11,461 matches
-
simțeam stingheră și neliniștită. Ajunsă la comună, atent supravegheată de secretar, am dat jos, așa cum îi văzusem pe cei de la Șesu, tabloul cu Ceaușescu, care stătea la loc de cinste în biroul meu. Cărțile din bibliotecă au fost strânse și depozitate în sala de ședințe. Biroul părea acum pustiu și 111 neprimitor pentru ochiul meu obișnuit cu tabloul și cărțile voluminoase, cu coperțile roșii care ocupau toate rafturile micii biblioteci. Ce facem cu ea?, am auzit vocea șoptită a secretarului pe
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
muta și eu casa mai la deal, a răspuns țăranul și s-a întors la acoperișul la care lucra. Locul acela era plin cu tufe mari de hrean. Țăranul, când a săpat gropile pentru șpalieri, a scos hreanul care era depozitat într-o grămadă mare. M-am aplecat și am luat trei rădăcini de hrean. Aveam să regret mult timp asta. Peste o săptămână am fost anchetată datorită unei reclamații în care scria că „am furat hreanul” de pe pământul acelui sătean
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
șeful medicilor de la Santa Maria. Și ai grijă să nu se apropie nimeni: cu ciuma e bine să fim prudenți. Omul se grăbi să Încuviințeze clătinând din cap cu hotărâre, cuprins de un fior. - Iar acum spune-mi cine a depozitat Încărcătura de fetru, adăugă poetul pe un ton imperios. Celălalt se grăbi să se Întoarcă la registrul lui, cu fruntea brobonită de sudoare. - Iată... unul pe nume Fabio dal Pozzo, negustor. E marfă de la Veneția. Dante zâmbi În sinea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
minte o posibilă ascunzătoare. Își stăpâni cu greu zâmbetul ironic care Îi Încolțise pe buze. Ce alt refugiu era mai bun decât abația Maddalenei? Multe lucruri fuseseră deja ascunse acolo, oameni și obiecte. Dacă biserica aceea tot era menită a depozita secrete, atunci Îl putea ascunde și pe al său. Se Îndreptă cu repeziciune spre abație, urmat de arabul cu Încărcătura În spate. Mașinăria nu era deosebit de grea, dar, sub căldura cumplită, băiatul fu În scurt timp leoarcă de sudoare. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
le sechestrez. Dă-te la o parte, știu drumul. Apoi, fără să mai aștepte reacția omului Încă zăpăcit, Dante pătrunse În labirintul de rafturi din scânduri greoaie de stejar, călăuzind carul pentru morți pe culoarele Înguste, până În punctul unde era depozitat fetrul venețianului. În magazia ticsită până În tavan, aerul era aproape irespirabil din pricina căldurii. - Ajutați-mă să Încarc baloturile de jos. Cu cea mai mare atenție. Înăuntru e ceva fragil și prețios. Fiți atenți să nu cadă. Acum, când avea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
plus, cum puteai oare să porți pică unei persoane așa de grozave? Și chiar în momentul în care îmi smulgea saxofonul din mâini își vâna reflexia în oglinjoara de pe scrinul cel lung. M-am dus jos în pivniță unde erau depozitate obloanele împotriva furtunii și toate uneltele, și acolo, după ce am hotărât că nu pot pleca înapoi acasă numai ca să fiu trimis înapoi de Bunica Lausch, m-am apucat să mă uit să văd de ce curgea closetul, am ridicat capacul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
o grădină minunată în spate, ci porumb și floarea soarelui. A sosit și camionul cu restul bagajelor Bunicii; nu i s-a dat voie să țină cufărul în dormitor, pentru că împărțea camera cu alți trei locatari. A trebuit să îl depoziteze la subsol și de-acolo să-și ia ce dorește - mult prea multe lucruri, după părerea administratoarei cu piele cafenie. Dar eu i-am dus lucrurile sus și am ajutat-o să le așeze și să le atârne. Apoi m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de acasă. Mildred avea probleme cu picioarele, și purta pantofi ortopedici. Asta o împiedica să meargă repede, și, după cum aveam să aflu mai târziu, Mildred era genul de femeie condusă de impulsuri puternice, iar aceste impulsuri erau înăbușite și reprimate, depozitate în adâncul sufletului până ce se învinețea la față. Era greoaie, cum spun, și avea ochi negri și o piele cu o paloare cam bolnăvicioasă. Ca să reușești să te transformi dintr-un copil schilod într-o femeie schiloadă, în mijlocul familiei, acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
lunile pe mare ce aveau să urmeze. Așa că trenul a pornit, iar eu am rămas în mulțime, deprimat și posomorât. Și pe deasupra mai era și o vreme cenușie și bătea vântul, iar corabia, Sam MacManus, era veche. Lângă ea era depozitat un motor negru, pe chei, iar pe ea tot felul de mașinării urâte, unsoare, întunecime, melancolie, ziua însăși învestmântată în zale de fier. Oceanul ne aștepta cu provocări teribile și pline de amar, de parcă ne-ar fi invitat să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în această vacanță. Ea mi-a scos niște pete de pe haina mea din păr de cămilă cu ceai, un remediu foarte bun, spunea ea, și eu i-am cărat apoi cuferele doldora, cu lăcățelele lor care atârnau, și le-am depozitat în portbagajul Citroenului. Era frig; un ger cu fulgi de nea. Am înconjurat Etoile și am prins viteză spre Rouen. Ar fi trebuit să o iau prin Amiens, dar nu ocoleam chiar așa de tare din cauza ei. E o femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
an în vitrina magazinului de articole sportive Davega, de pe Eighty-sixth Street, între Lexington și Third Avenue. Cu zece minute înainte ca Seymour și cu mine să fi coborât din camera noastră, Les descoperise că bicicleta lui Waker nu se găsea, depozitată în siguranță, în subsolul casei noastre, alături de bicicleta lui Walt. Waker o dăruise, în acea după-amiază, în Central Park. Un băiat necunoscut („un nătăfleț pe care nu-l văzuse în viața lui“) venise la Waker și-i ceruse bicicleta, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
stare să-i spună mai multe maistrului. În urma lui, Cornea își îmbrăcă șuba de șantier și pleacă printre zidurile goale ale noii secții să controleze dacă au fost acoperite cu panouri de scîndură ferestrele încăperii de la etaj, unde s-au depozitat dulapurile tablourilor de comandă. Cele aflate de la Vlad l-au neliniștit, sporindu-i furia împotriva inginerului Stanciu, cu care nu s-a înțeles niciodată de cînd lucrează împreună la montajul acestei secții: ori e morocănos și nu afli a vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
În apropierea vechiului cimitir evreiesc. Președintele Comunității, Iacob Iosef XE "Iosef, Iacob" , a văzut deja la 30 iunie, ora 5 dimineața, În fața locuinței sale din centrul orașului „căruțe Încărcate cu cadavre ce erau transportate Într’un loc viran unde se depozitau gunoaie și aruncate acolo grămadă”. La ora 8.30 a fost primit de primarul orașului, căruia i-a cerut căruțe „pentru a transporta cadavrele dela acel gunoi la cimitirul evreiesc”41. Dar fără succes. O evreică ce a Îndrăznit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
am remarcat, iar ea râse. — Duggie e plin de paradoxuri. Ai observat copacii de la intrare? — Da, am... — Tipul care locuiește dedesubt e partenerul lui Duggie și unul din acei minimaliști care pun două mobile Le Corbusier pe podeaua goală și depozitează celelalte lucruri În dulapuri albe cât tot peretele. Se ceartă tot timpul. Asta Îi menține În formă. Acum, aș vrea să ți-i prezint pe Jim și Betty Ashley. El e petrolist, dar ea e cea care contează. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
dar, chiar și așa, prezența ei dăinuia încă sus, nu prin mirosuri (Stella nu folosea cosmetice parfumate), ci prin alte semne, rochiile ei, priveliștea întotdeauna răscolitoare a patului ei. La parter, spațiul era mai deschis, mai anonim, mai public. Își depozitase aici și câteva obiecte, printre care niște ornamente și un tablou. Bucătăria căpătase un aspect haotic, bucătăria unui holtei. George avea senzația că se instalase sau campase, ca pe vremuri, în acele „camere de închiriat mobilate“. Se deștepta de fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
du-te singur. Eu rămân să citesc. Mi-ar plăcea să pot citi și eu așa ca tine. — Poți citi. Dar nu ca tine. Oriunde te-ar așeza cineva, te apuci să citești. Și ții minte tot ce citești, se depozitează undeva, într-o crăpătură a minții tale. Mintea mea n-are crăpături. Hai să bem ceva. Am descoperit un dulap ticsit cu niște chestii fantastice. Nu putem să le consumăm băuturile. — O să le punem la loc. — Scoate drăcia asta de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de muncitor tânăr, foarte palid, cu obrajii rași, ținându-și cu mare grijă uneltele de dulgher. Splendidul crucifix scăpase ca prin minune de efectele bombardamentului, ca și vitraliile victoriene pe care, în timpul războiului, un paroh zelos le demontase și le depozitase în siguranță. Erau lipsite de valoare, dar asigurau obscuritatea încăperii. Părintele Bernard își iubea biserica și vechile-i tradiții anglicane pe care, departe de a le neglija, le înălțase cât îi stătuse în putință. (Spre deosebire de domnul Elsworthy, preotul de la St
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sosirea unei gorgone. La rândul ei, Pearl începuse să regrete ceea ce i se păruse la început a fi o aventură miraculoasă. Cine știe ce fetișcană nevropată o aștepta? Pearl se duse întâi la apartamentul lui Margot, apoi la chiliuța unde aceasta o depozitase pe Hattie. La prima vedere, înfățișarea lui Pearl o neliniști pe Hattie. Nu s-ar putea spune că Pearl semăna cu Ruby, dar pe fața ei cu trăsături puternice se putea recunoaște ceva din expresia de „mexicană“ a acesteia din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe un ton indiferent, de data sosirii lui Pearl. Roby, robustă ca un cal de povară, o ajutase pe Pearl să care în casă valizele numeroase. Acestea din urmă conțineau hainele lui Pearl și rochii de vară ale lui Hattie, depozitate până atunci în apartamentul lui Pearl. Cufărul cu lucrurile de școală și cărțile lui Hattie urma să sosească prin colet cu trenul. Pearl și Ruby aduseră toate bagajele în casă și închiseră ușa. Intrară în camera de zi, aprinseră lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ideea (de altfel nu pentru prima oară), că noi doi ne asemănăm foarte mult. În ce fel? mă vei întreba. Am să-ți spun. Amândoi suntem oameni liberi. Îmi aduc aminte că afirmai cândva (Doamne, câte spuse ale dumitale sunt depozitate în capul meu!) că ideea de a fi „dincolo de bine și de rău“ este și nu poate fi decât o iluzie vulgară. Cred că discutam atunci despre Dostoievski. Foarte bine. Cei care pretind că sunt „dincolo“ de această familiară dihotomie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ar fi plăcut să-și Întindă rogojina ei de cocos și În care i-ar fi plăcut să-și atârne șalurile și tablourile aborigenilor australieni - pe care, deoarece nu erau În ton cu restul mobilierului vilei, ea și Elio le depozitaseră În pod. Dar mai ales pentru a nu se gândi la Aris, pe care nu reușea să și-l scoată din minte și care Îi apărea dincolo de fețele de păpuși ale mamelor invitate și Îl vedea privind-o sever, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
vin și-i cer să „le facă“ ceva. Când termină, sunt probabil la fel de fericiți precum eram eu când vedeam că avioanele tatei chiar zboară. Cel mai mare succes îl au omuleții lui de hârtie, buni deopotrivă pentru colecționat și pentru depozitat pliculețe de ceai sau mărunțișuri. „Cred că asta se întâmplă fiindcă atunci când lucrez cu hârtia încerc să redau o oarecare nostalgie. Cumva ceea ce simțim când găsim o jucărie veche la un târg de antichități. În plus, cred că designul meu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
incintă, care după vreo două ore se vede nevoit să Închidă, pentru că nu mai are ce vinde. Toți covrigii și biscuiții și napolitanele și borcanele de gem și lamele de ras și țigările și hîrtia lui igienică se află acum depozitate În cele 200 de valize de lemn. Nu că ar fi cine știe ce marfă, dar e bine să-ți faci provizii. Există un telefon public la poartă, dar azi nu funcționează. Nu am cum să o anunț pe maică-mea că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu soldați și cadre militare. Și trei vagoane-platformă cu restul echipamentului, tunuri mari și mici, muniție, camioane militare, plus Aro-ul comandantului (În care ne găsim noi acum, făcînd pe santinelele). Plus un vagon de marfă transformat În magazie alimentară: depozitează lăzile cu pîini și conserve care clipocesc grețos și cîteva cutii cu biscuiți (asezonați cu căcăreze de șoarece). Toată această alcătuire e construită strategic, astfel că nu toate platformele sînt Împreună ( În caz că inamicul ne atacă, e bine ca muniția să
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu lobul drept. — N-am simțit nimic special, mărturisi colonelul suspinînd. — Nici nu era nevoie. Să vă explic: gîndirea există independent de creier. S-a demonstrat că energia pe care o degajăm sub formă de gînduri nu dispare, ci se depozitează În așa zisa Memorie Universală. Iar lobul temporal drept este un fel de interfață, un decodor care permite creierului să comunice cu „baza de date“, adică cu ceea ce numim Îndeobște lumea de dincolo... Nu mai auzi continuarea; În acel moment
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]