10,052 matches
-
cehoslovace, în ziua de 22 august 1968, delegația de ofițeri români a reușit să ajungă la Ambasada României din Praga și, ulterior, să se înapoieze în țară la 30 august 1968. Începând din anul 1972 îndeplinește funcții de conducere în cadrul Comandamentului Infanteriei și Tancurilor: locțiitor pentru infanterie și tancuri al comandantului (1972 - august 1984) și înlocuitor al comandantului (mai 1977 - martie 1980). În mai 1977, este înaintat la gradul de general locotenent. Paul Cheler a fost trecut în rezervă în februarie
Paul Cheler () [Corola-website/Science/311335_a_312664]
-
doctor în chimie. La data de 17 ianuarie 1990, colonelul dr. inginer Gheorghe Andriță din Ministerul de Interne a fost înaintat la gradul de general-maior (cu 1 stea) și numit în funcția de adjunct al ministrului de interne, șef al Comandamentului serviciilor și înzestrării. În perioada 17 ianuarie 1990 - 16 iulie 1992, gen. dr. ing. Gheorghe Andriță a îndeplinit funcția de secretar de stat în Ministerul de Interne. A fost înaintat apoi la gradul de general-locotenent (cu 2 stele) la 28
Gheorghe Andriță () [Corola-website/Science/311351_a_312680]
-
de Silistra printr-un drum de circa 60 de km, punct spre care garnizoana acestui cap de pod ar fi trebuit să se retragă, așa cum prevedeau instrucțiunile marelui stat-major, în cazul unui atac bulgar puternic. În concluzie, principala grijă a comandamentului garnizoanei Turtucaiei ar fi trebuit să fie menținerea legăturii cu trupele aflate la Silistra. Capul de pod Turtucaia era organizat pe trei linii de rezistență. Cea mai înaintată, întinzându-se până la linia pichetelor de frontieră, cu rol de supraveghere și
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]
-
53 mm. În ciuda violenței bombardamentului, acesta a fost mult prea scurt ca durată, afectând în mică măsură liniile românești de apărare. Pentru a rezista atacului infanteriei ar fi fost necesară doar întărirea liniei de luptă. Cu toate că inamicul își dezvăluise intențiile, comandamentul român nu a apreciat corect situația, trimițând întăririle către centrele 1-5. În acest timp, centrele 6-8, apărate de trupe din Regimentul 79 Slobozia - câte o companie pentru fiecare centru și tot câte o companie pentru fiecare spațiu intermediar dintre două
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]
-
1 Sofia care atacase centrul 11, era un mare gol, pentru care nu mai existau în rezervă trupe care să-l astupe. Un contraatac puternic asupra aripii drepte a Diviziei a 4-a Preslav ar fi putut schimba radical situația. Comandamentul român avea la dispoziție forțele necesare unei astfel de acțiuni: cinci batalioane proaspete sosite ca întăriri de peste Dunăre. Din păcate, generalul Teodorescu nu a sesizat oportunitatea care se ivise, iar ordinele date de comandanții de sectoare au agravat și mai
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]
-
dar în ciuda unor succese inițiale, aceste contraatacuri nu reușesc, datorită faptului că trupele au fost băgate în luptă fragmentat și fără un plan coerent de acțiune. Ziua de 6 septembrie este ultima zi de rezistență a Turtucaiei. Până la ivirea zorilor, comandamentul român a încercat reconstituirea trupelor dezorganizate, operațiune reușită doar în parte. Cu aceste trupe s-a pus în stare de apărare linia a treia de rezistență, o linie de apărare slabă, lipsită aproape în totalitate de artilerie (s-a pierdut
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]
-
rezistență, o linie de apărare slabă, lipsită aproape în totalitate de artilerie (s-a pierdut toată artileria de poziție, fiind salvate doar o baterie de 150 mm și una de 105 mm, precum și mai multe tunuri mobile de calibru mic). Comandamentul român din Turtucaia este optimist. Are superioritate numerică în infanterie și, în plus, așteaptă ca dinspre Silistra să-i vină în ajutor Divizia a 9-a. Bazându-se pe aceste date, el dă ordin trupelor din linia a treia de
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]
-
militare, alături de toți ofițerii care au urmat diferite forme de învățământ în URSS. Revenit în România, îndeplinește funcțiile de prim-locțiitor al comandantului Școlii de Ofițeri M.I. Oradea (1960-1963), șef Secție Organizare - Mobilizare și șef Secție Pregătire de Luptă în Comandamentul Trupelor de Pază, șef Serviciu în Direcția Învățământ a M.I. (1968-1970). În această perioadă, este avansat la gradele de locotenent-colonel (1963) și colonel (1968). Colonelul Dumitru Penciuc este numit apoi în funcția de șef de stat major al Comandamentului Trupelor
Dumitru Penciuc () [Corola-website/Science/311350_a_312679]
-
în Comandamentul Trupelor de Pază, șef Serviciu în Direcția Învățământ a M.I. (1968-1970). În această perioadă, este avansat la gradele de locotenent-colonel (1963) și colonel (1968). Colonelul Dumitru Penciuc este numit apoi în funcția de șef de stat major al Comandamentului Trupelor de Pază (1970-1971) și al Comandamentului Trupelor de Securitate (1971-1984). În anul 1982 a obținut titlul de doctor în științe militare, cu o teză despre activitatea Jandarmeriei în război. Apoi, la data de 5 octombrie 1984, a fost trecut
Dumitru Penciuc () [Corola-website/Science/311350_a_312679]
-
în Direcția Învățământ a M.I. (1968-1970). În această perioadă, este avansat la gradele de locotenent-colonel (1963) și colonel (1968). Colonelul Dumitru Penciuc este numit apoi în funcția de șef de stat major al Comandamentului Trupelor de Pază (1970-1971) și al Comandamentului Trupelor de Securitate (1971-1984). În anul 1982 a obținut titlul de doctor în științe militare, cu o teză despre activitatea Jandarmeriei în război. Apoi, la data de 5 octombrie 1984, a fost trecut în rezervă cu gradul de colonel. După
Dumitru Penciuc () [Corola-website/Science/311350_a_312679]
-
18 Artilerie (1943-1944). A fost înaintat în anul 1943 la gradul de general de brigadă (cu o stea). În martie 1944, Titus Gârbea este numit apoi în funcția de șef al Misiunii Militare Române la OKW (Oberkommando der Wehrmacht - Înaltul Comandament al Wehrmachtului) și OKH (Oberkommando der Herres - Înaltul Comandament al Armatei de Uscat), misiune convenită de Ion Antonescu și Adolf Hitler la întâlnirea lor din 23 martie 1944, de la Klessheim. Misiunea Militară Germană în România și-a dat acordul asupra
Titus Gârbea () [Corola-website/Science/311352_a_312681]
-
la gradul de general de brigadă (cu o stea). În martie 1944, Titus Gârbea este numit apoi în funcția de șef al Misiunii Militare Române la OKW (Oberkommando der Wehrmacht - Înaltul Comandament al Wehrmachtului) și OKH (Oberkommando der Herres - Înaltul Comandament al Armatei de Uscat), misiune convenită de Ion Antonescu și Adolf Hitler la întâlnirea lor din 23 martie 1944, de la Klessheim. Misiunea Militară Germană în România și-a dat acordul asupra numirii sale: ""Este bine cunoscut de când a fost atașat
Titus Gârbea () [Corola-website/Science/311352_a_312681]
-
Palatul Victoriei și la Televiziune”. La ora 16,15, "Șchiopu Nicolae a transmis hotărârea președintelui tarii de a trimite pentru întărirea pazei câte 150 de militari la Palatul Victoriei și Televiziune, precum și 13 TAB-uri. De asemenea, a transmis comandantului Comandamentului Infanteriei și Tancuri, gen. col. Iulian Topliceanu, ca să trimită câte un detașament de către 400 de militari din B.98 Instrucție Pază Aeroportuară la Palatul Victoriei și Televiziune pentru a întări paza acestora". Generalul-maior Nicolae Șchiopu din Ministerul Apărării Naționale a
Nicolae Șchiopu () [Corola-website/Science/311368_a_312697]
-
și cea americană. A fost totodată unul dintre primele locuri de unde opinia publică mondiala a putut vedea, în reportaje și filme documentare, realitatea brutalității naziste. Lagărele de concentrare naziste s-au aflat în custodia absolută a SS-ului, subordonate exclusiv comandamentului SS și lui Adolf Hitler personal, în afara oricărui control perlamentar, juridic, polițienesc, sau al armatei, deși se bucurau de colaborarea deplină a tuturor instituțiilor statale germane (vezi Conferința de la Wannsee). Primii deținuți ai lagărului au fost diverși opozanți ai regimului
Lagărul de concentrare Dachau () [Corola-website/Science/311384_a_312713]
-
de drumuri și la cele pentru secarea mlaștinilor din apropierea orașului. În timpul războiului, deținuții au fost folosiți, în număr tot mai mare, în munca forțată din industria armelor și muniției. În 1942 a fost inițiată o rețea vastă de lagăre și comandamente auxiliare situate în provincie, în care peste 30.000 de deținuți înregistrați la Dachau trudeau exclusiv în industria armelor și munițiilor. Odată cu intensificarea atacurilor întreprinse de aviația militară anglo-americană asupra Germaniei, autoritățile naziste au mutat în subteran fabricile de armament
Lagărul de concentrare Dachau () [Corola-website/Science/311384_a_312713]
-
București, Facultatea de Arme Întrunite și Tancuri (1976-1978). După absolvirea Școlii de Ofițeri, a activat în funcțiile de comandant de pluton și apoi de companie de tancuri la un regiment (1970-1978), apoi ofițer 2 cu operațiile în Sectia Operații a Comandamentului Armatei din Cluj (1978-1984). Își desăvârșește pregătirea militară, urmând un curs postacademic de comandanți de regimente în cadrul Academiei Militare din București (1984), un curs postacademic - profil unic în cadrul Academiei Militare (1989-1990), un curs intensiv de limba engleză, la Academia de
Mircea Teodor Mureșan () [Corola-website/Science/311412_a_312741]
-
cei mai mulți participând direct la luptele împotriva ocupantului. Datorită distanței foarte mari dintre Polonia și bazele din Anglia și Mediterana, parașutările de meteriale militare pentru AK au fost puține în comparație cu cele parașutate pentru rezistența franceză sau pentru partizanii iugoslavi. În 1942, Comandamentul operațional al Biroului de informații și propagandă a format o secțiune pentru afacerile evreiești, condusă de Henryk Woliński. Această secțiune a cules informații despre populația evreiască și a transmis rapoarte la Londra. A asigurat de asemenea legătura dintre organizațiile militare
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
acțiuni comune polono-germane, iar naziștii nu au reușit să-i convingă pe polonezi să-și direcționeze acțiunile ofensive exclusiv împotriva partizanilor sovietici. Chiar și în aceste condiții, colaborarea limitată a unităților locale AK a fost condamnată cu tărie de Înaltul comandament al Armatei Teritoriale. Odată cu mutarea în 1944 a liniei frontului de răsărit pe teritoriul Poloniei, AK a ajuns la un armistițiu fragil cu sovieticii. AK a ajutat înaintarea sovietică prin acțiuni de cercetare sau prin organizarea unor revolte și eliberarea
Armia Krajowa () [Corola-website/Science/311382_a_312711]
-
curaj, știa să vorbească deschis și nu-l iubea pe primul ministru. El alergă la Palatul Sacru, ceru să se convoace fără întârziere Senatul și se exprimă cu o sinceritate atât de hotărâtă, încât Nichiphor fu din nou intărit la comandament cu puteri extraordinare, cu toată reauavoință a lui Bringas. Fără să întârzie comandantul părăsi orașul și plecă la cartierul său general din Cesareea; era stăpân pe situație. În această luptă surdă de intrigi, Theophano nu apăruse de loc. este totuși
Nicefor al II-lea Focas () [Corola-website/Science/311404_a_312733]
-
Academia de Înalte Studii Militare (1985-1987), locțiitor al șefului de stat major și șef birou operații la Regimentul 1 Mecanizat (1987-1989), șef de stat major la Batalionul 452 Construcții Locuințe (1989-1990) și ofițer de stat major în secția operații la comandamentul Armatei 1 (1990). Începând din anul 1990 este cadru didactic (lector, conferențiar și profesor) la Academia de Înalte Studii Militare din București. În anul 1998, este transferat ca profesor universitar, prorector și locțiitor al comandantului la Academia Forțelor Terestre din
Teodor Frunzeti () [Corola-website/Science/311430_a_312759]
-
3 stele) la 23 decembrie 2006. Este transferat în funcția de comandant al Brigăzii 33 Mecanizată și locțiitor al comandantului Corpului 10 Armată Teritorial (2002-2003), apoi ca șef instrucție și doctrină (și inspector general al Forțelor Terestre) și comandant al Comandamentului Forțelor Terestre (2003-2004). Înecpând cu data de 1 decembrie 2004, generalul-maior dr. Teodor Frunzeti a îndeplinit funcția de comandant al Comandamentului 2 Operațional Întrunit "Mareșal Alexandru Averescu" - fosta Armată a 2-a. În această calitate, el a condus activitățile detașamentelor
Teodor Frunzeti () [Corola-website/Science/311430_a_312759]
-
10 Armată Teritorial (2002-2003), apoi ca șef instrucție și doctrină (și inspector general al Forțelor Terestre) și comandant al Comandamentului Forțelor Terestre (2003-2004). Înecpând cu data de 1 decembrie 2004, generalul-maior dr. Teodor Frunzeti a îndeplinit funcția de comandant al Comandamentului 2 Operațional Întrunit "Mareșal Alexandru Averescu" - fosta Armată a 2-a. În această calitate, el a condus activitățile detașamentelor românești din teatrele de operații și a coordonat planificarea, organizarea și conducerea exercițiilor naționale și multinaționale.. La data de 15 martie
Teodor Frunzeti () [Corola-website/Science/311430_a_312759]
-
infidelă dar se recăsătorește rapid, pe 16 septembrie 1800 cu Louise Guéhéneuc, care îi va dărui cinci copii. Ca o mărturie a încrederii deosebite de care se bucura, Lannes este numit comandant și inspector general al „Gărzii Consulare”, după ce asigurase comandamentul diviziilor militare 9 și 10 de la Toulouse. Cu toate acestea, noul război contra Austriei aduce o nouă campanie militară în nordul Italiei, unde urma să acționeze o armată franceză „de Rezervă”, sub comanda directă a Primului Consul. Avangarda acestei armate
Jean Lannes () [Corola-website/Science/311471_a_312800]
-
didactice din învățământul militar superior (1981-1982) și cursul postacademic de analiști de stat major pentru aviație (1984-1985). În anul 1990, a obținut titlul științific de doctor în științe militare. După Revoluția din decembrie 1989, Mihail Orzeață îndeplinește funcții importante în cadrul Comandamentului Aviației Militare: șef al Biroului pregătire de luptă (1990-1991), șef de stat major al Diviziei 59 aviație (1991-1995) și apoi șef de stat major al Corpului 2 aviație și apărare antiaeriană din cadrul Statului Major al Aviației și Apărării Antiaeriene (1995-1997
Mihail Orzeață () [Corola-website/Science/311488_a_312817]
-
din cadrul Direcției Doctrină și Instrucție (1998-1999), apoi locțiitor al șefului Direcției Planificare Strategică și Control Armamente (1999). Mihail Orzeață revine apoi în cadrul Statului Major al Forțelor Aeriene pe următoarele funcții: comandant al Punctului de comandă principal (1999-2000), locțiitor al comandantului Comandamentului operațional aerian principal (2000-2001), locțiitor al șefului Statului Major al Forțelor Aeriene (2001-2002 și 2005-2006). A fost înaintat la gradul de general de flotilă aeriană (cu o stea) la 29 noiembrie 2001. După ce, în perioada 2002-2004, a fost director adjunct
Mihail Orzeață () [Corola-website/Science/311488_a_312817]