12,537 matches
-
iar în cazul limbajului politic, conduce la pierderea legitimității locutorului și a actelor sale politice. O trăsătură definitorie a manifestărilor discursive din domeniul politicii este caracterul polifonic, limbajul politic fiind palimpsestul enunțurilor anterioare ale aceluiași emițător, dar și al enunțurilor adversarilor. Una dintre formele prototipice de manifestare a limbajului politic, dezbaterea, pune în evidență calitatea de inter-discurs a acestuia: limbajul politic reia, interpretează, analizează, inovează chiar conținuturile altor enunțuri, emise anterior pe scena politică. În presa politică, discursul jurnalistului este în
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
impune ca locutorii să spună numai ceea ce cred că este adevărat și să nu afirme ceea ce nu pot dovedi. Omul politic este mai puțin interesat de adecvarea la realitate, punând mai degrabă limbajul în slujba reconstrucției realității și a denigrării adversarilor politici; c) maxima de pertinență sau de relevanță solicită ca fiecare intervenție a unui schimb verbal să se coreleze cu celelalte și să fie legată de tema în discuție. În cazul comunicării politice, emitenții sunt deseori tentați să se abată
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
când Eminescu ajunge în atenția colegilor de breaslă și a publicului cititor printr-un discurs jurnalistic inedit, expresie a libertății de gândire și a refuzului oricăror bariere ideologice. Gazetarul se impune în presa vremii drept unul dintre cei mai vehemenți adversari ai clasei politice românești, evidențiindu-se prin ușurința cu care tratează teme dintre cele mai variate și prin soliditatea discursului ergumentativ. Paradigma publicisticii eminesciene marchează aptitudinea gazetarului de a impune un model discursiv în presa vremii, contribuind decisiv la modernizarea
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
solidă a materialelor publicate. Depășind adversitatea politică dintre gazetele la care scriu, cei doi jurnaliști ilustrează în fond două moduri de raportare la realitățile politice ale vremii și două moduri de înțelegere a limbajului publicistic. Eminescu critică "logosul apocaliptic" al adversarului, coloratura pronunțat eschatologică, excesul de tehnicism retoric, apelul permanent la "sofistică", purtând amprenta utopismului gândirii liberale. Ironia descalificantă este cultivată cu obstinație de jurnalist în demersul de demontare a discursului cultivat de adversar: "Ziarul Românul este desăvârșit întru toate, și
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
limbajului publicistic. Eminescu critică "logosul apocaliptic" al adversarului, coloratura pronunțat eschatologică, excesul de tehnicism retoric, apelul permanent la "sofistică", purtând amprenta utopismului gândirii liberale. Ironia descalificantă este cultivată cu obstinație de jurnalist în demersul de demontare a discursului cultivat de adversar: "Ziarul Românul este desăvârșit întru toate, și chiar în simțimintele sale patriotice. I se rupe inima de biata țară și, într-un strigăt de durere, ne îndeamnă să fim gata, căci oara se apropie, catapeteasma bisericii în curând are să se
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Sunt preluate, evident, din alte colecții sau din vorbirea curentă"240, apreciază D. Vatamaniuc. Nici exemplele pe care le pune la dispoziție epica populară nu sunt neglijate de jurnalist care recurge la versuri din baladele populare pentru a discredita declarațiile adversarilor politici. Literatura cultă este valorificată de Eminescu în ilustrarea concepțiilor politice, iar apelul la fragmente literare edificatoare devine o practică constantă a scrisului jurnalistic eminescian. "Poetul pune în discuție în scrisul său problemele fundamentale, pe care le tratează cu mijloacele
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
teritoriului său, toate acestea deosebite și neatârnând câtuși de puțin de la liberul arbitru al indivizilor din cari, într-un moment dat, se compune societatea. De aceea, dacă tendențele și ideile noastre se pot numi reacționare, epitet cu care ne gratifică adversarii noștri, această reacțiune noi n-o admitem decât în înțelesul pe care i-l dă fiziologia, reacțiunea unui corp capabil de a redeveni sănătos influențelor stricăcioase a elementelor străine introduse înlăuntrul său (s.n.)"268. Luând ca punct de plecare afirmația
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Nu lingușim pe nimenea, pentru că nu suntem în stare de-a spune neadevărul, iar adevărul este singura rațiune de-a fi a unei dări de samă de orice natură"303. În cadrul articolelor polemice, Eminescu pornește de la deconstruirea demersului argumentativ al adversarului, demontând, pe rând, fiecare argument al acestuia, pentru a demasca în final lipsa de conținut și falsitatea materialului 304. Declarându-se pentru fundamentarea științifică a articolului de presă, Eminescu afirmă: "E adevărat că sofismele sunt atât de dese în gazete
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
verbală, cu o proverbialitate neasemuite în care e ceva din Creangă și din Anton Pann, dar subtilizat, adus la complexitatea gândirii culte"312. Condamnat pentru virulența limbajului folosit, pentru duritatea exprimării, pentru utilizarea invectivelor și a calificativelor degradante în prezentarea adversarilor politici, Eminescu răspunde unor astfel de critici într-unul din articolele sale, publicat în paginile Timpului: Nu alegem vorbele după cum îndulcesc sau înăspresc lucrul, ci după cum acopăr mai exact ideea noastră. Vorba nu e decât o unealtă pentru a exprima
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
dintre puținii oameni care l-au cunoscut îndeaproape: "Eminescu nu era cruțător nici față cu membrii partidului când se nimerea ca ei să cadă în vreun păcat, ba era în stare să laude faptele bune și dacă erau săvârșite de adversari politici"332. Considerăm că activitatea jurnalistică eminesciană are la bază interesul gazetarului față de schimbările timpului său, față de prefacerile prin care trece societatea românească în pragul epocii moderne, și nevoia de a exprima atitudinile, credințele, opțiunile personale. Articolul de ziar devine
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
trădători între români. Simțăminte atât de nobile, întotdeauna frumoase, chiar atunci când nu le poți înțelege"346. Regăsim în publicistica eminesciană expresii de o rară violență, crudități ale limbajului care au generat critici virulente la adresa jurnalistului. Invectivele la adresa oamenilor politici, caricaturizarea adversarilor în polemicile de idei, cultivarea insistentă a pamfletului, ironia vitriolantă sunt instrumente ale unei jurnalistici de atitudine, cu pondere distinctă în etapele activității publicistice. Obiectul polemistului Eminescu acoperă o problematică vastă, scopul scrisului său vizând o etică superioară, mostră a
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
mostră a unei conștiințe gazetărești accentuate. În replicile pe care le dă colegilor de breaslă de la celelalte publicații ale vremii, Românul, Pressa, România liberă, jurnalistul pledează pentru dialogul polemic onest: "Cea mai slabă dintre apucăturile sofistice e înjurătura. Când argumentele adversarului sunt prea tari încât nu poți întâmpina nimic la ele, lași obiectul în discuție cu totul de o parte și, atribuindu-i adversarului intențiuni și vederi cu totul străine obiectului, îl numești când trădător, când calomniator, cu un cuvânt tot
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
liberă, jurnalistul pledează pentru dialogul polemic onest: "Cea mai slabă dintre apucăturile sofistice e înjurătura. Când argumentele adversarului sunt prea tari încât nu poți întâmpina nimic la ele, lași obiectul în discuție cu totul de o parte și, atribuindu-i adversarului intențiuni și vederi cu totul străine obiectului, îl numești când trădător, când calomniator, cu un cuvânt tot ce-ți vine la îndemână (...). Dreptul de-a înjura nu poate rezulta decât din dovada că adversarul e un mișel în ceea ce privește caracterul lui
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de o parte și, atribuindu-i adversarului intențiuni și vederi cu totul străine obiectului, îl numești când trădător, când calomniator, cu un cuvânt tot ce-ți vine la îndemână (...). Dreptul de-a înjura nu poate rezulta decât din dovada că adversarul e un mișel în ceea ce privește caracterul lui. Căci erorile sale de cugetare, lipsa sa de judecată, defectele minții dau cel mult dreptul la satiră și ironie, nu la înjurătură"347. În ciuda acestor afirmații, jurnalistul recurge el însuși în focul polemicii la
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în ceea ce privește caracterul lui. Căci erorile sale de cugetare, lipsa sa de judecată, defectele minții dau cel mult dreptul la satiră și ironie, nu la înjurătură"347. În ciuda acestor afirmații, jurnalistul recurge el însuși în focul polemicii la expresii injurioase la adresa adversarilor. Fie că este vorba despre învățământ, teatru, presă, limbă, politica internă și externă sau de situația demografică a țării, fie că tratează problemele naționale sau relațiile politice externe, gazetarul depune aceeași vervă polemică, același angajament retoric, salvând textele de ariditatea
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
solide care să susțină o idee sau alta, spațiu care antrenează o multitudine de mijloace pamfletare"348. În ce privește prima categorie, pamfletul își trage sevele din parodie, din scenariul aluziv, construit în jocul lingvistic al subtilizărilor onomastice și toponimice. Parodia limbajului adversarului estompează din gratuitatea unui sarcasm accentuat violent, iar ironia, cultivată intens de gazetar, conferă savoare textelor: "Uitând vechiul și nestrămutatul adevăr pedagogic non multa sed multum, d. Chițu a presupus că copiii români sunt toți excepționali prin memorie și judecată
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
politice românești, oferind în același timp terenul propice dezvoltării polisemiei. Jurnalistul nu se limitează la simpla prezentare a stărilor de lucruri, ci recurge la mecanismele ironiei subtile, din dorința de a câștiga adeziunea cititorului, de a demonta demersul argumentativ al adversarilor, de a ridiculiza obiceiurile clasei politice românești sau de a-și manifesta dezacordul față de modul de gândire și de acțiune al oamenilor politici ai vremii. Formă a comunicării oblice, ironia favorizează desfășurarea vocației artistice a jurnalistului, contribuind în același timp
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ridiculiza obiceiurile clasei politice românești sau de a-și manifesta dezacordul față de modul de gândire și de acțiune al oamenilor politici ai vremii. Formă a comunicării oblice, ironia favorizează desfășurarea vocației artistice a jurnalistului, contribuind în același timp la discreditarea adversarilor de polemică. În acest sens, titlul articolului "Cum se jertfește un redactor", din 9 iulie 1876, anunță tonul ironic al jurnalistului la adresa unui redactor de la Curierul intereselor generale: "Redactorul Curierului intereselor generale, numai spre a fi consecuent, se jertfește cu
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
fie tratată ca o provincie deosebită, respectându-se legile, datinele, individualitatea lor locală, iar nu ca Românie transdanubiană"398. Eminescu îmbogățește limbajul politic al vremii cu valențe semnificative inedite, prin adăugarea de conotații noi unor semnificații deja consacrate: "Reacțiune! strigă adversarii noștri. Reacție, da, răspundem noi; nu însă reacție prin răsturnare, nu reacție politică în sensul feudal, cum insinuați dv. cu rea credință. Voim și sperăm o reacție socială și economică determinată de rămășița puterilor vii ale poporului, care, dacă nu
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în paginile publicației comentarii ale aspectelor politice ale vremii, se numără I.C. Brătianu, Ion Ghica, Cezar Bolliac, I.G. Valentineanu și Radu Ionescu. Ținuta prestigioasă a publicației este conferită de activitatea desfășurată de C.A. Rosetti, unul dintre cei mai vehemenți adversari de polemică ai lui Eminescu. Stilul publicistic cultivat de Rosetti "își are sursa în oratoria revoluționară pașoptistă, amintind și de înflăcărarea romantică a publicisticii franceze de la 1848"490. Patosul argumentației, amploarea frazelor, trimiterile istorice, abundența repetițiilor sunt câteva dintre constantele
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
să programul nu a incrementat nici un cuvânt aferent acestei clase. În ciuda polemicilor aprige dintre gazetari, discursul publicistic din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea își păstrează eleganța, fiind concentrat asupra demontării, cu argumente solide, a afirmațiilor adversarului și nu pe atacul la persoană; e) toate cele patru publicații supuse analizei se remarcă prin unitate la nivelul problematicii abordate, iar diferențele de atitudine și opțiune politică nu sunt relevante la nivel lexical. În acest context, distincțiile ideologice se
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
imprimă textelor o componentă reflexivă accentuată, evidențiind refuzul înregimentării politice a gazetarului, ipostaza specialistului imprimă articolelor o dimensiune pozitivistă pregnantă, implicând recursul la surse de autoritate în domeniile abordate. Polemistul recurge la un discurs virulent, urmărind demontarea concepțiilor politice ale adversarilor astfel încât, deși pledează pentru un discurs polemic onest, Eminescu recurge el însuși în focul dezbaterilor la atacuri dure, care îi vor atrage numeroase acuze în epocă. Pamfletul, ironia și satira devin armele celui care își subordonează scrisul unui unic principiu
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
statului centralizat. Dar ar fi iluzoriu să vezi în această evoluție ceva fatal și ireversibil și să-i stigmatizezi în mod mai mult sau mai puțin deschis pe cei care, într-un moment sau altul, s-au opus acestei idei: adversarii lui Richelieu se refereau la valori care nu erau de disprețuit, vandeenii își apărau libertățile și credința. Nu numai Franța înseamnă diversitate, ci istoria ei însăși. Am vrut să o surprindem ca atare, fără să ne arogăm dreptul de a
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și Artois. Întors în Franța, regele refuză să execute un text semnat sub constrîngere. Războiul reîncepe, dar de data aceasta, Henric al VIII-lea, neliniștit de succesele lui Carol Quintul, se apropie de regele Franței, care, în 1529, semnează cu adversarul său pacea de la Cambrai: Carol renunță la Burgundia, Francisc la ducatul milanez. Reconcilierea este trecătoare. În 1536, la moartea ducelui de Milano, readus la tron de Carol Quintul, Francisc I reclamă ducatul. Războiul începe din nou și conduce în 1538
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Crépy din 1544. Aceste două noi războaie, care se desfășoară în Italia de Nord, în Provence, în Champagne, în Picardia, se termină tot atît de incert ca și precedentul, în ciuda sprijinului pe care Francisc I și l-a asigurat din partea adversarilor celor mai ireductibili ai împăratului: turcii și prinții protestanți germani. Este adevărat că în 1543 Henric al VIII-lea s-a apropiat din nou de Carol Quintul. Henric al II-lea și pacea de la Cateau-Cambrésis. În 1552, Henric al II
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]