9,452 matches
-
guvernul spaniol a refuzat aceste oferte și a făcut presiuni pentru modelul Leopard 2. În luna martie a anului 1994, Ministerul Apărării din Spania a creat "Programa Coraza 2000" (Programul Blindate 2000), care s-a concentrat pe achiziția și integrarea armamentului nou destinat modernizării Armatei Spaniole. Programul includea Leopard 2E și mașina de luptă a infanteriei Pizarro, precum și elicopterul de atac Eurocopter Tiger. Obiectivul programului s-a extins la integrarea a 108 tancuri Leopard 2A4, predate în leasing Spaniei la sfârșitul
Leopard 2E () [Corola-website/Science/323813_a_325142]
-
a mări perioada de exploatare. Tunul are manșon termic și ejector de gaze. Muniția utilizată este la standarde NATO și pot fi folosite toate tipurile de lovituri existente, inclusiv proiectile cumulative sau perforant subcalibru, stabilizate cu aripioare, cu manșon detașabil. Armamentul secundar constă într-o mitralieră coaxială de calibrul 7.62 mm și o mitralieră antiaeriană de calibrul 7.62 mm manevrată de către comandant. Blindajul tancului C1 este din oțel. În partea frontală a carcasei blindate și în partea frontală și
Ariete () [Corola-website/Science/323823_a_325152]
-
Pe latura dinspre bulevard a platformei se află un bloc de piatră modelat în stil clasic și având o înălțime de 2,60 m și o lățime de 1,15 m. La partea superioară este amplasat un altorelief ce redă armamentul de paradă al armatei habsburgice (steagurile imperiale, coiful imperial și țevile tunurilor). La partea inferioară se află o placă de marmură roșie cu o inscripție votivă așezată între două colonete. Inscripția votivă a fost amplasată în amintirea generalului ("Generalmajor", cu
Bustul împăratului Francisc I din Sibiu () [Corola-website/Science/323854_a_325183]
-
fiind intuitivi, disciplinați, implicați și dedicați. Tendințele agresive trebuie ținute strict sub control, de aceea se recomandă ca dresajul să fie efectuat de profesioniști sau persoane cu experiență. Malinois este o rasă folosită de serviciile speciale de detectare a narcoticelor, armamentului și materialelor explozive în multe state ale lumii. Sunt preferați de Divizia K-9 din cadrul Serviciului Secret al Statelor Unite ale Americii și de experții din Unitatea Specială "Oketz" din cadrul Forțelor Israeliene de Apărare, înlocuind în acest serviciu, începând cu anii '90, câinii din
Malinois () [Corola-website/Science/323058_a_324387]
-
sunt conduse cu ajutorul razei laser, a gazelor otrăvizoare, a fumului negru și a ierbii roșii. Aceste arme duc la distrugerea aproape completă a capitalei Imperiului britanic și a ținuturilor înconjurătoare, implicând și distrugerea strategică a infrastructurii formate din depozite de armament, căi ferate și linii de telegraf. Intenția pare a fi de a cauza distrugeri maxime, terorizând și lăsând oamenii fără voința de a rezista. Aceste tactici au devenit uzuale în secolul al XX-lea, în special după dezvoltarea în anii
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
în "Crysis" sau în continuarea sa, "Crysis 2", precum și în "Mass Effect". În jocul "StarCraft 2" a fost introdus un vehicul similar, dar cu patru picioare în loc de trei, creat de rasa avansata tehnologic Protoss. Acest vehicul prezintă similarități și cu armamentul folosit de mașinăriile marțienilor din romanul lui Wells. Trilogia "The Tripods", care cuprinde romanele "The White Mountains", "The City of Gold and Lead" și "Pool of Fire", precum și preludiul "When the Tripods Came", are ca temă centrală invazia unor vehicule
Războiul lumilor () [Corola-website/Science/323090_a_324419]
-
pe șasiul unui autoturism de teren ARO 4×4. Aerostar nu a reușit să obțină nici un contract de vânzare pentru până în prezent. Sistemul a fost proiectat în anii 1980, prototipul fiind dezvăluit publicului pentru prima dată în timpul Expoziției Internaționale de Armament de la Bagdad din aprilie 1989. Lansatorul este amplasat în partea din spate a vehiculului, fiind alcătuit din 12 țevi de ghidare dispuse pe două rânduri. Muniția constă în rachete M21-OF-S de calibrul 122 mm cu o lungime de 1,97
APR Aurora () [Corola-website/Science/323161_a_324490]
-
franceză înainte de începerea celui de-al Doilea Război Mondial. Regatul României a achiziționat licența pentru această piesă de artilerie, procesul de fabricație fiind realizat în totalitate de către societatea Concordia din Ploiești după livrarea documentației, mașinilor și instalațiilor de către firma de armament Schneider. Tunul antitanc Schneider model 1936 a fost proiectat pentru a înlocui în cadrul armatei franceze tunul de 75 mm model 1897 ("Canon de 75 modèle 1897"), care era mult prea voluminos și depășit din punct de vedere tehnic. Conducerea armatei
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]
-
628 kg ale modelului M1936), avea performanțe balistice superioare. Casa Schneider s-a reorientat spre piața de export și a vândut proiectul tunului anticar Regatului României. Contractul prevedea livrarea a 40 de baterii de tunuri și înființarea unei fabrici de armament și muniții în România în cadrul uzinelor Concordia. Tunul antitanc Schneider model 1936 avea un afet de tip bifleș (termen militar franțuzesc al epocii pentru tunurile cu două fălcele). Scutul tunului era relativ mic, însă exista posibilitatea deplasării roților în lateral
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]
-
acest tip. Cu toate acestea, scandalul afacerii Skoda și prioritatea acordată tubării amovibile (schimbare țevilor în scopul uniformizării calibrului) a vechilor piese de artilerie a întârziat punerea în practică a acestei recomandări. În 1934, în urma sistării comenzilor de la uzinele de armament "Skoda", Regatul României s-a aflat în situația de a produce singură muniția pentru artileria din dotare. Deoarece în țară doar uzinele Reșița aveau experiență în fabricarea muniției, Ministerul Armamentului a decis semnarea unor contracte cu firme din străinătate pentru
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]
-
acestei recomandări. În 1934, în urma sistării comenzilor de la uzinele de armament "Skoda", Regatul României s-a aflat în situația de a produce singură muniția pentru artileria din dotare. Deoarece în țară doar uzinele Reșița aveau experiență în fabricarea muniției, Ministerul Armamentului a decis semnarea unor contracte cu firme din străinătate pentru construirea unor fabrici locale de armament și muniții. După negocierile desfășurate la Paris, casa Schneider și societatea Concordia au încheiat un acord privind vânzarea planurilor tehnice ale prototipului. Acesta urma
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]
-
aflat în situația de a produce singură muniția pentru artileria din dotare. Deoarece în țară doar uzinele Reșița aveau experiență în fabricarea muniției, Ministerul Armamentului a decis semnarea unor contracte cu firme din străinătate pentru construirea unor fabrici locale de armament și muniții. După negocierile desfășurate la Paris, casa Schneider și societatea Concordia au încheiat un acord privind vânzarea planurilor tehnice ale prototipului. Acesta urma să intre în producție după omologarea și modificarea sa în fucție de cerințele armatei. Contractul a
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]
-
baterii cu muniția aferentă până la 1 iulie 1938 și 20 de baterii până la 1 martie 1939. În scopul demarării cât mai rapide a producției și pentru a încuraja producția, oficialitățile au acordat unele beneficii, precum scutiri de taxe. Uzina de armament Concordia era organizată în fabrica de muniții și cea de armament. Construcția a început la sfârșitul anului 1936, fabrica de muniții fiind gata la mijlocul anului 1938, iar fabrica de armament în luna noiembrie a aceluiași an. Comenzile pentru tunuri și
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]
-
baterii până la 1 martie 1939. În scopul demarării cât mai rapide a producției și pentru a încuraja producția, oficialitățile au acordat unele beneficii, precum scutiri de taxe. Uzina de armament Concordia era organizată în fabrica de muniții și cea de armament. Construcția a început la sfârșitul anului 1936, fabrica de muniții fiind gata la mijlocul anului 1938, iar fabrica de armament în luna noiembrie a aceluiași an. Comenzile pentru tunuri și muniție au durat trei ani și jumătate de la data punerii în
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]
-
au acordat unele beneficii, precum scutiri de taxe. Uzina de armament Concordia era organizată în fabrica de muniții și cea de armament. Construcția a început la sfârșitul anului 1936, fabrica de muniții fiind gata la mijlocul anului 1938, iar fabrica de armament în luna noiembrie a aceluiași an. Comenzile pentru tunuri și muniție au durat trei ani și jumătate de la data punerii în funcțiune pentru fiecare fabrică. Producția tunurilor antitanc de calibrul 47 mm a început efectiv la data de 26 mai
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]
-
fost notabile. La începutul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa, Concordia era singurul loc din țară unde erau fabricate tunuri antitanc, uzinele având o importanță strategică majoră pentru Regatul României. În urma decretului-lege numărul 4.012/1940, fabrica de armament și muniții a fost militarizată, fiind protejată inițial de un pluton și jumătate de infanteriști organizați în șase grupe. Începând cu luna iunie a anului 1940, paza militară era asigurată de o companie alcătuită din 90 de soldați. Protecția antiaeriană
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]
-
posturi (trei tunuri antiaeriene de calibrul 20 mm și un reflector). În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, uzinele Concordia au continuat să fabrice tunuri antitanc de calibrul 47 mm model 1936, depășind numărul din contractul semnat cu firma de armament Schneider pentru a suplini pierderile și pentru a dota corespunzător forțele armate române. Inițial, au fost comandate 160 de tunuri din Franța, iar Concordia urma să fabrice 140 de tunuri sub licență. Totalul proiectilelor (explozive și de "ruptură", adică perforante
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]
-
de tunuri antitanc Schneider, calibrul 47 mm, model 1936, erau organizate în 40 de baterii. Fiecare divizie avea câte 12 piese la dispoziție. Șase tunuri erau repartizate bateriei antitanc, iar celălalte șase tunuri erau repartizate unui pluton din cadrul companiei de armament greu a regimentelor de infanterie. Tractarea tunurilor urma să fie asigurată de către șeniletele Renault UE. Zece exemplare au fost achiziționate în 1937 din Franța, iar ulterior a fost semnat un contract pentru 300 de bucăți care urmau să fie fabricate
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]
-
1936 au fost folosite alături de tunul antitanc sovietic de captură, calibrul 45 mm, până la sfârșitul războiului. La apariția tunului antitanc de calibrul 75 mm Reșița model 1943, tunurile Schneider M1936 au trecut din dotarea bateriilor antitanc divizionare la companiile de armament greu regimentar, fiind folosite ca tunuri de însoțire. Tunurile anticar Schneider de calibrul 47 mm au fost folosite și după război până în anul 1949, când au fost înlocuite de tunuri antitanc de fabricație sovietică de calibrul 45 și 57 mm
Tun antitanc Schneider calibru 47 mm model 1936 () [Corola-website/Science/323169_a_324498]
-
Turciei au semnat Tratatul de la Alexandropol. Armenia a pierdut aproximativ 50% din teritoriul pe care îl controla înainte de conflict și a fost obligată să accepte condiții militare dure: reducerea forțelor armate la efective de numai 1.500 militari și a armamentului acestora la 20 de mitraliere și 8 tunuri. În plus, trupele turcești primeau dreptul la liberă circulație pe întreg teritoriu al Armeniei. Proaspătul format Soviet al Comisarilor Poporului al RSS Armene a declarat pe 10 decembrie că nu recunoaște valabilitatea
Tratatul de la Moscova (1921) () [Corola-website/Science/323369_a_324698]
-
războinice care ar face orice ca să distrugă tot ce trece pe acolo. Din ultima categorie fac parte și găștile de motocicliști care izolează coasta de este de restul Americii. Tanner, un fost motociclist notoriu, reușește să scape de ele folosind armamentul cu care e dotat mașina sa și, când aceasta nu mai face față, folosește motocicleta de la bord și cunoștințele sale legate de lupta între bande rivale. În cele din urmă, ajunge la timp în Boston, livrând vaccinul. Epidemia este oprită
Drumul iadului () [Corola-website/Science/324077_a_325406]
-
reprezentanții uzinelor Vickers. Reprezentanții Ministerului Apărării erau generalii Gelu Petrescu, Aristide Tănăsescu, Vasile Negrei și maiorul Valerian Nestorescu, comandamentului Apărării Antiaeriene a Țării era implicat prin generalul Gheorghe Popescu, iar Uzinele Reșița au trimis directorul general și conducătorul secției de armament. Lucrările începute în luna ianuarie 1936 au fost finalizate în august, când caietul de sarcini avea deja 200 de pagini. Primele opt baterii au fost fabricate de către consorțiul Vickers-Armstrong în Marea Britanie. Oțelul era turnat și laminat la Sheffield, uzinarea țevilor
Vickers Model 1931 () [Corola-website/Science/324083_a_325412]
-
Proiectul 1 ("Leningrad", "Harkov" și "Moscova") și Proiectul 38 ("Minsk", "Tbilisi", "Baku"). Aceste nave au fost primele nave mari construite de sovietici după revoluție. Distrugătorul "Moscova" avea o lungime de 127,5 m și o lățime de 11,7 m, armament performant și un echipaj de 344 de marinari. Încărcat la capacitate maximă cântărea 2.623 de tone. Era dotat cu 5 tunuri de 130 mm, 9 tuburi lans-torpile și avea o viteză de 35 noduri. A fost numit „Titanicul Mării Negre
Distrugătorul Moscova () [Corola-website/Science/324134_a_325463]
-
distrugătorul "Mărăști" observă o formație de nave. Acestea ajung la 20 mile marine de litoral la ora 03:42. La ora 03:50, cele două nave sovietice și-au schimbat poziția din linie în formație de front, ca să poată folosi armament dintr-o poziție cât mai favorabilă. La "Mărăști", aflat în zona Eforie Sud, se dă alarma de luptă și se începe apropierea de inamic. La fel procedează și distrugătorul "Regina Maria", aflat în zona Agigea. La ora 04:02, cele
Distrugătorul Moscova () [Corola-website/Science/324134_a_325463]
-
cu Ganelon. Acest truc îi permite să îl lase inconștient și să scape, dar îl lasă în grija lui Gérard, pe care îl cheamă folosind Atuurile. Corwin călătorește pe Pământ și asamblează o linie de producție pentru a-și asigura armamentul necesar asedierii Amberului. În timpul acestei călătorii, își vizitează casa din New York, unde găsește un mesaj de pace de la Eric, pe care îl respinge. În continuare, își recrutează o armată dintr-o Umbră similară celei din care recrutase anterior armata cu
Armele din Avalon () [Corola-website/Science/324160_a_325489]