11,853 matches
-
se făcuse. Afară erau aceeași lumină slabă și aceeași apăsare a cerului peste orașul troienit. Gerul care se întețise ne-a izbit din nou în față, dar ne-am obișnuit repede. M-am trezit imediat, mergeam în urma lui Andrei, care călca cu greutate pe cărăruia bătătorită. Nu mai fâșâia nici un troleibuz, era prea târziu. N-aveam chef să mă duc acasă. Mă trezisem brusc, n-aș fi putut dormi, nu aveam chef nici măcar să citesc. „Hai la Yvonne“, i-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
petrecere sau vreo întâlnire cu prietenii, când se plictisea. Primul meu gând, neclar încă, a fost că este cu siguranță ceva în neregulă, altfel nu mi-ar fi răspuns în felul acela. Ne-am întors pe aceeași cărăruie, acum el călcând în spatele meu. Yvonne Alexa ne-a sărit ca de fiecare dată de gât, sărutându-ne pe ambii obraji, spunându-ne repede în hol că i-a fost dor de noi, că ne-a telefonat, că se află la ea Cemeilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să se împartă totul, deși aveau tot ce le trebuie. Ce puteam să fac? Au hotărât ca una dintre ele să se mute cu mine. Nu m-am împotrivit, nu mai aveam vlagă, deși era tocmai aceea care nu mai călcase în casa noastră de mai bine de zece ani, nici la moartea mătușă-mii nu se arătase. Cât am trăit cu ea a fost un calvar. Aș spune că unchiu-meu era blândețea întruchipată pe lângă ea, cel puțin el se purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în lungul coridorului, vopsite tot în verde, și glasul Patriciei se auzea la fel de ascuțit și crâncen „Mai ai curajul să spui ceva? Mai ai curajul, mă? Részeges disznó... Să-ți iei catrafusele și să te cari și să nu mai calci pe aici în viața ta... Takarodj el!... Să mă faci tu pe mine curvă... A házamban hoztalak és ilyen aljasságot csinálni nekem... Te-am adus în casă și să-mi faci tu mie una ca asta... Részeges disznó... Să pleci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
o clipă! Adică vrei să spui că din cauza mea s-au petrecut toate? - Nu, nimeni nu era vinovat sau nu era vinovat decât el sau nici atâta, ci firea lui închisă și convingerea că niciodată omul nu trebuie să-și calce cuvântul dat. Era aproape sigur că după acele luni se va căsători cu Ioana Sandi. Se temea de căsătorie, dar avea s-o facă. Până la urmă avea să accepte și el compromisul pe care îl detesta. S-ar putea spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
am mai putut răbda și m-am certat cu el.“ „Cum adică te-ai certat?“ „I-am spus verde în față tot ce-ți zic ție acum.“ „Ești nebună“, a zis el. „Cum nebună? Adică să-l las să mă calce în picioare și să-și facă el mendrele pentru că nu știu ce fufă i-a căzut cu tronc?“ Cu un ton din ce în ce mai aspru, a început s-o critice pentru purtarea ei. N-ar fi trebuit să se certe cu șeful, n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cereau mecanismele reci și indiferente ale orașului care torc și zumzăie și macină, torc și zumzăie și macină, torc și zumzăie și macină. A așteptat-o pe Ioana Sandi la colțul străzii aproape două ore. A apărut dreaptă și somnoroasă, călcând apăsat cu picioarele ei extraordinare. I se părea nemaipomenit de frumoasă. S-a arătat foarte surprinsă, ce-i cu tine, aici, la ora asta? „Voiam să te văd.“ Au mers unul lângă altul, în tăcere, până la stația de autobuz. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
noul său rol, cu un glas de bariton. Pe același palier, bărbatul pirpiriu cu nevastă foarte grasă a venit din nou beat, o bate, o dă afară din casă și ea chiuie și strigă după ajutor fugărită și pașii ei călcând repede pe trepte zguduie scările și blocul. Mai jos, câinele șchiop crescut de doi frați latră vesel. Strada răsună de chiote, adierile spulberă praful gros, frunzele, hârtiile, biletele de tramvai, rigola se umple de murdărie ca o cloacă. Vitrinele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a doua oară. Te-ai transformat într-atât sau am fost înșelat de la început? Mă văd prin ochii celor din jurul tău, exact așa cum spun ei: nu numai nereușit fizic, dar și mărunt, interesat, meschin, dornic cu orice preț de parvenire, călcând în picioare sentimente - și nu este așa! Ai putea reteza vorbele astea, chiar dacă sunt acum pentru tine un străin. Dar n-o faci... În jurul tău e răutate, ipocrizie, prejudecată...“. Ioana Sandi n-a răspuns scrisorii. Pe Andrei Vlădescu l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
primul și unicul lor copil (un băiat, după cum s-a văzut ulterior) și se presupune că perspectiva de a-i vedea pe membrii preferați ai familiei o făcuse pe Tabitha să renunțe la confortul propriei sale reședințe îndestulate pentru a călca pragul casei fratelui detestat. Deși Matthew Winshaw și soția lui erau încă în viață și sănătăși, locuiau izolați în câteva camere dintr-o aripă separată a clădirii și Lawrence se instalase ca adevăratul stăpân al casei. Am exagera însă dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
înainte de a veni dumneavoastră, spuse ea făcându-mi semn să mă așez, dar nu mi-au permis circumstanțele. Ca să fiu sinceră, e mare învălmășeală pe aici. S-a petrecut un mic incident. Deci, ca să nu mai prelungesc suspansul, am fost călcați de hoți azi-noapte. Niciodată nu găsesc ceva inteligent de spus în fața unor asemenea afirmații. Am răspuns ceva de genul, „groaznic“, urmat de „Sper că nu vă lipsește nimic de valoare“. — Nu s-a furat nimic, spuse doamna Tonks. În afară de manuscrisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
prostie... pe care s-o regreți pe urmă. Din fericire, Roddy n-o auzi. — Băiatul ăla e un cretin, spuse Phoebe în timp ce mergeau pe A1 spre Thirsk. Și în ultimul timp bântuie tot timpul prin apartamentul nostru. Începe să mă calce pe nervi. — Colega ta de apartament părea foarte drăguță. — Dar nu crezi că e enervant când prietena ta își alege un partener total nepotrivit? Roddy acceleră până ajunse la trei metri de mașina din față și făcu nerăbdător semn cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fiecare zi de lucru ea pleca la oraș, unde, pe o bucată de pământ năpădită de bălării de la marginea lui, se înălța un imens complex de clădiri cu birouri și laboratoare, sediul internțaional al companiei Brunwin Holdings PLC. George nu călcase pe acolo de peste cincisprezece ani. Întrucât nu avea cap pentru afaceri, nu înțelegea știința și disprețuia jocurile copilărești de la bursă, care păreau să-i preocupe pe majoritatea directorilor, el preferase să se retragă într-o versiune imaginară a unor vremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
al doilea bărbat spuse: — Cum ajung acolo? — Treci prin magazie, cum altfel? — N-am cum. Nu e loc, sunt prea multe păsări. — Nu-ți fac nimic. Dar poate le fac eu. — Nu, nu se întâmplă nimic. Adică, încearcă să nu calci prea multe în picioare. Dar oricum sunt printre ele câteva moarte. Nu-ți face probleme. Ești cam glumeț, omule. Cel de-al doilea bărbat se întoarse și ieși prin deschizătura ușii. L-am văzut pe fermier urmându-l. — Unde te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
sunt printre ele câteva moarte. Nu-ți face probleme. Ești cam glumeț, omule. Cel de-al doilea bărbat se întoarse și ieși prin deschizătura ușii. L-am văzut pe fermier urmându-l. — Unde te duci? — Nici nu mă gândesc să calc în picioare găinile alea nenorocite ca să-ți verific circuitul. — Ascultă, cum crezi că... Glasurile se topiră. Am coborât de pe contanier și mi-am scuturat praful de pe haine. În timp ce mă îndreptam spre gardul de la marginea pădurii, am văzut o furgonetă venind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
personal. Ca și Hilary (care nu-și vedea niciodată programele de televiziune), Dorothy nu avea de gând să consume vrodată produsele pe care era fericită să le bage pe gât unui public care nu se plânsese niciodată. — Ecologiștii ăștia ne calcă pe nervi și pe noi, nu doar pe voi, spuse Henry, înfulecând cu poftă. De exemplu, ne-au distrus comerțul cu carne de vițel. Era adevărat: cei mai mari producători angrosiști de carne de vițel renunțaseră de curând la țarcurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Întorc o filă din trecut Și-ncep să plâng de dor. Încerc ca să mă apăr cu un scut, Dar nu-i folositor. A fost un drum greu și răzleț Cu bine și cu rele. Încet îl calcă un drumeț Uitându-se spre stele. Cuprins de amintiri el urcă prin pădurea rară Învăluit în tainica visare. Își duce în spate greaua lui povară Și fredonându-și ultima cântare. Și tot în gânduri cufundat Coboară liniștit spre lunga noapte
Amintiri by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83187_a_84512]
-
glumă. Mi-am coborât privirea ca să mă conving că eram doar În viteza a doua, dar am zărit spatele unui taxi la o apropiere atât de amenințătoare de parbrizul meu, Încât nu mi-a rămas altceva de făcut decât să calc frâna cu așa o putere, Încât mi s-a rupt tocul. La dracu’! Încă o pereche de pantofi de șapte sute de dolari sacrificată pe altarul completei și totalei mele lipse de autocontrol În situații de criză: Înregistrasem al treilea dezastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
sacrificată pe altarul completei și totalei mele lipse de autocontrol În situații de criză: Înregistrasem al treilea dezastru din luna În curs. M-am simțit aproape ușurată când motorul a murit din nou (uitasem, evident, să apăs pe ambreiaj când călcasem frâna să-mi salvez viațaă. Aveam la dispoziție câteva secunde - câteva secunde liniștite pentru cineva În stare să ignore claxoanele furioase și diversele variațiuni ale expresiei „băga-te-aș“ din toate părțile - pentru a-mi scoate pantofii Manolo din picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ideea de a continua să locuiesc acasă era insuportabilă. Mama și tata sunt niște tipi grozavi, dar faptul că eram Întrebată unde plec ori de câte ori ieșeam pe ușă - sau unde am fost ori de câte ori mă Întorceam - a Început foarte rapid să mă calce pe nervi. Am sunat-o pe Lily și am Întrebat-o dacă pot veni să zac o vreme pe canapeaua din garsoniera ei minusculă din Harlem. Din bunătatea inimii, m-a primit. M-am trezit În garsonieruța aceea din Harlem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În față cu un grup de asistenți de modă de la Runway, care porniseră să cumpere țigări, Cola light și grămada de ierburi care forma prânzul lor. Fiecare chip tânăr și frumos era mai panicat decât celălalt și mai să se calce‑n În picioare unul pe altul În graba frenetică de a se da la o parte din calea Mirandei. Au format o potecă exact la mijloc, cu trei din ei Într‑o parte și doi În cealaltă, iar ea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
aveam noi nevoie de ajutor, ceilalți angajați erau obligați să pună umărul. Ei da, sigur că erai cam descurajat la gândul că, dacă nu ai fi lucrat pentru Miranda Priestly, aceiași angajați n‑ar fi avut nici o remușcare să te calce cu mașinile lor de serviciu cu șofer. Dar, În formula actuală, ei alergau și răspundeau la comandă ca niște cățeluși bine dresați. Toate proiectele la care lucrau angajații revistei au Încremenit și tot poporul s‑a repezit să mă ajute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ațintiți În pământ, mi‑a deschis ușa și mi‑a făcut semn să intru. — Ahn‑dre‑ah! am auzit de undeva din fundul celei mai minunate sufragerii pe care o văzusem În viața mea. Ahn‑dre‑ah, costumul Chanel trebuie călcat pentru diseară, s‑a mototolit atât de tare În timpul zborului, că e aproape distrus. Aș fi crezut că compania Concorde se pricepe să mânuiască valizele, dar lucrurile mele arată oribil. Și sună‑l pe Horace Mann și confirmă că fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o luăm din loc. Se Întoarseră la mașină. Ea scutură pledul, iar el Îl Împături și-l puse Împreună cu paharele În portbagaj. Acolo unde fusese pledul era un pătrat de iarbă turtită. Era păcat, Într-un loc atît de frumos: călcă peste el, Îndreptînd iarba cu picioarele. În tot acest timp, mașina stătuse În soare. Ea se urcă și aproape că-și fripse piciorul cînd atinse pielea fierbinte a scaunului. Reggie se urcă lîngă ea și-i dădu batista lui - o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mirosul de fabrică, dorind să arate cît mai bine În seara pe care-o va petrece cu Fraser. În maiou și pantaloni coborîse la parter să-și lustruiască pantofii, să pună un șervet pe blatul din bucătărie și să-și calce o cămașă. Cămașa avea gulerul moale, ca acelea pe care le purta Fraser; și, cînd o Îmbrăcă, fierbinte Încă de la fier, o lăsă descheiată la gît - așa cum obișnuia Fraser. Se gîndi să renunțe și la Brylcreem cu care-și dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]