KorAP: Find »[drukola/base=ambasador & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...363 364 365 ...547 >

13,659 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841

carieră de peste 3 decenii în diplomație, care m-a purtat de la "atașat" la "ambasador", parcurgând toate eșaloanele și gradele după examene și concursuri, fără să "ard" nici o etapă.( Astăzi suntem, dacă nu campioni mondiali cu siguranță europeni în fabricarea de ambasadori proveniți din tineri secretari 3 sau secretari 2, în vârstă de 28-30 de ani, fără nici un stagiu în exterior și de multe ori și fără stagiu în MAE, dar despre aceste minuni la timpul cuvenit.) Biroul în care mi-am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
Internaționale, din serii mai vechi. Am reținut cu satisfacție că aveau cu toții aceeași opinie referitoare la "papagalul roșu", șeful nostru, și într-o atmosferă de bună dispoziție li s-au dezlegat limbile și în privința unor "cadre superioare" directori, miniștri adjuncți, ambasadori. Despre "șeful suprem", ministrul Corneliu Mănescu, "generalul", aveau cu toții o opinie favorabilă, prezentându-l ca pe un "pater familias", de care se simțeau atașați, încurajați, ocrotiți, dojeniți fără răutate și răsplătiți pe merite. Aveam de pe atunci mare respect pentru diplomație

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
cu poticneli, apoi tot mai bine și eram apreciat și de colegi, și de conducerea Direcției. Așa că a apărut și propunerea de "promovare", trimiterea la o misiune diplomatică, visul oricărui tânăr diplomat. Întrucât trebuia să plec urgent, fiind solicitată de către ambasador ocuparea postului, am intrat în "pregătire", perioadă absolut necesară pentru familiarizarea cu "țara de reședință", cu problematica relațiilor bilaterale și a celor specifice cultural-științifice. Fiind o persoană responsabilă, mi-am luat pregătirea în serios, căutând să nu las nimic necitit

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
ultimul refugiu al lui Hitler și apropiaților săi. Toate acestea făceau din Berlin în plan personal și profesional un centru important și interesant, o școală a "diplomației concrete", unde speram să învăț cât mai multe. "Colectivul" era condus de un ambasador, fost profesor universitar, bun organizator, exigent cu el însuși și cu ceilalți. Mi-a plăcut din prima zi "strategia" sa cu privire la programul meu de lucru: "ne întâlnim dimineața la 8, discutăm ce avem de făcut în ziua respectiva, citim comunicările

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
șoferi, îngrijitoare, în total circa 15 "suflete". La aceștia se adăugau la "Agenția economică", cu șef autonom dar subordonat tot ambasadei, încă 20-25 de economiști, reprezentanți ai diferitelor întreprinderi de comerț exterior. Personalul de specialitate și tehnico-administrativ locuia în ambasadă, ambasadorul într-o reședință în apropiere și ceilalți diplomați într-un bloc aflat la cca 10 minute de ambasadă. Eu, noul atașat cultural, moștenisem de la predecesorul meu un apartament în "buricul Berlinului", în Strausbergerplatz, la doi pași de vestitele Alexanderplatz și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
am început să ne simțim bine. Ne-a preluat de la aeroport un tânăr coleg, atașat de presă, cu care în noua noastră locuință am închinat de bun sosit un păhărel de tărie, din unica sticlă salvată. Ne-a comunicat din partea ambasadorului că pentru "acomodare" după-amiaza respectivă suntem liberi, urmând ca a doua zi să fim preluați de o mașină și "prezentați" la ambasadă. Cum era cam vremea prânzului și ne era foame și eram și curioși să vedem ceva prin jur

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
La intrare am fost preluați de același coleg de la aeroport, care ne-a plimbat prin spațiile de protocol și de lucru, prezentându-ne și pe noii noștri colegi. Ni s-a servit cafea și când secretara ne-a comunicat că ambasadorul ne așteaptă, am pășit în biroul acestuia, mare, comod, mobilat decent, cu mobilier și dotări de strictă necesitate. Pe biroul masiv tronau mai multe telefoane, recunoscând printre ele "guvernamentalul", care făcea legătura direct cu Bucureștiul sau cu oricare ambasadă a

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
recunoscând printre ele "guvernamentalul", care făcea legătura direct cu Bucureștiul sau cu oricare ambasadă a României din "țările frățești"(ce era curios, toate legăturile la acest telefon se făceau prin centrala din Moscova, așa că de "secretul" convorbirilor se alegea praful!). Ambasadorul ne-a urat bun venit, ne-a întrebat cum ne-am instalat, dacă mai aveam nevoie de ceva, cum stăm cu limba germană. S-a mai interesat ce mai e nou prin minister și ce acțiuni mai importante sunt avute

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
farmecul și strălucirea din vremurile trecute, la data respectivă jumătate din faimosul bulevard fiind ocupat de masiva clădire a ambasadei URSS. De a doua zi mi-am început misiunea de "atașat cultural". Am debutat "în forță", cu o vizita împreună cu ambasadorul la MAE, pentru a fi prezentat autorităților. Sediul ministerului era în centru, pe lângă Zid, într-o clădire nouă, mare, greoaie, mohorâtă. Ne-a primit un adjunct al ministrului care coordona printre altele și problemele cultural-științifice, ce s-a interesat de

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
Ne-a primit un adjunct al ministrului care coordona printre altele și problemele cultural-științifice, ce s-a interesat de studii, limbi străine și, ciudat, ce "hobby" am, rămânând cam descumpănit că mă pasionează lectura, teatrul, pictura și mersul pe jos. Ambasadorul a profitat de întâlnire pentru a ridica unele probleme de colaborare în domeniu și după 30 de minute audiența a luat sfârșit. Fiind prezentat în ambasadă și la externe, mi-am luat treaba în serios, începând să inventariez prioritățile și

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
Madrigal, expoziție Ștefan Luchian, recital Silvia Marcovici, Zilele filmului cu prezența unei delegații de cineaști români, vizite de scriitori, profesori universitari și cercetători... Le-am ordonat pe calendar, am revăzut corespondența privind stadiul realizării fiecărei acțiuni și apoi, conform sfatului ambasadorului, am început să colind prin Berlin, pe la tot felul de autorități și parteneri. În acele vremuri diplomații nu aveau mașini la dispoziție și cu atât mai puțin mașini personale, așa că circulam mai mult cu metroul, autobuzul sau tramvaiul. Ambasada avea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
Berlin, pe la tot felul de autorități și parteneri. În acele vremuri diplomații nu aveau mașini la dispoziție și cu atât mai puțin mașini personale, așa că circulam mai mult cu metroul, autobuzul sau tramvaiul. Ambasada avea doi șoferi unul la dispoziția ambasadorului, celălalt pentru toți și toate. Parcul de mașini era destul de subțire un Mercedes de "reprezentare", pe care-l folosea doar șeful misiunii, o Dacie 1300 și una 1100, ambele destul de obosite, și un microbuz. Colegii care aveau carnet de conducere

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
care-l folosea doar șeful misiunii, o Dacie 1300 și una 1100, ambele destul de obosite, și un microbuz. Colegii care aveau carnet de conducere mai puteau să se deplaseze cu respectivele autoturisme, eu, mai aveam de așteptat. Așa că, învoit de ambasador, m-am înscris la o școală de șoferi, făcând teorie și practică de 2-3 ori pe săptămână. După luarea carnetului, deplasările mele s-au modernizat și având "placa CD", nu aveam probleme nici cu depășirea vitezei, nici cu parcarea, fiind

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
faptul că s-a descurcat excelent, a spus lucruri foarte interesante și a lăsat o impresie generală foarte bună, ceea ce mi-a confirmat, odată în plus, valabilitatea lui "in votca veritas"! Au trecut lunile și anii. A venit un nou ambasador. Fost șef de secție la CC al PCR, un bărbat inteligent, foarte bun cunoscător al realităților politice din România și "comunitate". Ca și predecesorul ambasador, și acesta mi-a notat prestația cu "foarte bine", singurul "conflict" avându-l nu cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
plus, valabilitatea lui "in votca veritas"! Au trecut lunile și anii. A venit un nou ambasador. Fost șef de secție la CC al PCR, un bărbat inteligent, foarte bun cunoscător al realităților politice din România și "comunitate". Ca și predecesorul ambasador, și acesta mi-a notat prestația cu "foarte bine", singurul "conflict" avându-l nu cu "șeful", ci cu fiul său, un adolescent căruia funcția tatălui i se cam "suise la cap" și pe care l-am surprins într-o dimineață

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
activitatea mea în acest domeniu fiind încununată cu construirea în curtea din spatele clădirii ambasadei a unei popicării, fiind ajutat "logistic" de nea Vereș, portarul ambasadei, de meserie "la bază" zidar. După program și în zilele de sărbătoare, în frunte cu ambasadorul, încingeam niște partide pe cinste, cu berea suportată de cei ce dădeau mereu bila pe alături. În vara lui 1973 aveam să-mi închei misiunea la Berlin! Eram tânăr, fusese frumos, învățasem multe! În toamna lui 2005, în drum de la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
gândind ca astfel am închis de o manieră minunată cercul magic al carierei mele diplomatice, născut pe Spree în 1971 și rotit pe malurile Pacificului , Mediteranei și Atlanticului până în 2005.Venisem la Berlin ca tânăr atașat cultural , am revenit ca ambasador. Finis coronat opus! 1974 Ucenicul vrăjitor! Reîntors în țară, aveam de rezolvat două categorii de probleme profesionale și personale. Cele profesionale s-au rezolvat mai ușor, revenind în minister exact de unde plecasem, la Direcția culturală, care acum, după contopirea cu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
aduc aminte cu groază de "sabia lui Damocles Oprea" care atârnase deasupra capului meu câteva zeci de secunde interminabile. Cutremurul a căzut chiar în zilele organizării cu fast a festivităților consacrate centenarului Independenței și la "ora H" eram la reședința ambasadorului peruan din Pangrati, în spatele Televiziunii. Venise să participe la festivități ministrul de interne peruan, bun amic al președintelui țării sale, și, ciudat pentru un ministru de interne, filozof, filolog și poet. Aveam onoarea de a-i fi însoțitor și fusesem

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
Venise să participe la festivități ministrul de interne peruan, bun amic al președintelui țării sale, și, ciudat pentru un ministru de interne, filozof, filolog și poet. Aveam onoarea de a-i fi însoțitor și fusesem invitat la recepția pe care ambasadorul o dădea în cinstea conaționalului său. Era o atmosferă simpatică, degajată, participau mulți oameni de cultură. Printre aceștia, date fiind înclinațiile "subțiri" ale ministrului, și academicianul Iorgu Iordan, pe atunci la o venerabilă vârstă. Când a pornit să se miște

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
o tânără și frumoasă balerină de la Kirov sau Balșoi. Probabil că invitatul trecuse și pe la ambasadă, pentru că, în dimineața celei de a treia zile a vizitei, am primit un telefon de la atașatul de presă care mă informa că, din dispoziția ambasadorului, ziaristul nostru fusese de urgență "repatriat", prezentându-ni-se scuzele de rigoare. Am transmis și noi "cele cuvenite" ambasadorului nostru din Țara lalelelor, sfătuindu-l ca pe viitor să ne ferească de asemenea "invitați". cu prilejul vizitelor la nivel înalt

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
celei de a treia zile a vizitei, am primit un telefon de la atașatul de presă care mă informa că, din dispoziția ambasadorului, ziaristul nostru fusese de urgență "repatriat", prezentându-ni-se scuzele de rigoare. Am transmis și noi "cele cuvenite" ambasadorului nostru din Țara lalelelor, sfătuindu-l ca pe viitor să ne ferească de asemenea "invitați". cu prilejul vizitelor la nivel înalt, mulți dintre oaspeți solicitau includerea în program a unor vizite "stas" fie Castelul Bran, fie mănăstirile din nordul Moldovei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
ce ofertă! Atașat cultural la Roma! N-aveam "pile", aveam ochi negri și nu "albaștri", așa că nu mi-a venit a crede când directorul meu, Dumitru Trancă, fie-i țărâna ușoară, m-a anunțat că trebuie să intru în pregătire, ambasadorul de la Roma având "urgent" nevoie de mine. Precum soldatul care la auzul alarmei sare direct în cizme, și eu eram gata să-mi iau zborul spre cele șapte coline. Dar m-am gândit că trebuie să descind la aeroportul Fiumicino

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
fost primit imediat. M-a luat "ex abrupto": "Macovei, am auzit de tine că ești un băiat inteligent, muncitor... Ce cauți tu la Roma? Acolo te poți duce când vrei, în vizită, iei trenul sau avionul... O să ai acolo un ambasador care o să te frece cum vrea el și o să fii unul din mulții trepăduși ai ambasadei. Am pentru tine un post de răspundere, însărcinat cu afaceri în Chile! Spre deosebire de ceilalți socialiști, noi nu ne-am închis ambasada la Santiago, suntem

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
perioade lungi de creștere, într-un domeniu important pentru Pinochet și militari, politica externă, aceștia au eșuat lamentabil! Din primele zile de după 11 septembrie 1973, reacția internațională nu s-a lăsat așteptată, mergând de la ruperea relațiilor diplomatice, înghețarea acestora, retragerea ambasadorilor, condamnări în forurile internaționale și proteste la toate nivelurile. În istoria frământată a Americii Latine, loviturile de stat militare și guvernele militare au fost dintotdeauna la ordinea zilei: Argentina (1976-84), Bolivia (1971-78), Brazilia (1964-85), Peru (1968-80), Uruguay (1973-85), Columbia, Ecuador

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
Și aceasta a fost doar începutul adjunctul său era tot general, la fel și Secretarul general și majoritatea directorilor. Au fost operate reforme de personal nu numai în centrală, ci și la misiunile diplomatice, la misiunile importante fiind numiți ca ambasadori tot militari. La sosirea mea în Chile, Ministerul Relațiilor Externe era condus, din 1978, de Hernan Cubillos Sallato, fiu și nepot de amirali, pe timpul lui Allende director al celui mai vechi cotidian, "Mercurio", opozant al regimului. A participat la organizarea

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]