9,415 matches
-
lor oraș. În lucrarea "Conflictul facultăților" a lui Immanuel Kant, „abderitismul” este ridicat la rang de concepție referitoare la sensul istoriei, conform căreia umanitatea nici nu progresează, nici nu regresează din punct de vedere moral, ci oscilează perpetuu între aceleași constante. Propunerea terminologică a lui Kant, având un caracter extrem de tehnic, nu s-a impus dincolo de limitele exegezei kantiene. În schimb, cuvântul „abderit” este prezent în numeroase dicționare ale limbilor moderne ca un neologism, e adevărat, livresc, dar aflat încă în
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
retragerea Aureliană. Ultima menționare despre carpi este cea a istoricului grec Zosimos (la începutul secolului al VI-lea), el scriind despre înfrângerea incursiunii acestora (sub numele de carpo-daci) de către împăratul Teodosiu I în 381. Prezența carpilor, ca daci liberi, este constantă la est de Carpați pe toată perioada de dominație română în Dacia, unde au creat cultură arheologică Poienești-Zvorâștea, manifestându-se prin continuitate de locuire a teritoriului și schimburi între populațiile dacice „libere” și locuitorii Daciei române sau cu neamurile germanice
Carpi () [Corola-website/Science/297407_a_298736]
-
Uomo e cultură" (Palermo), "Îl cavallo di Troia" (Romă), "Inventario" (Firenze), "L’Indice" (Torino), "Îl Ponte" (Firenze), "La nuova Rivista Europea" (Milano, unde a făcut parte din Colegiul european de redacție) etc. Inițiative culturale: Membru fondator al Universității Ovidius din Constantă (1990, fiind numit primul rector, funcție la care renunță pentru că, în același timp, era și profesor titular la Facultatea de litere și filozofie a Universității din Florența). Înființează revista culturală "Paradigmă" (1993) și Editură Pontica (1991) în cadrul căreia coordonează colecția
Marin Mincu () [Corola-website/Science/297596_a_298925]
-
o stare inițială formula 17 la o stare finală formula 24 este independent de stările intermediare (curba formula 25) și există o funcție formula 26 astfel încât formula 27 Funcția este o "funcție de stare" a sistemului care se numește "energie internă". Ea este definită până la o constantă aditivă, care poate fi fixată alegând ca origine o stare de referință pornind de la care orice stare a sistemului să poată fi obținută printr-o transformare adiabatică. Într-o transformare "diatermică" (neadiabatică) lucrul mecanic depinde, în general, de stările intermediare
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
funcția formula 58 definită prin relația (14) poate fi factorizată în forma unde formula 61 este o funcție continuă, monoton crescătoare, cu valori strict pozitive și mărginită (nu se poate anula și nu poate deveni infinită) de temperatura formula 62 definită până la o constantă multiplicativă pozitivă. Ea definește așadar o scară de temperatură. Odată fixat prin convenție factorul multiplicativ, temperatura definită prin relația se numește "temperatura termodinamică" sau "temperatura absolută" corespunzătoare temperaturii empirice formula 65 Introducând temperaturile absolute formula 66 și formula 67 ale termostatelor cu care
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
lui Clausius (18) devine unde integrala în spațiul variabilelor de stare se calculează de-a lungul unei curbe închise formula 12 care conține numai stări de echilibru. Rezultă atunci din teorema de integrabilitate că există o funcție de stare, definită până la o constantă aditivă, numită "entropie" și notată tradițional cu formula 82 a cărei diferențială totală este iar integrala acesteia de la o stare inițială formula 17 la o stare finală formula 24 este independentă de drumul urmat formula 12 și reprezintă variația funcției între starea inițială și
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
termodinamic. Potențialele termodinamice utilizate curent sunt enumerate mai jos, împreună cu diferențialele lor totale și ecuațiile caracteristice care derivă din ele. Parametrizările de mai jos ale cantității de căldură schimbată într-o transformare elementară reversibilă definesc proprietăți ale sistemului numite (impropriu) "constante de material". Ele se determină prin metode calorimetrice și sunt importante în aplicațiile practice. Există transformări în care, pe lângă schimb de "căldură" și "lucru mecanic", are loc un schimb de "substanță". De exemplu, o cantitate de fluid schimbă substanță cu
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
zero absolut (valoare pe care nu o poate atinge), entropia va tinde către o valoare finită sau către formula 138 Dacă tinde către o valoare finită, aceasta este independentă de celelalte variabile de stare și, întrucât entropia este definită până la o constantă aditivă, ea poate fi aleasă zero prin convenție. Afirmația că acesta este cazul, pentru orice sistem, constituie "principiul al treilea al termodinamicii": Rezultă de aici comportarea câtorva mărimi termodinamice atunci când temperatura tinde către zero absolut:
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
simple și apropiate de pseudocod. begin if <condiție> then sau while <condiție> do repeat for <variabilă>:=<valoare inițială> to <valoare finală> do sau program <nume program>; Este o instrucțiune pentru afișarea pe ecran a unui text (șir de caractere) sau a valorii unor constante, unor variabile sau unor expresii, exceptând date de tip vector sau fișier. Conținutul a ceea ce urmează să fie afișat pe ecran este încadrat de două paranteze rotunde. Lista a ceea ce urmează să fie afișat pe ecran este despărțita prin virgulă
Pascal (limbaj de programare) () [Corola-website/Science/296569_a_297898]
-
C din cod C cu clase. Prima lansare comercială a fost în 1985. În 1982, numele limbajului a fost schimbat de la C cu clase la C++. Au fost adăugate noi facilități, inclusiv funcții virtuale, supraîncărcarea operatorilor și a funcțiilor, referințe, constante, alocare dinamică, un control al tipului mai puternic și nouă varianta de comentariu pe un singur rând (liniile care încep cu caracterele '//'). În 1985 a fost lansată prima ediție a cărții "The C++ Programming Language" (Limbajul de programare C++), oferind
C++ () [Corola-website/Science/296589_a_297918]
-
C, care au semnificație predefinită și nu pot fi folosite în alte scopuri într-un program. Cuvintele cheie trebuie scrise cu litere mici. Iată lista acestora, ordonată alfabetic: altă ierarhizare: Identificatorii sunt folosiți pentru a indica variabile, tipuri de date, constante simbolice sau funcții. Primul caracter al identificatorilor trebuie să fie o literă sau "underline", iar lungimea maximă a acestora este de 31 de caractere. Separatorii au rolul de a delimita unitățile lexicale dintr-un program. Iată lista separatorilor admiși în
Sintaxa limbajului C () [Corola-website/Science/296568_a_297897]
-
instrucțiuni, dar ele pot fi și vide. În cazul în care o prelucrare este compusă din mai multe instrucțiuni, acestea nu trebuie puse între acolade. <br> Execuția instrucțiunii de selecție începe cu evaluarea expresiei. Valoarea rezultată este comparată succesiv cu constantele "k1, k2, ..., kn-1". Dacă se găsește o constantă "ki" de valoare egală cu cea a expresiei, se trece la execuția prelucrării asociate și se continuă cu toate prelucrările ce au mai rămas, până la sfârșitul instrucțiunii de selecție. Dacă nu se
Sintaxa limbajului C () [Corola-website/Science/296568_a_297897]
-
cazul în care o prelucrare este compusă din mai multe instrucțiuni, acestea nu trebuie puse între acolade. <br> Execuția instrucțiunii de selecție începe cu evaluarea expresiei. Valoarea rezultată este comparată succesiv cu constantele "k1, k2, ..., kn-1". Dacă se găsește o constantă "ki" de valoare egală cu cea a expresiei, se trece la execuția prelucrării asociate și se continuă cu toate prelucrările ce au mai rămas, până la sfârșitul instrucțiunii de selecție. Dacă nu se găsește o astfel de constantă, dar este definită
Sintaxa limbajului C () [Corola-website/Science/296568_a_297897]
-
se găsește o constantă "ki" de valoare egală cu cea a expresiei, se trece la execuția prelucrării asociate și se continuă cu toate prelucrările ce au mai rămas, până la sfârșitul instrucțiunii de selecție. Dacă nu se găsește o astfel de constantă, dar este definită o alternativă "default", se execută prelucrarea asociată acesteia, altfel selecția se încheie fără nici o prelucrare. <br> "Exemplu de utilizare a instrucțiunii de selecție:" În majoritatea situațiilor se dorește separarea prelucrărilor asociate unei instrucțiuni de selecție. Aceasta se
Sintaxa limbajului C () [Corola-website/Science/296568_a_297897]
-
K (-183 °C) și 700 K (427 °C), din cauza lipsei atmosferei; în comparație, temperatura pe Pământ variază cam 80 K. Lumina solară pe suprafața planetei Mercur este de 6,5 ori mai intensă decât pe Pământ, cu o valoare a constantei solare de 9,13 kW/m. Prima sondă spațială care a vizitat planeta Mercur este Mariner 10 produsă de NASA (1974-1975). Sonda a folosit gravitația lui Venus pentru a-și ajusta viteza orbitală (pentru a încetini în acest caz) cu
Mercur (planetă) () [Corola-website/Science/296585_a_297914]
-
nebuloase planetare. Soarele se va transforma apoi într-o pitică albă, răcindu-se în timp. Această succesiune a fazelor este tipică evoluției stelelor de masă mică spre medie. Lumina și căldura Soarelui constituiesc principala sursă de energie pe suprafața Pământului. Constanta solară este cantitatea de energie solară care ajunge pe Pământ pe unitatea de suprafață direct expusă luminii solare. Constanta solară este aproximativ 1.370 watt/m la distanța de Soare de o unitate astronomică (UA). Lumina ce ajunge pe suprafața
Soare () [Corola-website/Science/296586_a_297915]
-
este tipică evoluției stelelor de masă mică spre medie. Lumina și căldura Soarelui constituiesc principala sursă de energie pe suprafața Pământului. Constanta solară este cantitatea de energie solară care ajunge pe Pământ pe unitatea de suprafață direct expusă luminii solare. Constanta solară este aproximativ 1.370 watt/m la distanța de Soare de o unitate astronomică (UA). Lumina ce ajunge pe suprafața Pământului este atenuată de atmosfera terestră, de fapt pe suprafața Pământului ajunge o cantite mai mică de energie, undeva
Soare () [Corola-website/Science/296586_a_297915]
-
delegației române la tratative. La 10 septembrie 1940, Ion Antonescu a ratificat sub proprie semnătură tratatul de cedare a sud-estului Dobrogei. La începutul lunii septembrie 1940 comandantul Armatei a II-a, Generalul Gheorghe Argeșanu, a fost trimis de rege la Constantă pentru a organiza rezistență armata. Conducătorul rezistenței fiind însă convocat la sediul Guvernului în noaptea de 5/6 sepembrie 1940 și arestat din ordinele lui Ion Antonescu, bulgarii au reintrat în posesia acestei regiuni relativ fără probleme. Una din primele
Cadrilater () [Corola-website/Science/296623_a_297952]
-
un singur vector ecuație, și anume: unde "A" = formula 2 este matricea care conține coeficienții ecuațiilor date, este vectorul , reprezintă , și este vectorul nul. În mod similar, soluții "ecuațiilor diferențiale liniare "formează spații vectoriale. De exemplu, produce , unde "a" și sunt constante arbitrare, și e funcția exponențială cu baza naturală. "Bazele" permit reprezentarea vectorilor cu ajutorul unui șir de scalari numit "coordonate" sau "componente". O bază este o mulțime (finită sau infinită) de vectori , pentru comoditate de multe ori indexați cu un " i
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
lui "A". De asemenea, acest concept se extinde la ecuații diferențiale liniare În aplicația corespunzătoare derivatele funcției "f" apar liniar (adică nu apar de exemplu sub forma de "f""("x")). Când diferențierea este o procedură liniară (adică și pentru orice constantă ) această atribuire este liniară, și se numește . În particular, soluțiile ecuației diferențiale formează un spațiu vectorial (peste sau ). "Produsul direct" al unor spații vectoriale și "suma directă" a unor spații vectoriale sunt două moduri de a combina o familie indexată
Spațiu vectorial () [Corola-website/Science/298212_a_299541]
-
în lagăre; în 1935 - aproximativ 1 milion (inclusiv coloniile de muncă), iar după Marea Epurare din 1937, aproape 2 milioane de oameni. Prin comparație, populația de condamnați, care munceau în echipe în afara închisorilor sau în penitenciarele din SUA, a rămas constantă la un numar de câteva sute de mii de oameni. Pe durata celui de-al doilea război mondial, popolația din Gulag-uri a scăzut dramatic, datorită " eliberărilor" în masă sute de mii de prizonieri care au fost înrolați și au
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
completat studiul termodinamicii, luând în considerare structura corpusculară a sistemelor fizice și mișcarea dezordonată a moleculelor și astfel a fundamentat pe cale cinetico-moleculară principiul al doilea al termodinamicii. S-a ocupat cu teoriile lui Maxwell și cu teoriile dialecticii. A stabilit constanta universală în fizică "k" (numită ulterior constanta Boltzmann), egală cu raportul dintre constanta gazelor perfecte, R și numărul de atomi/molecule dintr-un mol (numărul lui Avogadro, N). De asemenea, Boltzmann este cunoscut pentru lucrările sale asupra corpurilor solide cristaline
Ludwig Boltzmann () [Corola-website/Science/298264_a_299593]
-
corpusculară a sistemelor fizice și mișcarea dezordonată a moleculelor și astfel a fundamentat pe cale cinetico-moleculară principiul al doilea al termodinamicii. S-a ocupat cu teoriile lui Maxwell și cu teoriile dialecticii. A stabilit constanta universală în fizică "k" (numită ulterior constanta Boltzmann), egală cu raportul dintre constanta gazelor perfecte, R și numărul de atomi/molecule dintr-un mol (numărul lui Avogadro, N). De asemenea, Boltzmann este cunoscut pentru lucrările sale asupra corpurilor solide cristaline, asupra radiației, în care pentru prima dată
Ludwig Boltzmann () [Corola-website/Science/298264_a_299593]
-
dezordonată a moleculelor și astfel a fundamentat pe cale cinetico-moleculară principiul al doilea al termodinamicii. S-a ocupat cu teoriile lui Maxwell și cu teoriile dialecticii. A stabilit constanta universală în fizică "k" (numită ulterior constanta Boltzmann), egală cu raportul dintre constanta gazelor perfecte, R și numărul de atomi/molecule dintr-un mol (numărul lui Avogadro, N). De asemenea, Boltzmann este cunoscut pentru lucrările sale asupra corpurilor solide cristaline, asupra radiației, în care pentru prima dată a aplicat ipoteza presiunii luminii a
Ludwig Boltzmann () [Corola-website/Science/298264_a_299593]
-
în vid este o importantă constantă fizică universală; conform cunoștintelor existente, este viteza de propagare a luminii în vid - independent de parametrii fizici ai luminii cum sunt: culoarea, intensitatea, direcția, polarizarea sau durata propagării. Această caracteristică este proprie nu numai luminii din spectrul vizibil, ea este
Viteza luminii () [Corola-website/Science/298266_a_299595]