9,865 matches
-
tel. 0265/161739 TIMIȘOARA Librăria Mihai Eminescu, str. Măceșilor nr. 1, tel. 0256/194123 Librăria Esotera, str. Lucian Blaga nr. 10, tel. 0256/431340 Librăria Noi, str. Hector, nr. 2-4 tel. 0256/220949 În colecția "Carte pentru copii" au apărut: ***, Botezul lui Iisus ***, Bucuria lui Sănduțu ***, Castelul uriașului ***, Nașterea lui Iisus ***, Orbii și salvatorul ***, Pescarul cocoșat Jean de la Fontaine, Fabule Christina Hole, Bucuria Crăciunului Elizabeth Hough Sechrist, Janette Woolsey, Poveste de Paști Crenguța H.B. Docan, Lupino sau minunata poveste a lupilor
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
bolților, în interiorul trompelor, de-a lungul arcelor, pe întreaga suprafață a zidurilor pronaosului, un arhipelag al morții. Să nu ne lăsăm înșelați: împroșcăturile de ciment ce împrăștie în cele patru colțuri, asemenea unor mădulare dislocate, fragmentele mărturisirilor, bunelor vestiri și botezurilor nu sunt provizorii: este starea definitivă a locurilor care ni se înfățișează sub aparența consternantă a acestei semnificații sfărâmate, a acestei unități plastice făcute fâșii, pulverizate. Ce se petrece? În virtutea progresului său teoretic nedefinit, știința oferă astăzi posibilitatea, grație diverselor
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de vin, nu era pe lume om mai cumsecade. De Anul Nou dăruia fiecăruia câte cinci sticle de vin bun și adesea, când unul din ei era bolnav sau când avea loc vreun eveniment mai deosebit, vreo căsătorie sau vreun botez, le dădea și bani. Când i se născuse fata, toată lumea primise bomboane. Pe Yvars îl poftise de câteva ori să vâneze pe proprietatea lui de pe malul mării. Își iubea, fără îndoială, muncitorii, și le spunea adesea că taică-său începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
simplu pe jos, ești sigur că te-ar părăsi pentru femeia din hău. îți acoperi cu ele ochii, te-ntorci invers, mergi înapoi, cât un rac aruncat în apă clocotită ... Ca la naștere Prin îmbăierea pe care o faci la botez, te lepezi de Satana și-ți primești numele. Pentru creștini e un fel de plâns, ca la naștere ... Mai apoi, te scalzi în toate apele și niciuna nu te spală de păcate. îmbăierea în mare e ceva miraculos, în larg
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
așa de nasol, mai are Curistul timp să se încurajeze, înainte să fie atras ca de un magnet în partea cealaltă. Nu degeaba ne-ați lăsat pe noi să ducem greul, protestează în continuare Părințelul. — Și ăsta a fost doar botezul, spune Roja, gîndește-te că n-a durat decît un sfert de oră, cîteva bucăți acolo, legate unele de altele. Putea fi și mai rău. — Recunosc că n-am deloc antrenament, spune Părințelul, de aceea după primele minute m-am hotărît
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Să pot Învăța pentru admitere, chipurile. Nu era de ajuns că șomam, m-am și Însurat. Întâi a vândut calul, apoi mașina. Câștiga binișor pe satele din jur cu instalația aia: bani și mâncare. Câștigi și tu ca pozar... Nunți, botezuri, Înmormântări... Nu foarte mult, căci e greu să mulțumești pe toată lumea. Văzând probele unii ziceau că lor nu le trebuie așa ceva, că ei sunt frumoși. Mă uitam la ei și le dădeam dreptate. Numai că lucrul ăsta Îmi reducea clientela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu trei ianuarie a.c.”. Erzsébet pregătise coșul cu mezeluri de cu seară. Și anul acesta, tot el Îl va duce doamnei Ster. În fața casei aștepta, fumând liniștit, Însuși Terente Marcovici, fost șofer al tovului Prim, actualmente taximetrist de ceremonii nunți, botezuri, Înmormântări și călătorii de afaceri și patron de Carwash. În anii petrecuți În mașina Județenei de partid, Terente Marcovici Învățase două lucruri: să fie discret și să-și cumpere costume numai de la Oradea. Avusese mereu aerul unui „fost” obligat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
tată mă trag dă la ștrand, din Tei. — Și-n spațiu cum ai ajuns? zise Stejeran 1. — Păi cu construcțiile, că noi eram cu lalelele. Am luat răsadurile și ne-am mutat. Ce, în spațiu nu e înmormântări, nu e botezuri? E! Și dacă nu e petreceri și omu’ vrea să stea cu nevasta sau cu artista în aparatu’ lui, poftim, îți dă Jan jaluzele, le tragi și poți juca giamparaua, cine te vede? — Și de ce ți se spune Relativul? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
plină, cu un halou de nori. O pleoapă Îi stă căzută, pe jumătate Închisă. Ridică Încet o mână, pe care o Întinde, În timp ce ea se apropie de pat. — Henry! — Alice! Faptul că s-a Întâmplat să aibă același nume de botez ca și sora soțului ei a provocat Întotdeauna derută Într-o familie deja Împovărată de câteva generații de William și Henry. Se apleacă și Îl sărută pe frunte, Întrebându-se dacă știe cu care Alice vorbește. — Nici nu Îndrăznesc să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
diversitatea de credințe decât prietenia dintre cei doi. Ainger era un cleric Învățat, cu vederi profund Îngăduitoare, predicator popular la Temple, unde deținea postul de conferențiar. Trebuie să fi știut că Du Maurier nu mergea la biserică decât la nunțile, botezurile și Înmormântările familiei, dar lucrul acesta nu părea să le influențeze respectul reciproc, bazat pe entuziasme seculare comune - față de plimbări, muzică, discuții plăcute și o companie antrenantă. Henry se temuse că Ainger are să Îi pună la Încercare calitățile de naș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Înmormântările familiei, dar lucrul acesta nu părea să le influențeze respectul reciproc, bazat pe entuziasme seculare comune - față de plimbări, muzică, discuții plăcute și o companie antrenantă. Henry se temuse că Ainger are să Îi pună la Încercare calitățile de naș Înainte de botez sau la petrecerea de după aceea, de la New Grove House, dar Du Maurier Îl liniștise: — Ainger e un tip prea deștept pentru a aduce În discuție religia Într-o Împrejurare ca asta, Îi spusese el poznaș. Oricum, mai e un naș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu el și cu Margaret, drăgălașa lui soție, În căsuța lor din Westminster, la scurt timp după Întoarcerea de la Torquay, și se amuzară Împreună privindu-l Înainte de masă. Îi plăceau cei doi și devenise nașul primului lor născut, repetând legătura botezului, sub semnul căreia se cunoscuseră. Warren se descurca foarte bine În cariera de arhitect, dar era și puțin artist plastic. Lui Henry Îi atrase atenția În mod special imaginea În creion și acuarelă a unei clădiri vechi și ciudate, recent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
aceea unui fiu pe care monarhul, reținut la Rye de crivăț, Îl botezase două zile mai târziu, dăruindu-i un pocal de argint aurit și o sută de guinee (băiețelul primise, desigur, numele de George). Era plăcut să redescopere motivul botezului, care Îl legase de familia Warren Încă de la prima lor Întâlnire, În istoria veche a acestei case, pe care ajunsese În mod atât de miraculos să o posede cu ajutorul lor. Sigur, nu Îi aparținea În adevăratul sens al cuvântului, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
metri, cu gesturi ancestrale, peste gardurile cu uluci, fărașele cu cenușă, pe rigolă. 108 DANIEL BĂNULESCU Echipe de măturătoare și de soldați încărcau, cu lopețile, stampe, documente, hrisoave, chitanțe de achitare a instalației de gaze, carnete de sindicaliști, clișee de la botez, țoale, lampadare, pungi de plastic, capete de păpuși, obiecte de patrimoniu, dopuri de plută, șomoioage de vată, în camioane militare, contribuind și ele la atmosfera generală de bombardament, prin faptul că-și clănțăneau caroseriile. În planul doi, o sferă imensă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
lănțișoare descântate, până în trei zile, picai. Ori într-o chiverniseală turbată. Ori în coșciug, din patru surceluțe împuțeai. Zbura și has-Satan, cam într-o dungă, plăcut abțiguit. Iar pîn' la coșconeața din spatele curții Nicoloaicei, nu se opri. Fusese la un botez. Capitolul 8 ZIUA A PATRA: "SĂ NU POFTEȘTI LA NICI UN LUCRU CARE ESTE AL APROAPELUI TĂU!" la rațe, alea nu mai erau, ca până atunci, flămânde. Se tăvăleau prin mălai, de câtă mâncare - printr-o singură vorbă de-a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
fusese atât de preocupată de suferința lui, încât exagerase cu îngrijirea lui Milly, astfel încât Nick nu învățase să se descurce și singur în ceea ce-o privea pe fetiță. Accidentul și spitalizarea prelungită care intervenise ulterior reprezentase un soi de botez al focului pentru Nick. Cât Susan fusese în comă, Milly stătuse la Bill și Jenny, dar, după asta, fetița revenise acasă, așa că Nick fusese obligat să-i facă baie, s-o îmbrace, să-i facă de mâncare și să alerge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
în unele din aceste transformări Virgil Jones nu apărea deloc. în altele era un monstru imens care supura. în altele era mort. în altele îi auzeam vocea vorbindu-mi, susurându-mi în ureche cuvinte de alint și sfaturi. Era un botez prin foc. Virgil Jones și cu mine: ciudată pereche de tovarăși de pat. El, un om istovit, umbra trecutului său, cu siguranța pe care i-o dădea cunoașterea unui mare eșec; eu, un om incomplet, căutând cunoașterii morții, care m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
răcnind: Gata! Oameni buni, de-acu’ să vinamericanii!! Calmat de Victor și de bunica Ileana (care se Înfricoșa la gândul că toți bărbații din casă vor fi „ridicați” noaptea, așa cum au fost ridicați nenea Ion Spătaru și cei din neamul Botez), Ghiorghi a dascălu’ Își aminti și spuse: Hasmațuchi, pentru vesti bune am să-ți fac o sanie! Știi să citești ziaru’ și aista-i mari lucru! Băiatul nu realiza dimensiunea reală a scrisului și cititului cu litere de tipar pe
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
după urechea găurită de care atârna un cercel de argint și-i spunea: - Merge? Merge? - Eh, răspundea în doi peri negustorul. - Fie vorba între patru ochi: dacă noi nu ne-om mai pricopsi: lăptarii, popii și cârciumarii, că trăim din botezuri... Și râdea cu gura până la urechi. Cârciumarul, ca să le facă plăcere, râdea și el. Era mai mare norocul că le căzuse în drum. Banii se adunau repede, se înmulțeau. În câteva luni, locul se schimbase. Spre Filantropia crescu o mahala
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vodă! zicea trecîndu-i degetul mare peste frunte. A lui Matei i-a înnodat buricul, legîndu-i-l cu sfoară roșie, 1-a închinat la sfântul Gheorghe din perete și 1-a uns cu untdelemn. Au trimis, după aceea, ploconul la naș pentru botez: două gâște fudule, cu gâtul lung, albe ca laptele, legate cu funde albastre, împiedicate cu inel de cositor, o ploscă veche, împletită cu tei și cu rafie în care se afla vin negru, portocale, alviță, bomboane umplute cu cremă, totul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
poleite, cu rame scumpe... Cu cei săraci a fost mai ușor. Ei, din ce aveau, din ce n-aveau, tot au adus sfântului lăcaș. Muierile ascundeau banii, înșelau pe bărbați și tot cumpărau ba un antimis, ba un cazan de botez, o cristelniță pentru mir, preșuri, câte alea... Când a fost hramul, a venit lume în păr, ba încă și din alte mahalale. Nu-i mai încăpea locul. Altarul era împodobit, tot, cu icoane, și luminările aruncau o lumină roșie, vie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-i plăceau țigăncile, le mai cumpăra de-o basma acolo, dar n-ar fi făcut paradeală-n cîștig! Se mai certau, se mai despărțiseră la vreo împărțeală prost făcută, până la urmă tot împreună: la lăsata-secului de carne, să cânte la vreun botez, la Rusalii pe la vreo tiribombă, să adune lumea, sau la veo petrecere, încolo după Bobotează prin comunele din jurul Bucureștiului, așa i-a găsit moartea, laolaltă. Asta s-a petrecut iarna, în câmp, la "Cățelu"... Era într-o luni când i-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lui Ferdinand și al Isabelei, care decreta „ruperea definitivă a oricărei relații dintre evrei și creștini, ceea ce nu poate fi adus la îndeplinire decât prin expulzarea din regatul nostru a tuturor evreilor“. De acum aceștia erau siliți să aleagă între botez și pribegie. Dacă optau pentru ultima soluție, aveau la dispoziție patru luni pentru a-și vinde bunurile mobile și imobile, dar nu puteau lua cu ei nici aur, nici argint. Când, a doua zi după proclamație, Sara a venit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
învoială: câteva sute de familii au căpătat dreptul de a pleca și au venit să se instaleze la Fès; câteva persoane s-au refugiat în munți, jurându-se că nimeni nu le va da de urmă; toți ceilalți au primit botezul. Nimeni nu mai putea spune „Allahu akbar“ pe pământul Andaluziei, unde, vreme de opt veacuri, glasul muezinului îi chemase pe fideli la rugăciune. Nimeni nu mai putea recita Fatiha la mormântul părintelui său. Cel puțin nu în public, căci acei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lor, dacă la căderea Granadei am dat greș cu datoria noastră de a porni în pribegie, a fost doar din lipsă de mijloace, căci noi suntem cei mai săraci și mai slabi dintre andaluzi. Astăzi, am fost nevoiți să acceptăm botezul spre a salva viețile soțiilor și copiilor noștri, dar ne este teamă că vom stârni mânia Celui-de-Sus în ziua Judecății și că vom avea parte de chinurile Gheenei. De aceea vă implorăm, pe voi, frații noștri plecați departe, să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]