9,278 matches
-
a casei Hohenzollern la Prusia, el a fost conferit de regele Prusiei, devenind cel mai important după acel al Vulturului Negru. Premiul a fost acordat până la sfârșitul monarhiei în 1918 și desființat la 11 august 1919. Ctitorul ordinului a fost domnitorul principatului de Bayreuth, Gheorghe Wilhelm de Brandenburg-Bayreuth, în ziua de 17 noiembrie 1705. Probabil l-a fost întemeiat pe baza ordinului englez al Jartierei, cu care a făcut cunoștință în timpul călătoriile sale. Ultimul Margraf de Brandenburg-Ansbach și Bayreuth, Christian Frederick
Ordinul Vulturul Roșu () [Corola-website/Science/334421_a_335750]
-
cu numele de „bizantinitate“ și că arta creștină a primului mileniu ne pune în dificultate: refuzându-o, alimentam amnezia, acceptând-o, ne dovedim ilegitimi spiritual. “Paznicul bizantin” și-a strâns cărămizile ecumenice de la mănăstirea Piatră Scrisă și le-a adus domnitorului Constantin Brâncoveanu, cerându-i ajutor, precum zugravii medievali. Brâncoveanu însuși, rămas în nemurire, i-a deschis ușile palatului de la Mogoșoaia și, ca un clin d’oeil, l-a întâmpinat pe Sorin Dumitrescu și supărătorul lui cufăr cu două mormane de
Sorin Dumitrescu () [Corola-website/Science/335204_a_336533]
-
1837, la inițiativa Marelui Ban Mihalache Ghica, Carol Wallenstein a fost numit ca prim director al Muzeului Național de Istorie Naturală și Antichități din București. Muzeul Național a fost înființat prin decretul dat în data de 3 noiembrie 1834 de către domnitorul Alexandru Dimitrie Ghica. Carol Wallenstein s-a născut în localitatea Gospic de lângă Zagreb, Croația de astăzi, în familia lui Ioan Vella de unde și particula " de Vella" a numelui său. Carol a fost adoptat de către domnul Wallenstein care a devenit tatăl
Carol Wallenstein de Vella () [Corola-website/Science/335287_a_336616]
-
cel mai cunoscut este "Lupta de la Călugăreni a lui Mihai Viteazul". Acest tablou a fost comandat de către Eforiile Școlilor Județene ale profesorilor și a fost litografiat la Viena. Alte tablouri istorice au fost "Întoarcerea Prințului Știrbei din Viena" (comandat de domnitor în anul 1850), "Jurământul lui Mihai, Portretul domnitorului Grigore Ghica", etc. Beneficiind de prerogativele ce derivau din funcția de profesor de desen la Colegiul Sfântul Sava, Carol Wallenstein a organizat la acest colegiu prima colecție de mulaje după operele marilor
Carol Wallenstein de Vella () [Corola-website/Science/335287_a_336616]
-
lui Mihai Viteazul". Acest tablou a fost comandat de către Eforiile Școlilor Județene ale profesorilor și a fost litografiat la Viena. Alte tablouri istorice au fost "Întoarcerea Prințului Știrbei din Viena" (comandat de domnitor în anul 1850), "Jurământul lui Mihai, Portretul domnitorului Grigore Ghica", etc. Beneficiind de prerogativele ce derivau din funcția de profesor de desen la Colegiul Sfântul Sava, Carol Wallenstein a organizat la acest colegiu prima colecție de mulaje după operele marilor maeștri italieni, portrete contemporane sau chiar portrete fictive
Carol Wallenstein de Vella () [Corola-website/Science/335287_a_336616]
-
etc. Beneficiind de prerogativele ce derivau din funcția de profesor de desen la Colegiul Sfântul Sava, Carol Wallenstein a organizat la acest colegiu prima colecție de mulaje după operele marilor maeștri italieni, portrete contemporane sau chiar portrete fictive ale vechilor domnitori ai principatelor românești. În paralel cu activitățile didactice, Carol Walenstein s-a implicat în organizarea muzeului înființat în anul 1834 la Colegiul Sfântul Sava din inițiativa lui Mihalache Ghica. În calitatea funcției de "conservator" al muzeului, Wallenstein a îmbogățit colecția
Carol Wallenstein de Vella () [Corola-website/Science/335287_a_336616]
-
titlul de „Conte de Râmnic” (în , Graf Rîmnikski). Pe de altă parte, vizirul otoman Cenaze Hasan Pașa a fost demis pe 2 decembrie 1789, după înfrângerea suferită. În același timp, Habsburgii au ocupat toată Țara Românească până la terminarea războiului, iar domnitorul Nicolae Mavrogheni a fugit din București la 26 octombrie 1789.
Bătălia de la Râmnic (1789) () [Corola-website/Science/335366_a_336695]
-
Thonberg (astăzi face parte din orașul Leipzig), Germania) a fost o actriță greacă, conducătoare de teatru, traducătoare și participantă la Războiul de Independență al Greciei. Ralú se trăgea din familia nobilă (fanariotă) Caradja. A fost fiica cea mai mică a domnitorului fanariot Ioan Gheorghe Caragea, domn al Principatului Valahiei (1812-1818) și a soției acestuia, "Elena" (născută "Scanevi"), fiica unui bancher din Constantinopol. Formată în cultura europeană, a primit o educație aleasă: vorbea limbile greacă, franceză, germană și turcă. După ce tatăl său
Domnița Ralu Caragea () [Corola-website/Science/331636_a_332965]
-
primit o educație aleasă: vorbea limbile greacă, franceză, germană și turcă. După ce tatăl său a fost învestit domn, în septembrie 1812 a venit și domnița Ralú în Țara Românească. Ruxandra, sora cea mai mare a domniței Ralú, a devenit soția domnitorului Moldovei, Mihail Suțu al II-lea (1819-1821). În ale sale "Scrisori către V. Alecsandri", Ion Ghica relata că Ralú poseda gustul frumosului, fiind o admiratoare a muzicii lui Mozart și a lui Beethoven, hrănită cu scrierile lui Schiller și Goethe
Domnița Ralu Caragea () [Corola-website/Science/331636_a_332965]
-
Teatrul Național din Copou este o clădire istorică din Iași, astăzi dispărută, în care a funcționat timp de 42 de ani Teatrul Național din Iași. Proprietate a domnitorului Mihail Sturza și fost palat domnesc, clădirea a fost amenajată pentru a găzdui reprezentații teatrale, primul spectacol având loc pe 22 decembrie 1846. Clădirea a fost mistuită de foc în noaptea dintre 17-18 februarie 1888. Prima clădire din Iași amenajată
Teatrul din Copou () [Corola-website/Science/331801_a_333130]
-
Teatrul de varietăți), inaugurată la 4 decembrie 1832, după lucrările de transformare realizate de arhitectul Johann Freywald casei agăi Lascărache Costache. Crescând numărul trupelor teatrale locale sau în trecere prin oraș, clădirea a devenit repede neîncăpătoare. A fost închiriată de la domnitorul Mihail Sturdza casa lui Teodor Balș, pe care acesta o moștenise și care slujise drept palat domnesc lui Ioniță Sandu Sturdza. Clădirea, situată cam la jumătatea distanței între Râpa Galbenă și Parcul Copou, a fost amenajată de Alexandru Costinescu, care
Teatrul din Copou () [Corola-website/Science/331801_a_333130]
-
mistuit până la temelii, din incendiu fiind salvate doar „arhiva, o mică parte din bibliotecă, ceva mobilier, cei doi arabi cu candelabrele lor (dealtfel, păstrați și azi, cu sfințenie) și un ceasornic mare de birou, din cabinetul de lucru al fostului domnitor Grigore Ghika”. Pentru originea focului au fost incriminate sobele însă Emanoil Manoliu, artist societar al naționalului ieșean, presupunea că incendiul fusese provocat cu bună știință căci focul pornise „din patru părți”. Rămași fără sală de spectacole (Teatrul de Varietăți fusese
Teatrul din Copou () [Corola-website/Science/331801_a_333130]
-
la Târgoviște „a fost o biserică a Sfântului Francisc, având alături câțiva călugări franciscani observanți, care fac slujba bisericească potrivit regulilor Bisericii Romane”. Această biserică este amintită încă în anii 1813 și 1836, în ciuda celor opt incendii suferite. Mai mulți domnitori au sprijinit refacerea ei, ultimul fiind Constantin Brâncoveanu, în 1698. În anul 1885, când vine ca paroh la Târgoviște părintele pasionist Vitus Bianconi, biserica veche este în ruine. Sfintele Liturghii se celebrau în capela mică din casa parohială (actuala bucătărie
Biserica Sfântul Francisc de Assisi din Târgoviște () [Corola-website/Science/335665_a_336994]
-
bustul din bronz al lui Ion C.Brătianu.Biserica era pictată de Gheorghe Tatarascu și dăruită de M.S.Regele Carol I. La 30 aprilie 1878 ,a fost oficiat primul Te-Deum de recunoștință penru victoriile din Războiul de Independență,în prezența domnitorului Carol și defilării regimentului de dorobanți.Domnitorul Carol a dăruit bisericii un policandru de valoare cu inscripția "Carol I al României închină Bisericii din orașul Pitești cu hramul Sfântul și Făcătorul de minuni Nicolae,acest odor ,în amintirea zilelor de
Biserica Sfântul Nicolae din Pitești () [Corola-website/Science/335783_a_337112]
-
Brătianu.Biserica era pictată de Gheorghe Tatarascu și dăruită de M.S.Regele Carol I. La 30 aprilie 1878 ,a fost oficiat primul Te-Deum de recunoștință penru victoriile din Războiul de Independență,în prezența domnitorului Carol și defilării regimentului de dorobanți.Domnitorul Carol a dăruit bisericii un policandru de valoare cu inscripția "Carol I al României închină Bisericii din orașul Pitești cu hramul Sfântul și Făcătorul de minuni Nicolae,acest odor ,în amintirea zilelor de 9 mai 1866,10 mai 1878,14
Biserica Sfântul Nicolae din Pitești () [Corola-website/Science/335783_a_337112]
-
ha având circa 20-30 metri altitudine mai mult decât zonele înconjurătoare. În folclor, dealul este cunoscut ca fiind tumulul peste mormântul lui , ridicată în amintirea lui de către soția sa. Istoria dealului este strâns legată de cea a puterii și a domnitorilor din Estonia. Astăzi, Toompea este locul unde își au sediul guvernul Estoniei și Riigikogu (parlamentul), ambele fiind denumite uneori pe scurt "Toompea". Riigikogu își are sediul în , situat în colțul sud-vestic al colinei, având cel mai înalt punct în turnul
Toompea () [Corola-website/Science/335795_a_337124]
-
Byron și Friedrich von Schiller. Zoe Dumitrescu Bușulenga a remarcat influențele shakespeariene asupra "Trilogiei Moldovei", afirmând că, la fel ca în "Iulius Cezar", conspirația apare în "Apus de soare" încă de la începutul piesei, conspiratorii discutând despre slăbiciunea împăratului, respectiv a domnitorului. În privința semnelor prevestitoare, acestea apar în întreaga dramaturgie istorică (și nu numai), dar aici nu se poate vorbi despre influența anume a unui text, ci de o tradiție în ceea ce privește construirea textului dramatic. Trilogia cuprinde mai mult de 35 de ani
Trilogia Moldovei () [Corola-website/Science/335839_a_337168]
-
construirea textului dramatic. Trilogia cuprinde mai mult de 35 de ani din istoria Moldovei: analiza faptelor istorice ale lui Ștefan cel Mare persistă în "Viforul" (prin contrast) și în "Luceafărul" (prin elogiu), Ștefăniță și Petru Rareș acționând la umbra marelui domnitor Ștefan. Din aceste motive, Constantin Cubleșan consideră că cele trei piese pot fi considerate ca „"acte ale unei singure drame, a națiunii."” De aceeași părere este și Aurel Martin: „"cele trei piese n-au fost gândite decât ca părți ale
Trilogia Moldovei () [Corola-website/Science/335839_a_337168]
-
inegale care, împreună, formează un dreptunghi de 173 cm lungime și 80 cm lățime, acestea fiind dimensiunile hărții. Acest exemplar se află la Österreichische Nationalbibliothek din Viena. Harta a fost folosită apoi de Anton Maria Del Chiaro, fostul secretar al domnitorului Constantin Brâncoveanu, în a sa "„Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia”" apărută în 1718 la Veneția, în limba italiană. A fost citată de vestitul geograf și cartograf francez Jean-Baptiste Bourguignon d'Anville în lucrarea "„Memoire sur les peuples qui habitent
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]
-
naturală. Această copie se află tot la Biblioteca Academiei Române. Harta are 132 cm lungime și 64 cm lățime și se compune din 4 planșe mari lipite pe pânză una lângă alta. În colțul din stânga sus se află, în medalion, portretul domnitorului Constantin Brâncoveanu, având de jur împrejur o propoziție (în limba greacă) în care se menționează cine este cel din portret. În dreapta medalionului a fost plasat următorul text (tot în limba greacă): "„Tabula geografică a prea înălțatei domnii a Ungrovlahiei împărțită
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]
-
notorietate în Craiova secolului XIX. A făcut parte din Comitetul electoral, participând activ la desemnarea deputaților pentru Adunarea Electivă a Țării Românești. Cornetti a fost consilier municipal (până în 1859), când a preluat casieria Consiliului Municipal Craiova (1859-1861). Prin decret al domnitorului, este confirmat comandant la Garda cetățenească a Craiovei. A fost deputat pentru județul Dolj (1867); membru în comisia de rechiziții a județului Dolj (1877); prefect al județului Mehedinți (1878-1879); primul director al Băncii Naționale, Filiala Craiova. Din 1887 a fost
Elefterie Cornetti () [Corola-website/Science/332613_a_333942]
-
atunci vel pitar. În 1671, sub Gheorghe Duca, el ajunge logofăt al doilea; iar în 1673, sub Petriceicu Vodă, este înălțat importanta dregătorie de mare vistiernic. Nu se cunoaște care a fost atitudinea sa pe timpul asediului Hotinului de către turci, când domnitorul Ștefan Petriceicu a trecut de partea polonezilor. Cert este că dacă nu la însoțit pe Petriceicu, în exil în Polonia, sub domnii următori, Dumitrașcu Cantacuzino și Antonie Ruset, el nu a mai avut nici o dregătorie, ceea ce ar putea însemna că
Tudosie Dubău () [Corola-website/Science/332634_a_333963]
-
a avut loc în luna februarie 1395 și a opus armata domnitorului Moldovei Ștefan I Mușat, celei a regelui Ungariei Sigismund de Luxemburg. A fost prima bătălie dusă în condiții de suveranitate statală de către Principatul Moldovei și a avut ca motiv refuzul domnitorului moldovean de a recunoaște suzeranitatea Ungariei, fiind un episod
Bătălia de la Ghindăoani () [Corola-website/Science/332644_a_333973]
-
loc în luna februarie 1395 și a opus armata domnitorului Moldovei Ștefan I Mușat, celei a regelui Ungariei Sigismund de Luxemburg. A fost prima bătălie dusă în condiții de suveranitate statală de către Principatul Moldovei și a avut ca motiv refuzul domnitorului moldovean de a recunoaște suzeranitatea Ungariei, fiind un episod al politicii de expansiune teritorială maghiară la răsărit de Carpații Orientali. Situația pe plan extern de la sfârșitul secolului al XIV-lea a impus Moldovei necesitatea de a ține cont atât de
Bătălia de la Ghindăoani () [Corola-website/Science/332644_a_333973]
-
înarmați în principal cu arcuri și fortificați în prisăci. Corpul principal al oastei maghiare - comandat chiar de către rege, a trecut în Moldova prin altă pas - cel mai probabil prin cel de la Bicaz cu intenția de a ajunge la Hârlău, reședința domnitorului. Hărțuită de oștenii lui Ștefan I armata ungară a ajuns la Cetatea Neamț (unde la 2 februarie 1395 cancelaria regală a emis un act cu mențiunea "„ante castrum Nempch”", prima mențiune documentară a fortificației) unde atunci a fost stabilit comandamentul
Bătălia de la Ghindăoani () [Corola-website/Science/332644_a_333973]