11,393 matches
-
Robert D. English, au remarcat lupta dintre "noii gânditori" și conservatori, în timpul căreia ultimii au blocat în mod deliberat procesul schimbării. Un exemplu a fost șirul de evenimente care a urmat după dezastrul de la Cernobîl. După cum afirmă English, Gorbaciov și aliații lui au fost "dezinformați de complexul militaro-industrial" și au fost "trădați de conservatori", care au blocat informațiile despre incident și de aceea făcând să se întârzie orice răspuns oficial.. Jack F. Matlock Jr. a afirmat că Gorbaciov a cerut autorităților
Mihail Gorbaciov () [Corola-website/Science/298050_a_299379]
-
îndepărtat de pe făgașul reformelor de orice fel și s-a îndreptat către o evoluție de nestăpânit a problemelor naționale, ceea ce va duce la dezintegrarea Uniunii Sovietice. În timp ce inițiativele gorbacioviste vizau întărirea libertății și democrației în Uniunea Sovietică și în rândurile aliaților din blocul răsăritean, politica economică a guvernului său a dus treptat țara către colaps. Pe la sfârșitul deceniului al nouălea, au apărut crize ale aprovizionării principalelor produse alimentare, (carne, zahăr, ș.a.), ceea ce a condus la reintroducerea sistemului cartelelor, abandonat în URSS
Mihail Gorbaciov () [Corola-website/Science/298050_a_299379]
-
oficiale), de la 0 la 109 miliarde de ruble, stocurile de aur au scăzut de la 2.000 la 200 de tone, iar datoria externă a crescut de la 0 la 120 miliarde de dolari. Mai mult chiar, democratizarea URSS-ului și a aliaților din blocul răsăritean a dus la definitiva subminare a puterii Partidului Comunist al Uniunii Sovietice și chiar a poziției lui Gorbaciov. Relaxarea cenzurii și încercarea de deschidere politică au avut efectul secundar neașteptat al redeschiderii conflictelor naționale, nerezolvate mult prea
Mihail Gorbaciov () [Corola-website/Science/298050_a_299379]
-
În decembrie, Gorbaciov a primit noi puteri executive din partea Sovietului Suprem, cu argumentul că această mișcare era necesară pentru a contracara "forțele întunecate ale naționalismului". Toate aceste mișcări au dus la demisia lui Eduard Șevardnadze, care considera că fostul său aliat se îndreaptă către o poziție dictatorială. Demisia lui Șevardnadze a fost o lovitură personală pentru Gorbaciov și pentru eforturile lui de reformă. Gorbaciov, în acest timp, pierdea tot mai mult teren în fața naționaliștilor. În octombrie 1990 a fost fondat partidul
Mihail Gorbaciov () [Corola-website/Science/298050_a_299379]
-
în urma războiului anglo-bur (1899-1902). În 1910 a fost creată Uniunea Sud-Africană, ca dominion britanic, prin unirea Coloniei Capului, republicilor Orange, Natal și Transvaal, care participă la primul război mondial de partea Angliei, iar la al doilea război mondial de partea Aliaților. În 1949, guvernul Uniunii Sud-Africane a anexat Africa de Sud-Vest, pe care o administrase până atunci sub un mandat instituit de Liga Națiunilor și, mai târziu, de O.N.U. În anii postbelici, autoritățile sud-africane au înăsprit regimul de asuprire
Africa de Sud () [Corola-website/Science/298068_a_299397]
-
post din țară. Acest post era unul nedorit în interiorul partidului (Stalin era numit, câteodată, de către camarazii de partid "Tovarășul Cartotecă"), dar el a văzut potențialul funcției care-i putea asigura baza puterii, el fiind capabil sa aducă în partid numeroși aliați personali. Această concentrare de putere personală l-a alarmat din ce în ce mai mult pe muribundul Lenin și, în testamentul său politic, el a cerut înlăturarea "brutalului" Stalin. Până la urmă, acest document nu a fost luat în seamă de membrii Comitetului Central, mulți
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
locale, care trebuiau să încerce să introducă modelele sovietice în zonă. În 1948 această decizie a dus la stabilirea de guverne staliniste în Polonia, Cehoslovacia, Ungaria, România și Bulgaria, țări denumite mai târziu "blocul comunist". Albania comunistă a rămas un aliat, dar Iugoslavia, sub conducerea lui Iosif Broz Tito, s-a rupt de influența sovietică. Stalin a văzut consolidarea puterii sovietice în zonă ca un pas necesar pentru protejarea URSS-ului cu o centură de state cu guverne prietenești, care să
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
prietenoasă față de Vest și că va forma un "cordon sanitar" împotriva comunismului. S-au confirmat, de asemenea, temerile a numeroși politicieni din Vest că Uniunea Sovietică continua să dorească să răspândească comunismul în toată lumea. Relațiile dintre Uniunea Sovietică și foștii aliați occidentali din cel de-al Doilea Război Mondial s-au deteriorat rapid și au deschis calea unei perioade lungi, caracterizate de tensiuni și lipsă de încredere între Est și Vest, cunoscută sub numele de războiul rece. (Vezi și Cortina de
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
Hood). S-a spus că a mai folosit cel puțin o duzină de alte nume, pentru comunicații secrete, dar pentru motive lesne de înțeles, multe au rămas necunoscute. Imediat după victoria în Al Doilea Război Mondial, în timp ce sovieticii negociau cu Aliații numeroase probleme, Stalin îi trimitea directive lui Molotov semnând "Drujkov". Printre alte porecle pseudonime au fost "Ivanovici", "Soso" ori "Sosso" (numele său din copilărie), "David", "Nijaradze" ori "Nijeradze" și "Chijikov". Sunt mai multe zvonuri în legătură cu originile lui Stalin, nici una fiind
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
haosului existent a murit un mare număr de congolezi. După 5 ani de instabilitate și conflict, Joseph-Désiré Mobutu l-a răsturnat pe Kasavubu în 1965 beneficiind, se pare, și de sprijinul CIA. Mobutu se opunea comunismului putând fi, astfel, un aliat important al SUA în zonă. Mobutu a stabilit un sistem cu un partid unic și s-a declarat șef al statului. El organiza, din când în când, alegeri în care era singurul candidat. Deși în țară era pace și o
Republica Democrată Congo () [Corola-website/Science/298088_a_299417]
-
deceniu al secolului al XX-lea, Argentina a devenit una dintre marile puteri din America de Sud, făcând progrese economice și sociale remarcabile. În Primul Război Mondial, Argentina a rămas neutră, dar a avut un rol important în aprovizionarea cu alimente a aliaților. Criza economică din 1929 a avut repercusiuni serioase în Argentina. După 1936, mișcările cu caracter fascist capătă amploare. În ianuarie 1942, la Conferința Pan-Americană pentru apărare de la Rio de Janeiro, Argentina și Chile au fost singurele țări care au
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
ianuarie 1944. În data de 24 februarie 1944, în perspectiva războiului iminent cu Germania nazistă, o juntă militară autointitulată „Colonei” l-a destituit pe președintele Pedro Ramirez. Conducătorul juntei a fost colonelul Juan Domingo Peron. În ciuda manifestărilor de simpatie față de Aliați, guvernul a continuat să ofere adăpost agenților naziști. În iulie 1944, SUA a acuzat Argentina că ajută Puterile Axei. De abia în ziua de 27 martie 1945, țara a declarat război Germaniei naziste și Japoniei. Argentina a devenit, în lunile
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
și Eritreea, transformată în provincie mai târziu. În 1974, o lovitură militară l-a debarcat pe împăratul Haile Selassie (Ras Tafari). În 1977, altă lovitură de stat a orientat noua putere spre orbita sovietică, transformându-se în cel mai fidel aliat al URSS în Africa. Până în 1991 șeful statului, al guvernului și secretarul Partidului Muncitorilor a fost colonelul Haile Mariam Mengistu, astăzi judecat în contumacie pentru crime împotriva umanității, acuzat de folosirea foametei ca armă. În mai 1991, Meles Zenawi împreună cu
Etiopia () [Corola-website/Science/298099_a_299428]
-
la 8 noiembrie 1943 noul guvern libanez a abolit unilateral mandatul francez asupra regiunii. Francezii au reacționat prin încarcerarea noului guvern. În fața presiunii internaționale, ei i-au eliberat pe oficialii guvernamentali la 22 noiembrie 1943 și au recunoscut independența Libanului. Aliații din al Doilea Război Mondial au ținut regiunea sub control până la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Ultimele trupe franceze s-au retras în 1946. S-au făcut estimări că în iulie 2010 Libanul avea o populație de 4
Liban () [Corola-website/Science/298116_a_299445]
-
cadou Malinche, care a jucat un rol important pentru străini în cucerirea Mexicului. Spaniolii au mers până la coasta Veracruz, unde au intrat în Mezoamerica. Acolo au stabilite parteneriate cu unele popoare indigene și s-au mutat în Mexic-Tenochtitlan. Pe drum, aliații au învins aztecii, ca și în Cholula. Montezuma al II-lea (Moctezuma Xocoyotzin) i-a primit pașnic pe spanioli, dar uciderea Toxcatl i-a pus pe azteci pe picior de război. Din punct de vedere geografic, Mexic face parte din
Mexic () [Corola-website/Science/298127_a_299456]
-
de țiței care transformaseră Iranul într-unul din marii producători mondiali. Mișcările antiguvernamentale laice, dar îndeosebi religioase, generalizate, în 1978, în majoritatea provinciilor, au ca urmare părăsirea, la 16 ianuarie 1979, a țării de către șahul Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr (1941-1971), aliat fidel al S.U.A. și preluarea puterii de către Consiliul Revoluționar Islamic, în frunte cu ayatollahul Ruhollah Khomeiny, care proclama, la 1 aprilie 1979, Iranul republică islamică. Noua Constituție, aprobată de un referendum la 2-3 decembrie 1979, transformă Iranul într-un stat
Iran () [Corola-website/Science/298110_a_299439]
-
nimic cauza pakistaneză, astfel Islamabadul a avut toate motivele posibile de a fi suspicios privind intențiile SUA și din această cauză Pakistanul s-a simțit trădat de-a lungul anilor, realizând în același timp că SUA nu a fost un aliat de bază, în special din cauza faptului că Pakistanul nu a primit nici o susținere din partea Americii când cel mai mult avea nevoie. Resentimentele Islamabadului au crescut și mai mult când SUA s-a opus programului nuclear pakistanez, urmând și “lovitura” Administrației
Pakistan () [Corola-website/Science/298132_a_299461]
-
lovitură de stat militară și, după cum afirmă Hrușciov în memoriile sale, de convingerea că „Beria ne pregătește cuțitele”. La 26 iunie 1953, Beria a fost arestat într-o ședință a prezidiului, după pregătiri militare extinse efectuate de Hrușciov și de aliații săi. Beria a fost judecat în secret, și executat în decembrie 1953 împreună cu cinci dintre apropiații săi. Execuția lui Beria s-a dovedit a fi ultima oară când învinsul unei lupte pentru putere la vârful regimului totalitar sovietic plătește cu
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
cu Germania de Est. Aceasta ar fi însemnat că Germania de Est, care nu era parte a tratatelor prin care puterile occidentale aveau acces la Berlin, ar fi căpătat controlul asupra rutelor către oraș. Acest ultimatum a produs disensiuni între aliații occidentali, care nu erau dornici să declanșeze un război din acest motiv. Hrușciov însă a prelungit în mod repetat termenul limită. Hrușciov a încercat să elimine multe arme convenționale, și să apere Uniunea Sovietică cu rachete. El credea că dacă
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
cerut încetarea focului și retragerea trupelor sovietice, cerere acceptată de o majoritate a Prezidiului sovietic, în frunte cu Hrușciov, care au ales să dea o șansă noului guvern maghiar. Hrușciov a presupus că dacă Moscova anunță liberalizarea în relațiile cu aliații săi, atunci Nagy va adera de bună voie la alianța cu Uniunea Sovietică. La 30 octombrie însă, Nagy a anunțat alegeri cu mai multe partide, și a doua zi dimineața că Ungaria se retrage din Pactul de la Varșovia. La 3
Nikita Sergheevici Hrușciov () [Corola-website/Science/298048_a_299377]
-
numeau ei -Tripolitania, a durat până la sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial, în timpul conflagrației teritoriul Libiei fiind teatrul luptei între "Afrika Korps" a lui Erwin Rommel, de partea Axei, și trupele Marii Britanii, sub comanda lui Montgomery. La sfârșitul războiului aliații nu s-au înțeles în privința viitorului fostei colonii italiene. În acel moment Libia avea un teritoriu de cinci ori mai mare decât Italia. Cu toate acestea, populația ei nu depășea un milion de locuitori, ceea ce facea să reprezinte o destinație
Libia () [Corola-website/Science/298118_a_299447]
-
Uniunea Africană, care a luat locul Organizației Unității Africane O.U.A. a fost întemeiată printr-o ceremonie care a avut loc în orașul libian Sirt. După atentatele organizației al-Qaida din 11 septembrie 2001, și după lansarea de către SUA și aliații ei a războiului care a dus la răsturnarea regimului taliban în Afghanistan și cea a regimului lui Saddam Hussein în Irak, în anul 2003 guvernul libian și-a recunoscut până la urmă responsabilitatea pentru atentatul de la Lockerbie și pentru cel contra
Libia () [Corola-website/Science/298118_a_299447]
-
în URSS. Ei au plecat cu un tren către Viena și nu s-a mai auzit nimic despre ei. Restul au rămas în Liechtenstein încă un an, rezistând, cu ajutorul Liechtensteinului, presiunilor guvernului sovietic de a participa la programul de „repatriere”. (Aliații occidentali, în conformitate cu acordurile stabilite cu ocazia Conferinței de la Ialta, au repatraiat cetățenii sovietici.) În cele din urmă, guvernul Argentinei a oferit azil și circa o sută de oameni au plecat acolo. Evenimentele sunt comemorate de un monument aflat în satul
Liechtenstein () [Corola-website/Science/298119_a_299448]
-
dus la un număr estimat de 45 de milioane de decese între 1958 și 1961, în cea mai mare parte din cauza foametei. Între 1 și 2 milioane de moșieri au fost executați fiind stigmatizați drept „contrarevoluționari” În 1966, Mao și aliații săi au lansat Revolutia Culturală, ceea ce a adus o perioadă de incriminare politică și revolte sociale, care a durat până la moartea lui Mao în 1976. În octombrie 1971, Republica Populară Chineză a înlocuit Republica China în cadrul Organizației Națiunilor Unite și
Republica Populară Chineză () [Corola-website/Science/298086_a_299415]
-
guvernului provizoriu condus de Alexandr Kerenski și a devenit membru al Sovietului din Petrograd. După venirea la putere a bolșevicilor, el a devenit Comisar al Poporului pentru Afacerile Externe, având ca sarcină importantă negocierea tratatului de pace cu Germania și aliații ei. Dar retragerea de la negocieri din 10 februarie 1918 a provocat invazia germană pe 18 februarie. Succesele rapide germane a obligat regimul sovietic să semneze un tratat foarte dezavantajos pe 3 martie la Brest-Litovsk. Ca urmare, Troțki a demisionat din
Lev Davidovici Troțki () [Corola-website/Science/298198_a_299527]