12,241 matches
-
meningo-cerebrale, În ultimii trei ani din viață fiind inconștient. Alte două romane, The Web and the Rock, 1939 și You Can’t Go Home Again, 1940, au apărut postum, lor adăugîndu-li-se volumul de povestiri The Hills Beyond, 1941 și alte antologii de proză scurtă și versuri. În ciuda scurtei sale cariere, opulența limbajului și originalitatea scriiturii fac din Thomas Wolfe unul dintre cei mai străluciți și mai apreciați scriitori ai secolului XX. De la moarte pînă-n zori este o colecție de 14 povestiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
constând într-o litanie de aclamații adresate primei persoane a Sf. Treimi. A doua parte, de natură cristologică, datează dintr-o epocă mai târzie, deoarece cheamă în cauză controversa ariană din secolul al IV-lea. A treia parte este o antologie de versete de psalm, adăugate ulterior, în stilul unei concluzii. Faptul că orice parte are și o intonație muzicală diferită este un indiciu ulterior care confirmă că acest imn este o compilație cu mai multe stratificări, realizată în diferite perioade
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
Façade, care începe cu: „Nu te duce să te scalzi în Iordan, Gordon.“ SIMTH, W.C. Cap. 28. Plaglit din imnul Immortal, Invisible, God Only Wise cu ultimul vers distorsionat. SPENCE, ALAN Cap. 45, par.9. Culorile rafinate sînt luate din antologia Its Colours They are Fine. THACKERAY, WILLIAM MAKEPEACE Cap. 11, par. 5. Geanta și lista conținutului ei sînt un Plaglit și un Plagdif după geanta lui Fairy Blackstick din The Rose and the Ring. THOMAS, DYLAN Cap. 29, par. 5
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fapt, remarca „iluzionistului“ despre H.G. Wells din Epilog pare o avalanșă murdară de cerneală menită a adumbri viziunea critică. Vezi nota 5. WOLFE, TOM Cap. 41, par. 6. Jocurile isterice în stil argotic sînt un Plagin din introducerea la o antologie, The New Journalism. XENOFON Cap. 45, 46, 47, 48. Excursul... fals-militar din acestea este un Plagdif extins al operei Anabasis. YOUNGHUSBAND, COL. STUKELEY Cap. 49, par. 49. „Să mergem în craterul Vezuviului în tramvai“ este o remarcă atribuită generalului Douglas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din mijloc al bibliotecii din dormitorul părinților, alături de opera lui Carlyle, Revoluția franceză, eseurile lui Macaulay, Istoria claselor muncitoare din Scoția și Familiile noastre nobile de Tom Johnson, un volum din Thinkers Library cu titlul Cîștigurile umanității prin necredință, o antologie de fragmente pentru ateiști intitulată Ridicați-vă capetele, Miracolele vieții, un volum mare legat în pînză albastru-cenușie cu desene aurite pe cotor. Acesta conținea eseuri despre Zorii vieții, ce înseamnă evoluția, și viața dispărută, evoluțiile ca bătăi ale ceasului, împărăția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cost, astfel încît locuința socială recentă se înfățișează ca spațiu privilegiat al creativității lor. Dacă asemenea inovații îi pot seduce pe burghezii-boemi, ele nu pot rivaliza cu bătrînele străduțe pavate și reamenajate, cu lampadare demne de Bruant. Arondismentul 20: o antologie a locuinței sociale Fiecare stradă este marcată de prezența masivă a locuințelor cu chirie mică (HLM). Pe strada Boyer, găsim la nr. 3 o clădire construită în 1922, administrată de OPAC25. Alcătuită la origine din 138 de locuințe mici de
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
Paris, aprilie 2004. MARCHAND B., Paris, histoire d'une ville. XIXe-XXe siècle, Seuil, Paris, 1993. MENGER P.-M., "L'hégémonie parisienne. Économie et politique de la gravitation artistique", Annales ESC, noiembrie-decembrie 1993, nr. 6. MERCIER Y., Le Tableau de Paris (1781-1788), antologie selectată și prezentată de Jeffrey Kaplow, La Découverte, Paris, 1998. MICHAUD Y. (coord.) Paris, Odile Jacob, "Université de tous les savoirs", Paris, 2004. MINISTERUL CULTURII ȘI COMUNICĂRII, DEP, L'emploi culturel en région d'après le recensement de 1999, aprilie
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
confort de după război 104 Confortul de astăzi 106 Piața publică și piața privată 106 Locuința socială: o piedică în calea gentrificării. Exemplul arondismentului 20 108 Mansarde și străduțe în pantă 109 O treime de locuințe sociale 111 Arondismentul 20: o antologie a locuinței sociale 113 Un spațiu urban pestriț 114 V. Parisul, oraș burghez, oraș de stînga? Paradoxurile electorale ale capitalei 118 Parisul, în mijlocul luptelor sociale și politice 118 Victoria stîngii la municipalele din 2001 120 Stînga confirmată 125 O tendință
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
În anul 2013, Ioana Pârvulescu a obținut Premiul Uniunii Europene pentru literatură. TRADUCERI: Angelus Silesius, Călătorul heruvimic / Cherubinischer Wandersmann (ediție bilingvă, 1999 și 2007), Maurice Nadeau, Să fie binecuvântați (2002), Laurent Seksik, Consultația (2007), Rainer Maria Rilke, Îngerul păzitor (2007) ANTOLOGII: De ce te iubesc. Paradoxurile iubirii în poezia lumii (2006), Intelectuali la cratiță. Amintiri culinare și 50 de rețete (2012) CUVÂNT ÎNAINTE Cu câțiva ani înainte de 1900 zilele erau încăpătoare. Oamenii vibrau ca firele de telegraf, erauoptimiști și credeau, ca niciodată
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
terminat. Căutăm încă gazda lui Dascălu... ― Și ce-o să-mi spună ăla? izbucni maiorul. Bătrâna a evitat contactul cu participanții nemijlociți și dă-mi voie să-ți spun că din punct de vedere tehnic consider manevra, reușita ei, de domeniul antologiei. Nu uita că n-a avut de-a face cu niște copii și totuși au înghițit pastila. Vrei să-mi spui că în schimb s-a dus să se recomande individului care l-a ascuns pe Dascălu? ― Nu trebuie omisă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nimerit peste niște profesori tineri și entuziaști, care ar fi putut fi frații mei mai mari, pe care Îi interesa la fel de mult ca pe mine cinematograful și care, la fel ca mine, cunoșteau opera tatălui meu, mai ales recenta lui antologie de poezie contemporană, de care se foloseau În clasă. La prima oră de franceză, l-am auzit pe abatele Van Hoecke anunțînd clasei: „Vom Începe anul studiind un poem ales de tatăl noului nostru prieten François“. Era vorba de Frumoasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
care sînt copiii soției lor și din mame de familie care sînt surorile copiilor lor. În perioada cînd mă duceam la dr. Zscharnack, nu citisem la fel de atent ca astăzi operele tatălui meu, căci i-aș fi putut aduce o mică antologie edificatoare. Dar o parte din cărțile tatei nu erau Încă scrise atunci cînd urmam cura aceea de psihanaliză, mai cu seamă cele În care-și atrage cititorul În acei adevărați montagnes russes ai ascendențelor și descendențelor, În jungla legăturilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
op. cit., p. 268). „Simbolismul” românesc nu se opune, asemenea celui francez, parnasianismului decorativ, neo-clasicizant și pictural, ci coexistă cu elemente decadentiste, parnasiene, neoromantice etc. Unii comentatori au accentuat componenta sa parnasiană (N. Davidescu, în „Introducere“ la Din poezia noastră parnasiană, antologie, Ed. Fundațiilor, București, 1943), alții pe cea decadentistă, iar Ștefan Cazimir, în cadrul unei abordări stilistice a fenomenului, îl subsumează unui curent din artele plastice ale Vienei fin de siecle: Secesionismul (v. „Secesionismul în literatura română“, în vol. Honeste scribere, Ed.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
francofili (Bonifaciu Florescu, I.M. Rașcu) de universitari latiniști cu bovarisme poetice moderne (Ovid Densusianu-Ervin ș.a.), de amatori de artă rafinați, cu situație socială bună (Eugeniu Ștefănescu-Est, Ion Pillat). O utilă schiță sociologică în acest sens găsim în Poezia simbolistă românească, Antologie, prefață, postfață, tabel cronologic, note, comentarii și bibliografie de Rodica Zafiu, Editura Humanitas, Colecția „Tezaur”, București, 1996, p. 22-23. Critica interbelică, în special prin reprezentanții ei postsimboliști (Tudor Vianu, Perpessicius ș.a., ei înșiși formați în asemenea medii), îi va califica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
începere din 1905 (1905-1906, 1914-1916), în prelegerile sale de la Universitate despre literaturile romanice. După 1908, literatura simbolistă - diseminată de mult și în publicații ostile - se manifestă, mai mult decît la Vieața nouă, în interiorul „revistelor de poezie”, organizate sub forma unor „antologii” reprezentative, polemice față de gustul oficial și realizate de autori în general foarte tineri. Tendința de segregare polemică e dublată însă de „eclectismul” jocului pe mai multe fronturi. Personalități puternice, mai apropiați de spiritul popular și de „tradiția autohtonă”, atipicii, „neefeminații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
s-ar cuveni să meargă pînă la cap, spunîndu-ne ce artiști mediocri a situat critica poeților în rangul întîi și ce genii a ignorat” (v. „La critique des poétes”, Paris-Journal, 5 mai 1914, reprodus în vol. De la Ingres la Picasso, antologie de texte și prefață de Dumitru Dancu, traducere de Elis Bușneag, Ed. Merdiane, București, 1970, p. 120). Simbolul și debutul „tinerei generații” postsimboliste Acuzată de „înstrăinare” de către Viața românească și salutată de Noua revistă română ca fiind o publicație „deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
făcut loc poeților treji și atenți la vibrările atmosferei în care au trăit, poeților din ce în ce mai conștienți de unitatea planetei și de participarea lor la viața ei. (...) Poeții «blestemați» ai lui Verlaine au fost reintegrați în mișcarea din care manualele și antologiile pedagogice, oglinzi ale inepției profesorale, îi excluseseră. Arthur Rimbaud, genialul precursor al noii poezii, contele de Lautréamont, Germain Nouveau, Alfred Jarry domină și determină spiritul acestei antologii care readuce, pentru cititorul pînă azi dezorientat, ordinea în haos” („O antologie a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
blestemați» ai lui Verlaine au fost reintegrați în mișcarea din care manualele și antologiile pedagogice, oglinzi ale inepției profesorale, îi excluseseră. Arthur Rimbaud, genialul precursor al noii poezii, contele de Lautréamont, Germain Nouveau, Alfred Jarry domină și determină spiritul acestei antologii care readuce, pentru cititorul pînă azi dezorientat, ordinea în haos” („O antologie a poeziei noi“, în Cuvîntul liber, seria II, an II, nr. 10, 7 martie 1925). Avînd un bun comerț cu tradiția vie și cu valorile clasice, autorul - adept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și antologiile pedagogice, oglinzi ale inepției profesorale, îi excluseseră. Arthur Rimbaud, genialul precursor al noii poezii, contele de Lautréamont, Germain Nouveau, Alfred Jarry domină și determină spiritul acestei antologii care readuce, pentru cititorul pînă azi dezorientat, ordinea în haos” („O antologie a poeziei noi“, în Cuvîntul liber, seria II, an II, nr. 10, 7 martie 1925). Avînd un bun comerț cu tradiția vie și cu valorile clasice, autorul - adept al unui organicism estetico-lingvistic aproape maiorescian - reproșează uneori autorilor moderni, lui D.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ce apare într-un suficient număr de pagini și cu textul neîntrerupt decît de numerotarea capitolelor aceleiași anecdote”. Romanul e respins nu în principiu, ci în calitate de fenomen mimetic, fără tradiție reală și fără acoperire în calitate: „Putem plăsmui biblioteci și antologii naționale, fără să imităm, cu îndîrjire, modelul străin. Ne putem lipsi de roman, căci peste graniți el este o apucătură scriitoricească seculară. Ivirea lui, în bune condițiuni de calitate, ne-ar fi bucurat, firește. Dar lipsa lui nu era neapărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ceea ce noi am îndrăzni să numim lumina visului (...) problema de lumină imanentă ce l-a preocupat pe Rembrandt, cel dintîi suprarealist” („Poezia nouă“, în „I. Valerian de vorbă cu Ion Barbu“, Viața literară, 5 februarie 1927). În studiul introductiv la Antologia literaturii române de avangardă a lui Sașa Pană, Matei Călinescu atrăgea atenția că apropierea pe care G. Călinescu o făcuse în Istoria... sa (ca și în Curs de poezie) între „dadaiști, suprarealiști și hermetici” sub zodia „balcanismului” nu e, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aflată sub controlul inteligenței artistice, este foarte departe de radicalismul anarhic futurist): „E interesant cred să ne oprim puțin la părerea d-sale asupra futurismului. Se știe că în pictură futuriștii au adoptat principiile cubiste, adică concepția simultană. Prenez l’antologie des dix poètes italiens, parue en 1912: c’est le triomphe du vers-librisme dans la peninsule. ...c’est mieux que le chaos, c’est tout, sauf un art nouveau. Le bric-à-brac, les onomatopées, les mots en liberté, les bacciles, les
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
găsit în nici o istorie literară contemporană serioasă sau neserioasă, nici în textele marilor ori micilor critici eseiști, moraliști sau ideologi francezi”. Probabil eseistul a consultat doar jurnalul lui Hugo Ball, ignorînd istoriile lui R. Lalou, M. Raymond sau A. Thibaudet, antologiile de la Sagittaire Krà și celelalte... Interesant este faptul că și André Breton, cu ocazia Congresului spiritului modern (martie 1922, dată cînd va fi consfințită nașterea mișcării suprarealiste prin contestarea lui Dada), îl va elimina pe Tzara din cadrul suprarealismului cu argumente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din cafenelele Zürichului, d. Tristan Tzara a intrat azi în istoriile de literatură franceză (de ex. René Lalou, Hist. de la Litt. Française, p. 435, sau Paul Fort et Louis Mandin, Histoire de la Poésie française depuis 1850, p. 312) și în antologiile franceze (de ex. Anthologie de la nouvelle poésie française, Ed. Simon Kra, p. 407) din care vedem că e «poet pur»”. După o succintă prezentare a Dadaismului (al cărui principiu ar fi „întoarcerea la inconștientul pur”), deși afirmă că „literatura franceză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prin a fi „asimilat” - chiar și periferic - de canonul modernist interbelic (totuși, în mod regretabil, nu există pînă azi nici o monografie autohtonă dedicată artistului...). Numit de către F. Brunea-Fox „portretistul scriitorilor români”, Iancu va ilustra, printre altele, cele două volume ale Antologiei poeților de azi, realizată de Ion Pillat și Perpessicius (1925), și culegerea „ecumenică” de interviuri a lui Felix Aderca (Mărturia unei generații, 1929). A proiectat numeroase imobile în stil cubist și constructivist (nu doar în București; sanatoriul din Predeal i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]