10,418 matches
-
nordică a orașului, în aproprierea aeroportului, și asigură legătura dintre capitală și restul țării. Nu-i așa că-i spectaculos?!” VASILE GÂRNEȚ: În trenul care ne duce încet, meditativ, spre Madrid („merge ca la noi prin Ardeal” - constată cu o ironie blândă Nicolae Prelipceanu), îmi dau seama de importanța evenimentului la care particip după numărul mare de ziariști care au invadat vagoanele. Sunt de la diverse ziare, posturi de radio și TV portugheze, franceze, spaniole, germane. O reporteră de la un post de televiziune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de registru emotiv: vom părăsi canicula iberică odată cu intrarea în Franța. „Tocmai pe gustul meu”, îmi spune András Ferenc Kovács, scriitorul din Târgu-Mureș, al cincilea membru din clubul românofonilor prezenți în tren, dar care reprezintă Ungaria. Andras, o fire foarte blândă și îndatoritoare, mai are un motiv să-și dorească să trecem mai repede Pirineii: nu știe englezește și speră să-și recapete printre francezi integritatea și echilibrul pe care i le dictează propria natură. Franța e singurul loc din Europa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pare să se explice prin creștinism, Giorgi nu se opune, dar apelează la un argument... estetic: „Uită-te la femeile cecene și la femeile gruzine, la bărbații ceceni și la bărbații gruzini - noi arătăm cu totul altfel, avem trăsături mai blânde și, desigur, un comportament mai conciliant, mai diplomatic în relațiile cu Rusia, pentru că noi avem ce pierde, noi avem o cultură și o civilizație în spatele nostru, în timp ce cecenii nu au decât tradiția răzbunării prin sânge“. Simt că este o zonă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o vedem azi, la dezgroparea arhivelor securității, punerea sa sub urmărire! 4 Când mi-a apărut Francisca, în toamna lui ’65, Nichita se afla la al treilea volum de versuri, Dreptul la timp. A venit cu mine într-o dimineață blândă, însorită de toamnă, asistându-l pe prietenul său și debutantul romancier, extrem de surescitat deoarece acesta primise un telefon de la secția tehnică a sacrosanctei E.S.P.L.A., că poate „vedea” și primi un exemplar de semnal. Am urcat la etajul unu al vilei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și devenea unul din acele personaje fascinante și hermafrodite, supraumane, dezlipite din uleiurile maeștrilor Renașterii, un Ioan Botezătorul uimit că Noul Învățător, noul Rabbi vine la el să-i ceară botezul legitimității și al autorității, un Iisus înconjurat de femei, blând și protector fără violență, cerșind acea „înțelegere” pe care el însuși o oferea! A, eram prieteni atunci și visători ai unei mari arte pentru patria ce ne făcuse „posibili”, adică reali și vii! Eram frumoși și ne mișcam printre oamenii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
-mi plângerile repetate și argumentate contra dictaturii ceaușiste care, la sfârșitul anilor ’70, prindea tot mai mult „relief”, o tot mai accentuată ură contra intelectualității, contra profesionalismului în orice domeniu, contra tradiției, contra tinerilor etc., mi-a spus, cu un blând ton de reproș: - Dragă Nicolae, iată, tu faci o greșeală pe care o fac și alții care vin aici din țară: vă împiedicați de lucruri mărunte, de erori de moment! Voi nu vă dați seama de realul, de profundul patriotism
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
socialismul revoluționar) mă predispunea deja la această atitudine oarecum brutală și deplasată, adică la a judeca un pom după fructele lui? Așadar, unde aș putea-o face mai bine decât acolo unde pomul a fost plantat? Ea distonează față de tonurile blânde ale exegezei practicate de cele mai înalte autorități religioase. Pentru că e totuși un lucru straniu atât cât îi este permis unui mirean să judece aceste lucruri să sărbătorești Întruparea, să saluți intrarea efectivă a lui Dumnezeu în timpul oamenilor, să susții
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
recunosc, asemeni lui Ignațiu de Loyola, urmele picioarelor sale. Emulația se poate manifesta și în sens contrar: interdicția privitoare la vin, un simplu hadith, care nu există în Coran, nu era oare destinată să facă imposibilă celebrarea euharistiei? Personalul palestinian, blând și pântecos, nu are nici arme, nici uniformă. Poliția israeliană este cea care-i ia la ochi pe plimbăreții suspecți, cei câțiva evrei militanți și extremiști care pot fi văzuți ici și colo cu soldați pe urmele lor, care îi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fapt ea făcea parte din viața cotidiană a omului de rând. Există, mai ales, o școală de filosofie ale cărei formule, atitudini, cuvinte chiar pot fi regăsite, în filigran, în nenumărate pasaje din Evanghelii. O școală a predicatorilor fără frontiere, blânzi anarhiști apolitici călătorind din oraș în oraș, eliberați de dogme și formalisme, bătându-și joc de autorități, de cei bogați și de doctori, adresându-se mai cu seamă femeilor și copiilor fără sofisticări inutile, recomandând întrajutorarea, iubirea universală, viața simplă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
mult. Trebuie să dispară după toate regulile gloriei"; " Cine se teme de Dumnezeu nu se teme de oameni"; Nimic mai scump decât iefteșugul"; Să dorești mult, să nădăjduiești puțin, să nu ceri nimic"; "Prietinia e cupă de cristal"; La vorba blândă iese chiar șarpele din pământ"; "Bărbații cu fapta, femeile cu vorba"; "Din zece bărbați, nouă-s femei"; Între prost și judecată un ocean și o Himalaie"; "Artiștii să fie atenți când îi laudă proștii"; Când zic, de pildă "onorabilul domn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu neobișnuită putere în tăcerea nopții. Și-n corturile albe dormeau soldați, dar parcă toate sufletele se înălțau în lumină și toată tabăra parcă asculta melodiile care aveau atâta farmec în tristețea locurilor. Câteodată și amurgul colorează cu tonuri mai blânde tabăra și împrejurimile. Supt un cer limpede, se vede în depărtări satul Șipotele ca o prietenească oază; soarele roș ca sângele se cufundă între dealuri la asfințit; vântul a contenit; căldura s-a potolit; parcă nădăjduiești o viață mai fericită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
înfățișarea-i de Cazac mânios și neînduplecat vrea să pară rău și bătăios, și poate, întăiu din obiceiu, mai târziu din deprindere, a ajuns așa cum e, răcnind și bând nopți întregi, pe când în realitate el e un băiat bun, destul de blând și domol. Zile multe de plictiseală se scurg monoton. Diminețile rătăcim pe dealuri și în râpi, la întâmplare de multe ori, și ne luptăm cu cartușe oarbe, cu disperare, în sudoarea frunței; amărâți ascultăm în izbeliștea vântului, printre spinările câmpului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aproape în afara legilor pe cei cari ar stărui la Zurich. Atunci studențimea se întoarce în Rusia și devine propagandistă în masă. Revoluția rusă în dezvoltarea ei de la 1870 până azi are un caracter mistic și religios. Mai întăi ideologi și blânzi, martiri curați, ei devin teroriști (1880). Una din eroine în clipa când cedează amantului ei devine tristă pentru că simte că începe o epocă de enervări și de griji pentru ca să poată păstra pe bărbatul pe care-l iubește. Cântă amândoi la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
priveliști. [PAGINĂ RĂZLEAȚĂ] Tatarii își luaseră timporar meseria săbiei. Nu puteau să-și câștige altfel pânea cea de toate zilele. Erau nevoiți să-și dea sângele pentru a agonisi. O expediție era o afacere (x). În vremi de pace erau blânzi și industrioși. Din aceeași nevoie, a sărăciei unui pământ ce nu-i puteau hrăni, tatarii și-au păstrat până în timpurile din urmă înclinarea spre meseria războiului. Pe când neamul din Dacia a trăit în belșugul unui pământ cu multe resurse și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la îndemână și, având necontenit cure și diete, sfârșesc prin a muri de obezitate, ficat și alte infirmități necunoscute nouă străinilor. Obișnuiți de aproape două secole să primească oaspeți cu bună plată, cetățenii acestor locuri sunt deosebit de politicoși, cu vorbă blândă și purtare distinsă. Pe lângă asta, se dovedesc artiști în toate manifestările lor. Se poate auzi muzică bună nu numai într-un loc, în unele după amiezi și totdeauna sara. Conștiința ținutei artistice mi s-a evidențiat astăzi și la frizer
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mai aduc aminte de ele. [OBSERVAȚII, AFORISME, "RĂVAȘE"]* Domnul-Dumnezeu e cel care dă dreptate orfanului și văduvei și care iubește pe străin; el e mângâierea nenorociților întru durerea lor, loc de umbră către arșița care-i arde; în el cei blânzi și sărmani își găsesc bucurie; el e păzitorul care priveghează asupra celor sărmani cu duhul și dă putere celor slabi. "Du-te și te înfățișează pe munte dinaintea Celui-Veșnic. Și iată că Cel-Veșnic trece și dinaintea lui se arată vifor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Prietinia e cupă de cristal. Amorezatul și împăratul nu primesc niciodată tovarăși. Să nu se joace gătejele cu focul. Pe muiere și pe copil că nu-i mustri cu asprime. Femeia intră pe ușă, liniștea iese pe fereastră. La vorba blândă, iese chiar șarpele din pământ. Toți măgarii zbiară: care de care mai tare. Ulciorul îl sparge numai acel care cară apă. Să sapi fântâna cu acul. Ziua s-o lauzi după ce a înserat. Nici n-a murit bogatul și calici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
simpatic agronom, iubitor de versuri și pescar, pe când se joacă wolley-ball, vine c-o știucă, agitat și entuziasmat. Începe a povesti c-o voce teribilă cum s-a întâmplat, cum i s-a stricat catușca. Unul din asistenți îl întreabă blând și timid: Dar de ce strigă așa de tare... A.V. E nalt, blond, cu ochi albaștri, voce răsunătoare și entuziast irezistibil. Întreruperea și râsul nu-l intimidează. Vocea lui de stentor răsună în toată pădurea. La apa Moscovei, a trecut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe fratele cel prostănac într-un chip surprinzător ca naturaleță. Instinctiv, fără sforțare, c-o forță cu adevărat remarcabilă. L-am văzut anul trecut jucând rolul unui țăran cam surd în Roadele Culturii de L.N. Tolstoi. Duminică 6. Vremea destul de blândă, cu umezeală și ceață; în dimineața asta a început a ninge ușor. Plecăm către amiază la o casă de țară a lui Ehrenburg la vreo sută treizeci de km de Moscova. Am mai văzut în una din sările trecute Lacul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
danțuri kirghize. Coruri foarte bune a Soc. de radio. Am cunoscut pe Gladkov, un bătrânel de 70 de ani. A fost câtăva vreme bolnav; ar dori să vadă România. Cunoștința mi-a făcut o deosebită plăcere. G. e o ființă blândă și simpatică. După Cimentul, multă vreme nu dăduse nimic. Anul trecut a reapărut c-o carte bună. 12 dechembrie. Comitetul nostru pentru decernarea premiilor internaționale Stalin s-a oprit la următoarele propuneri: 1. Pierre Cot, 2. Sing Sokhei, 3. Andrea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
am văzut; larg, comod, luminos. Foaierul cel mare se deschide pe o terasă deasupra mării. În pădurea veche de la poalele munților Caucazului, diversă, cuprinzând multe specii, legate cu ghirlănzi de liane, cresc acum și varietăți străine, iernile fiind aici destul de blânde, la adăpostul stâncăriilor enorme care urcă la peste 5000 m. Toate plantele subtropicale le-am cercetat în grădina botanică bine întreținută (15 Ha.). Am văzut o sequoia gigantea americană; pini de Himalaia și toate speciile de palmieri. Unii arbori străini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Cel mai frumos și mai viguros arbore al grădinii mi s-a părut a fi un stejar gruzin, pe care pământul l-a susținut din bielșug ca pe un copil iubit. În zilele cât am stat noi aici, marea destul de blândă. Diminețile și serile răcoroase; amiezile fierbinți. Minerii au salarii până la 10 și 14 mii de ruble pe lună. Am ieșit cu Vladimir Maximovici la pescuit într-o zi în barcă cu motor, în altă zi cu lotca. Am pescuit stavrizi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
aici până acum la 18 mii de Ha. Am vizitat, ieri, un colhoz de ceai și o fabrică, pentru care mai lucrează încă nouă colhozuri. Starea muncitorilor cultivatori de ceai e foarte bună. Am petrecut o după-amiază în mijlocul lor. Sunt blânzi, buni și le place vinul. Alături de colhozuri abhaziene se află și gruzine. Orașul, așezat în terase într-un golf larg și liniștit e foarte vechi și în ultimul timp a devenit extrem de înfloritor. Între instituțiile nouă clădite în anii din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
soc mult zice cu foc. Vântul a sufla și ele-or cânta, oile s-or strânge pe mine m-or plânge cu lacrimi de sânge. Ci tu de omor nu le spune lor; spune-adevărat că m-am însurat c-o blândă crăiasă a lumii mireasă, că la nunta mea a căzut o stea... Iar dac-îi zări, dacă-i întâlni măicuță bătrână cu brâul de lână, pe culmi rătăcind, din ochi lăcrămând, de toți întrebând: Cine mi-a văzut cine-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-s pășuni. Rar câteva locuinți sărace. "Munte-negru". Dubrovnic, grădină îngrijită. Ajungem pe drumuri cotite, pe marginea sinuoasă a Mării Adriatice. Terase de măslini, portocali, agave, palmieri. Oraș în terase, mărginit de cetatea Raguzei, bine păstrată încă și, impunătoare. Populație vioaie, blândă și primitoare. Copiii salută. În piață (poiana) sătenii din împrejurime aduc pe căluții muntenești câte-un braț de așchii și găteje pentru trebuințile orășenilor. Lemnele se vând cu cântarul ca și pâinea. Frumoase clădiri în terase până spre creștetul Măgurii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]