel pe care eul alături de iubită îl descoperă în complicata întindere a gheții de pe geamuri: "Iubita mea cu reflexe de amurg pe pulpele albe ca sideful/ îmi șoptea surâzând neutral: - Frigul a încrustat pe geam o hartă", "- Adu-mi ochianul. Nu-i un plan e un întreg continent;/ iată plante tentaculare și arbori cu alge rămase pe ramuri,/ a fost desigur aici un țărm tropical și un ocean
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
L-a înșelat întîi nevasta...” 9) în aceeași perioadă (adică între 1907 și 1910), fiorii intră în lexicul poetic al lui Topîrceanu, ca agenți ai schimbării ori ca semne ale unor emoții mai adînci: „Dar ce fior prin noapte trece./ Șoptesc copacii îngroziți./ Un tainic murmur, - ca o apă/ Coboară-n codrii adormiți.// Vin freamăte nelămurite,/ Prevestitoare de furtună,/ Și nouri vineți colo-n zare,/ Deasupra munților s adună...” 10) Cuvîntul e prezent, de asemenea, la prozatorii epocii: la Sadoveanu, care
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a rîs amar/ Și-a plîns mereu.// Cu-al meu aspect/ Făcea să mor,/ Căci tuturor/ Păream suspect.»” A mai trăit după asta 53 de ani. Cînd a murit, s-a simțit năpădit de întuneric. „Vine întunericul”, i-ar fi șoptit soției sale. Cînd am citit prima dată această vorbă, nu prea am crezut-o. îmi mirosea a adaptare după Goethe: „Mehr Licht!” M-am interesat apoi cum mor scriitorii, îndeosebi poeții, ce fac, ce gînduri îi încearcă înaintea clipei finale
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pensionarul François Mitterrand citea (cum a declarat într un interviu ) cărți despre istoria antică. Un cuvînt care la Lucian Blaga ar fi firesc, la Bacovia e neașteptat: mitologie. Se întîlnește în „Undeva”: „și numai singur treceam pe platoul melancolic, unde șoptea mitologia”. Și încă o dată, în titlul unui poem care mi se pare un mic gest de protest împotriva naivității celor ce credeau în mitul contemporan postbelic al apropierii unei fericiri generale: „Voi v așteptați/La orizont,/ La țări/ Și mări
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
căsătorește cu tânăra guvernantă: "Mireasa avea o rochie albă, lungă, de satin și în mână ținea un buchet în cascadă de minirosa cu panglici de iasomie. O coroniță de perluțe îi susținea voalul iluziei" (Slouching, 28). Astfel, pare să ne șoptească Didion, avem de-a face cu încă o persoană tânără și frumoasă ce visează visul auriu, în spatele "voalului iluziei." Dincolo de dovezile extraordinare ale unui prezent atât de incert, visul nu pare a fi deloc auriu. Deși Hunter Thompson este deseori
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cine știe ce) celor care s-ar grăbi să vadă aici similitudini cu vreo virgină politică de ultimă oră, care pozează în salvatoarea nației și își conduce acțiunile eroice pe un val de emoție populară, dar care aude, necontenit, "voci" care-i șoptesc ce să facă. Nici vorbă! Realitatea noastră e mult mai prozaică și mă tem că promisul exorcism abia acum începe. Pe cale de consecință, nu cred că e cazul să intrăm în panică că vine sfârșitul lumii pe 7 decembrie (sau
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
al termenilor vestici și estici pentru a pune în lumină integralitatea lumii creștine la care ne referim) sunt preambulul necesar al mântuirii și renașterii, și de aceea Învierea Domnului este punctul nodal, chintesența credinței creștine. Conform evangheliilor, cele șapte cuvinte șoptite de Iisus în timpul agoniei sale pe cruce au fost: "Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac", "Adevăr îți spun Ție, astăzi vei fi cu Mine în rai", "Femeie, iată fiul tău; iată mama ta", "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
te-aduse prin lanul de secară Ca dânsa tragi, În dreptul pridvorului la scară. Subțire, calci nisipul pe care ea sări. Cu berzele Într-Însul amurgul se opri... Și m-ai găsit, zâmbindu-mi, că prea naiv eram Când ți-am șoptit poeme de bunul Francis Jammes. Iar când În noapte câmpul fu lac Întins sub lună Și-am spus „Balada lunei” de Horia Furtună, M-ai ascultat pe gânduri, cu ochi de ametist, Și ți-am părut romantic și poate simbolist
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
cu noroc. Lică era grăbit să plece la treburile lui, iar comisarul n-a Îndrăznit să-1 rețină știind cine erau stăpânii lui. Între timp, jandarmii l-au adus pe Ghiță la Ineu și, Întâlnindu-se cu Lică, acesta i-a șoptit să nu-și facă griji și să aibă Încredere În el. În săptămâna următoare, au fost prinși Răuț și Acrișor, au fost găsiți și caii de la trăsură, dar vizitiul și feciorul nu erau nicăieri, nu se știa dacă au fugit
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
toate acestea nu prefigurează misterioasa aventură a eroului, iar hotărârea de a se Întoarce după partituri este justificată logic. Abia după ce coboară, comportamentul său marchează o schimbare. Căldura, motiv care străbate Întreaga nuvelă, afectează gesturile lui Gavrilescu și memoria: „Gavrilescule, șopti, atenție! Ce parcă ai Începe să Îmbătrânești. Te ramolești, Îți pierzi memoria.” Pe acest fond, apărea amintirea iubitei de la Charlotenburg, un leitmotiv al nuvelei. Semnele schimbării apar În finalul acestui episod, gestul personajului având semnificații premonitorii. „Aproape ajunsese când auzi
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
care am ajuns, pe mine însă mă dureau brațele atât de tare, încât nu mi-am adus aminte nici măcar de ultimele cifre din șaizecișicincidemiișiceva, așa că am rămas tăcut, dar am văzut cu coada ochiului că Iza se uită la mine, șoptindu-mi ceva, am putut să-i citesc de pe buze că unmiliard-șaptezecișitreidemilioane-șaptesutepatruzecișiunudemii-optsutedouăzecișipatru, dar faptul că-mi șoptea mie m-a făcut să roșesc atât de puternic, încât n-am putut să zic numărul, deși l-am înțeles în întregime, am rămas
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
adus aminte nici măcar de ultimele cifre din șaizecișicincidemiișiceva, așa că am rămas tăcut, dar am văzut cu coada ochiului că Iza se uită la mine, șoptindu-mi ceva, am putut să-i citesc de pe buze că unmiliard-șaptezecișitreidemilioane-șaptesutepatruzecișiunudemii-optsutedouăzecișipatru, dar faptul că-mi șoptea mie m-a făcut să roșesc atât de puternic, încât n-am putut să zic numărul, deși l-am înțeles în întregime, am rămas în continuare tăcut, cu mâinile ridicate, cocoțat pe coșul de gunoi, cu obrajii învăpăiați, și atunci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
parte, îi simțisem căldura palmelor chiar și prin haina de la uniformă, și m-am gândit că degeaba sunt îndrăgostit, că n-aș îndrăzni nici măcar s-o iau de mână, și atunci i-am spus că-i mulțumesc că mi-a șoptit, ea s-a uitat nedumerită la mine și mi-a spus că nu-i stă în obicei să șoptească nimănui, dar eu i-am spus c-am văzut cum mi-a șoptit un miliard-șaptezecișitreidemilioane-șaptesutepatruzecișiunudemii-optsutedouăzecișipatru, Iza și-a scuturat capul, spunând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
că n-aș îndrăzni nici măcar s-o iau de mână, și atunci i-am spus că-i mulțumesc că mi-a șoptit, ea s-a uitat nedumerită la mine și mi-a spus că nu-i stă în obicei să șoptească nimănui, dar eu i-am spus c-am văzut cum mi-a șoptit un miliard-șaptezecișitreidemilioane-șaptesutepatruzecișiunudemii-optsutedouăzecișipatru, Iza și-a scuturat capul, spunând că nu-i adevărat, iar eu că ba da, și ea că ba nu, apoi s-a întors și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
am spus că-i mulțumesc că mi-a șoptit, ea s-a uitat nedumerită la mine și mi-a spus că nu-i stă în obicei să șoptească nimănui, dar eu i-am spus c-am văzut cum mi-a șoptit un miliard-șaptezecișitreidemilioane-șaptesutepatruzecișiunudemii-optsutedouăzecișipatru, Iza și-a scuturat capul, spunând că nu-i adevărat, iar eu că ba da, și ea că ba nu, apoi s-a întors și s-a dus la cuier după mătură și făraș, și când s-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
puțin. „Tofloacă, marș de-acolo!“, a țipat speriat stăpânul câinelui.Tofloacă alerga cu disperare de la un capăt la altul al petecului de pământ din ce în ce mai neîncăpător. Lumea a început să-i plângă de milă. „Nici Dumnezeu nu-l mai scapă“, a șoptit o femeie. S-ar putea ca vorbele femeii să fi stârnit orgoliul lui Dumnezeu, căci, sub privirile noastre uimite, câinele s-a aruncat în râul învolburat și a înotat voinicește spre mal, însoțit de chiotele de îmbărbătare ale copiilor. Când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
trăi. Cu copii în jur, ploaia nu te udă, ci te răcorește, iar amenajarea unei vile (fost orfelinat unde ea a crescut) nu e corvoadă, ci pregătirea cuibului, cu rămurele, pământ umed și răsuflare caldă. Un duh bun le-a șoptit scenaristului și regizorului să nu se îndepărteze de traseul obișnuit al acestui gen de filme. Deschidere calmă, dar vag amenințătoare, apariția semnelor prevestitoare, crescendo-ul emoției care culminează cu momentul confruntării finale, apoi se lasă iar liniștea. Toată carnea stă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
Plecând de la raportul dintre zona intimă și utilizarea vocii, autorul specifică modul apropiat, al actului sexual și al luptei, în care vocea nu are un rol important și modul îndepărtat, al aprecierii mirosului și parfumului personal, în care vocea este șoptită. b) distanța sau zona personală (46 cm 1,3 m) este aceea a conversației amicale, salutului și strângerii de mână. La această distanță se disting detaliile pielii, ale părului, petele existente pe piele sau pe haine, iar subiectele abordate sunt
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
calitatea de a fi grăitoare. S-a considerat că acest procedeu - larg utilizat în unele specii ca basmul sau balada - ar fi un caz particular al metaforei și anume o metaforă verbală, deoarece termenul înlocuit este un verb. („mângâie vântul”, „șoptește pădurea”). T. Vianu și-a manifestat rezerve față de această idee și a arătat că pot exista și personificări statice - în care termenul înlocuit este un substantiv sau un adjectiv - citând în acest sens o frumoasă expresie poetică a lui V.
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
criticismului retoric și al științelor comunicării, își expune și intercalează propria-i înțelegere și propriile-i opinii în legătură cu cele discutate. De asemenea, cere permanent opinia cititorului pentru a se asigura că acesta este prezent, este concentrat pe cele scrise și șoptite de către autoare, care își prezintă cu o sinceritate seducătoare adevărata aventură trăită în chiar procesul elaborării și redactării cărții de față. Rămânând foarte aproape de textul prezentat, aflăm de la autoare că această carte reprezintă sfârșitul unei aventuri intelectuale, în care își
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
strigat repede către dascăl: << Dascăle, aprinde repede un chibrit ca să văd pe care ... a mai născut și Isac!>> La auzul acestora, Pogor se tăvălea de râs. Atunci dumneata te-ai apropiat de el și, luându-l cu binișorul, i-ai șoptit: „ Coane Vasile! Ți-am făcut pozna. Ai spart perjele cu... șezutul, cum ne-a fost vorba.” Din perjele pe care le-ai așezat cu atâta grijă se făcuse o adevărată chiseliță. În seara aceea, la Junimea a fost un râs
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
unei cumpene, imagine atât de frecventă în scrisul eminescian. Omul trăiește în măsura în care aspiră spre ființă, spre ceea ce este general și etern: „Nu trăiți voi, ci un altul vă inspiră - el trăiește,/ El cu gura voastră râde, el se ncântă, el șoptește,/ Căci a voastre vieți cu toate sunt ca undele ce curg,/ Vecinic este numai râul: râul este Demiurg.” (Scrisoarea V). Geniul este ipostaza prin care omul se înscrie într-o 46 dinamică universală, avînd ca finalitate dobândirea adevărului, un alt
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
unei cumpene, imagine atât de frecventă în scrisul eminescian. Omul trăiește în măsura în care aspiră spre ființă, spre ceea ce este general și etern: „Nu trăiți voi, ci un altul vă inspiră - el trăiește,/ El cu gura voastră râde, el se ncântă, el șoptește,/ Căci a voastre vieți cu toate sunt ca undele ce curg,/ Vecinic este numai râul: râul este Demiurg.” (Scrisoarea V). Geniul este ipostaza prin care omul se înscrie într-o 46 dinamică universală, avînd ca finalitate dobândirea adevărului, un alt
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
și cuparilor să umple cupele cu vin și-om lega frăție de cruce pe cât om fi și-om trăi." (Mihai Eminescu, Făt-Frumos din lacrimă) (b) " Nu e adevărat, răspunse Neghiniță râzând, omul spune mai puțin decât gândește. Dacă nu-ți șopteam eu că copacul uscat nu mai dă de la rădăcină, cine știe ce-ai mai fi spus... Baba se făcu ca para focului. Zău așa... nu te rușina, mamă, nu zău... Așa e omul. Când e mic face nebunii fiindcă e
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]