9,668 matches
-
n-avea obiceiul să-și țină ochii în pământ, ci, înfumurată cum era, îi învârtea cu tâlc la dreapta și la stânga”925, ține totuși să aibă o imagine impecabilă în societate: „femeie fiind, sunt nevoită să-mi păzesc cu strășnicie cinstea, ca să pot păși cu fruntea sus printre celelalte femei”926. Donna demonicata poate fi chiar miloasă și generoasă cu cei aflați în dificultate, și acest lucru o salvează de la o catalogare total negativă din partea cititorilor, cum este cazul văduvei din
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
femeii iubite de a-și oferi plăcerile pentru două sute de florini de aur, trăiește o veritabilă transformare, o redirecționare a sentimentelor dinspre admirație spre dușmănie: „când văzu ce lacomă-i femeia pe care el o socotea o doamnă vrednică de cinste, scârbit de atâta josnicie își preschimbă în ură iubirea lui înflăcărată.”944 Madonna Fiordaliso (II. 5) este o prostituată veritabilă, care profită de un tânăr naiv și neinițiat, înscenând un adevărat plan, „ca printr-un șiretlic destoinic să-și stăpânească
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ne pregătește. Chaucer este un filogin, deoarece femeia dobândește în creația sa un rol pozitiv, este mai rațională și mai prevăzătoare („Să punem răul înainte, ia:/ Toți m-or vorbi că Troil mă iubește./ Mi-ar fi de-atât pătată cinstea mea?/ Pot oare să-l opresc? Doamne păzește!/ N-am eu să-i număr tot atâtea dește/ Câți inși iubesc și nu cer dezlegare,/ Iar când le trece... coada pe spinare!”970) și mai conștientă de rolul pe care trebuie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
focul trebuie să știi tare bine cum să te porți; vatra trebuie să o mături cu o petecuță anume pentru foc, sau cu o măturiță curată. Doamne ferește să mături cu mătura de pe jos! Pe foc trebuie să-l ții în cinste, că și el în cinste te ține și îți dă minte."155 La huțuli, rostirea focului e tabu, tăinuirea cuvântului are valențe apotropaice: "Focului să nu-i zici "foc", ci "vatră". La huțani, în munți, să te audă că zici
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
bine cum să te porți; vatra trebuie să o mături cu o petecuță anume pentru foc, sau cu o măturiță curată. Doamne ferește să mături cu mătura de pe jos! Pe foc trebuie să-l ții în cinste, că și el în cinste te ține și îți dă minte."155 La huțuli, rostirea focului e tabu, tăinuirea cuvântului are valențe apotropaice: "Focului să nu-i zici "foc", ci "vatră". La huțani, în munți, să te audă că zici "foc", te-ar omorî! Ei
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ori / Și vineri dimineața / Câte patru ori / Scos îi va fi sufletul / Din negură, / Din păcură, / Din văpaia focului, / De supt talpa iadului / Din viță, / În viță, / Până într-a șaptea viță." 203. Când se face cumetria masa dată în cinstea nașilor, în ziua botezului femeia care a născut (numită "nepoată" în Bucovina) trebuie să spele mâinile moașei: "toarnă apă curată într-un blid și apoi, luând cu mâinile sale apă de-aceea, spală cu dânsa mâinile moașei; iar după ce i
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
la aromâni; Peperuda și Peperuga, la bulgari; Peperona, la albanezi, iar în mitologia slavă exista un cult al zeului vegetației și al ploilor, Perun. Rituri de ploaie asemănătoare au fost răspândite și la romani, serbările și procesiunile numite Robigalia, în cinstea zeiței Robigo, aveau loc pentru a apăra grâul de rugină (mălură), pentru ploaie la vreme și belșug, iar zeița orientală Ma și Cybela feniciană personificau natura roditoare.385 Un alt ritual de invocare a ploii, întâlnit mai mult în părțile
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de blid, trei lumânări din ceară curată, iar în jurul farfuriei se presară cereale (grâu, porumb); după aceea, se măsoară pruncul nou-născut cu trei fire de mătase roșie care se înfășoară în jurul paharului cu apă, de pe masă.192 În Bucovina, în cinstea ursitoarelor, moașa aprinde o lumânare și o pune pe masă, ca să ardă toată noaptea.193 La moarte, se ia un fir de cânepă și se măsoară mortul, iar, după această lungime, se face "toiagul" din ceară curată, în formă de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
d. Hr., a instituit "anul iulian", format din 12 luni, de câte 30 și 31 de zile (luna februarie avea 28 de zile), iar la fiecare 4 ani, un an bisect. Kalendele, idele și nonele cădeau la o dată fixă. În cinstea lui Iulius Caesar, numele lunii Quintilis, din vechiul calendar, a devenit iulie, iar în anul 8 î. d. Hr., Sextilis devine august, preamărindu-l pe împăratul Augustus. Calendarul roman, ca o ofrandă adusă divinităților fiecare lună primind numele unui zeu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Ciclul sărbătorilor romane începea cu Brumalia sau Bruma care se desfășura pe perioada a 24 de zile, între 24 noiembrie și 7 decembrie, închinată zeului Dionysos. Între 17-23 / 24 decembrie se sărbătoreau Saturnaliile, închinate zeului Saturn, urmate de Opalia, în cinstea soției lui Saturn, ca zeitate a rodniciei pământului și de Juvenaliile, sărbătoarea tinerilor sau copiilor. Ianus, cel cu două fețe, una spre trecut și alta spre viitor, unul din cei mai vechi zei romani, moștenit de la etrusci, era venerat cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și în timpul următorilor doi ani, când le-am discutat pe acestea și Tractatus-ul, la Harvard, cu alți colegi care îl cunoscuseră pe Wittgenstein. Mai mult decât atât, dedicarea absolut onestă a lui Wittgenstein cercetării problemelor filozofice, marea lui seriozitate și cinstea lui absolută îmi apar drept unele din cele mai importante «absoluturi» din viața mea. Îmi aduc aminte că m-am gândit: Cum ar fi să fii cu adevărat dezamăgit de filozofie? Cum ar fi să crezi că încercarea lui Wittgenstein
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
pe cel care îl asculta în situația de a vedea singur tăria sau slăbiciunea tuturor concepțiilor susținute de noi... Poate cea mai importantă experiență pe care am câștigat-o din lecțiile lui a fost exemplul unui om caracterizat printr-o cinste intelectuală cu totul ieșită din comun, care își punea sub semnul întrebării propriile sale vederi încă cu mai multă intransigență decât pe cele ale altora.“113 Se înșela oare Wittgenstein atunci când credea totuși că prestațiile lui ca profesor nu reprezintă
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
seama de asemenea recomandări.127 El nu putea înțelege nici comportarea mai vârstnicului său prieten George Moore, singurul filozof de la Cambridge pe care îl vizita regulat în ultimii ani ai profesoratului său. Ceea ce Wittgenstein aprecia la Moore era cu deosebire cinstea intelectuală, interesul său pentru adevăr. Peter Geach, fost student al lui Wittgenstein, relata că acesta a fost surprins să afle că bătrânul Moore nu mai frecventa întrunirile Clubului de științe morale al Universității deoarece soția lui se temea că o
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
acest Început de nou mileniu, cînd oamenii abandonează calea „suferinței” (desigur, a celei morale) și se dedică aproape exclusiv perfecționării mijloacelor de trai și unui egoism al fericirii individuale: „Nu există decît o cale către adevărata măreție umană: calea suferinței... Cinste celui care a trecut prin viață ajutîndu-i mereu pe alții, fără să cunoască frica, și căruia agresivitatea și resentimentele i-au rămas străine. Asta e materia din care sînt plămădiți marii lideri morali.” (idem). * „Tot ce se Întîmplă fiecăruia, folosește
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ca rezultat al respectului față de sine văzut la partenerul de viață. * „CÎtă forță se află În slăbiciune și nevinovăție!” (H. de Balzac) Evident că pe mulți propriile slăbiciuni Îi domină, iar „nevinovăția” este pentru ei cel mai puternic argument al cinstei lor. Este cunoscută observația lui Lucian Blaga cu privire la forța slăbiciunilor noastre: „Pentru nimic nu cheltuim atîta forță ca pentru lucrurile pentru care avem o «slăbiciuneă”. Cine nu a verificat pe „pielea lui” adevărul acestui paradox formulat de L. Blaga?... (cît
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
caracterul celui care le folosește: „Cea mai mare nedreptate e a părea drept, fără a fi” (Platon). * „Dacă cineva vrea să se facă temut, să facă În așa fel, să fie iubit.” (F.W. Förster) Calea sigură este cea a cinstei: „Un om cinstit este respectat chiar și de cei necinstiți” (D. Diderot). * „Poți fi mîndru de tot ceea ce ai făcut, dar ar trebui să fii mult mai mîndru de ceea ce n-ai reușit. Este o mîndrie pe care rămîne să
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
face totul” (J.W. Goethe). * „Am rîvni mai puțin stima oamenilor, dacă am fi mai siguri că sîntem demni de ea”. (Vauvenargues). Este evident că stima celorlalți trebuie să decurgă din meritul nostru: „De regulă, este mai bine să meriți cinstea fără să o capeți, decît să te bucuri de ea fără să o meriți” (H. Twain). * „Cei care nu pun Întrebări, primesc cele mai amănunțite răspunsuri.” (Th. Wilder) Acesta este prețul discreției, dar prin asta nu Înseamnă că discreția este
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Avertismentul lui Dostoievski trebuie să ne responsabilizeze, o dată În plus, asupra consecințelor posibile ale feed-back-ului comportamental: „De-ți vrei binele, fă și tu altora bine”; „Rău de vei semăna, rău vei secera” etc. (proverbe). * „Vorbește frumos despre cel care are cinstea să fie dușmanul tău.” (H. de Balzac) Dacă nu din alt motiv, pentru faptul că te silește să-ți pui În valoare niște Însușiri pe care altfel poate că nu ai fi ajuns să ți le cunoști. * „Valoarea Întregii activități
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
onorabilitate a celui În cauză. * „Noi lăudăm ceea ce-i lăudat mai mult, decît ceea ce-i lăudabil.” (La Bruyère) De aceea se și ajunge, adesea, la situații de genul celei menționate de Mark Twain: „De regulă, este mai bine să meriți cinstea fără să o capeți, decît să te bucuri de ea fără să o meriți”. * „Conformismul sfîrșește aproape totdeauna prin complicitate.” (Octavian Paler) Acest tăvălug al dezonoarei proprii este plastic surprins și În proverbul: „Cine cade În noroi, cu cît se
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
În condițiile respectului față de sine Însuși: „CÎți se vor găsi oare, dacă ar fi siguri că nu sînt descoperiți și pedepsiți, să se poată stăpîni de la actele necinstite?” (Cicero); „De multe ori lipsa de Încredere pe care o ai În cinstea celorlalți izvorăște din Îndoiala pe care o ai față de propria ta cinste” (Mihai Codreanu). * „Către respectul față de noi Înșine ne Îndrumă moralitatea; la stima față de alții ne obligă educația.” (J.W. Goethe) Simțul moral trebuie să fie principala calitate a
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ar fi siguri că nu sînt descoperiți și pedepsiți, să se poată stăpîni de la actele necinstite?” (Cicero); „De multe ori lipsa de Încredere pe care o ai În cinstea celorlalți izvorăște din Îndoiala pe care o ai față de propria ta cinste” (Mihai Codreanu). * „Către respectul față de noi Înșine ne Îndrumă moralitatea; la stima față de alții ne obligă educația.” (J.W. Goethe) Simțul moral trebuie să fie principala calitate a omului: „Cea mai mare rușine e cea pe care n-o vede
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
multe ori se substituia poziției mareșalului de Villeroy, care era tutorele lui Ludovic. La Porte i-a propus reginei să-i citească Delfinului din Istoria Franței. Abatele de Beaumont i-a recomandat exemplarul scris de Mézeraz, care era redactat în cinstea reginei. Atâta timp cât regele era minor, La Porte nu asculta de ordinele acestuia, ci intra sub tutela regentei și a lui Mazarin, care, în calitate de naș, era totodată și supraveghetor al educației monarhului. între La Porte și regină era o legătură mai
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
cheltuit sume exorbitante pentru construirea palatului de pe domeniul Vaux le Vicomte, comparat de multe ori cu Versailles. Momentul declanșării crizei dintre rege și supraintendent a avut loc în august 16661, cu ocazia petrecerii pe care a organizat-o Fouquet în cinstea vizitei lui Ludovic al XIV-lea pe domeniile sale. Extravaganța petrecerii, care a fost considerată ca fiind cea mai mare petrecere a secolului, până la acel moment, a determinat gelozia regelui. Ludovic a fost informat de Colbert că banii pentru cheltuielile
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
care iați făcut onoarea să i-o scrieți; și-a exprimat toată bucuria posibilă. Nu veți putea crede, Domnule, nici suferințele pe care le îndură pentru a vă face aceste servicii, nici afecțiunea cu care le face, nici meritul și cinstea pe care o depune în toate acțiunile. El și cu mine, am protejat anumite lucruri, pe care le voi putea dezvălui cu ușurință pe larg, care, conform spuselor domnului Poussin, vă vor conferi avantaje (dacă nu le veți disprețui) de pe urma
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
ca simplă mobilă în apartamentele strălucitoare ale castelului. Miasmele toxice ale luxului și puterii te aruncă într-un fel de extaz care face să fie înțeleasă exaltarea acestui monarh, debordând de entuziasm față de sine, care, în timpul întonării imnurilor compuse în cinstea sa, vărsa lacrimi de admirație.“ IV.1.12 întâmplări de la curtea Regelui Soare, în memoriile oficiale și în cele apocrife Bogată în cultură, literatură și arte, Franța secolului al XVII-lea rămâne până în zilele noastre un punct de referință în
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]