9,239 matches
-
forma unei matrici de biți, de obicei de dimensiune 8x8. Primele fonturi au fost de tip raster. Astfel, atunci când dimensiunea literelor se mărește, literele acestor fonturi nu arata estetic. Aceste fonturi au informația referitoare la forma literelor memorata sub forma ecuațiilor curbelor care compun literele. Astfel, atunci când dimensiunea literelor variază, literele se redimensionează în mod proporțional, dar își păstrează aspectul. Clasificarea fonturilor vectoriale Tipurile de caractere pot fi cu serife sau fără serife. Serifele sunt,"piciorușele" (sau prelungirile) literelor. Exemple de
Font () [Corola-website/Science/328637_a_329966]
-
din urmă fiind definit în raport cu poziția și impulsul particulei). Teoria spinului electronic a fost formulată în 1927 de Pauli, în cadrul mecanicii cuantice nerelativiste. În teoria cuantică relativistă, spinul formula 3 nu necesită o ipoteză specială: el rezultă, ca proprietate intrinsecă, din ecuația lui Dirac. Spinul electronului a oferit, "a posteriori", explicația rezultatelor obținute în experimentul Stern-Gerlach (1922) pentru momentul magnetic al electronului. Astăzi, experimentul Stern-Gerlach este privit ca justificare "a priori" a spinului electronic. Spinul electronului este descris de un operator hermitic
Spin ½ și matricile lui Pauli () [Corola-website/Science/329376_a_330705]
-
Datele experimentale duc la concluzia că proiecția spinului electronului pe o direcție oarecare poate avea numai două valori: formula 7, deci spațiul stărilor de spin este un spațiu vectorial complex bidimensional. Vectorii proprii formula 8, comuni pentru operatorii formula 9 și formula 10, satisfac ecuațiile unde În calcule e convenabilă utilizarea operatorului adimensional și notația simplificată Vectorii formula 15 și formula 16 corespund unor valori proprii diferite ale operatorului formula 17: deci sunt automat ortogonali; presupunând că sunt și normați, ei constituie o bază ortonormată în spațiul stărilor
Spin ½ și matricile lui Pauli () [Corola-website/Science/329376_a_330705]
-
repede decât viteza luminii, pentru a sorta datele suprapuse din fotonii de semnal din cele patru fluxuri care reflectă stările „fotonilor-martor întârziați” de la cele patru ecrane de detectare distincte. De fapt, o teoremă demonstrată de Phillippe Eberhard arată că dacă ecuațiile acceptate ale teoriei relativiste ale câmpului cuantic sunt corecte, niciodată nu ar trebui să fie posibil să se încalce experimental cauzalitatea utilizând efecte cuantice (a se vedea referința care tratează problema, subliniind rolul probabilităților condiționale). Cu toate acestea, există cei
Ștergerea întârziată a alegerii cuantice () [Corola-website/Science/329393_a_330722]
-
a soluțiilor pentru probleme non-liniare. Condițiile KKT pot fi folosite pentru rezolvarea unor probleme care conțin constrângeri de tip egalitate și inegalitate, fiind o generalizare a multiplicatorilor Lagrange, care pot fi folosiți doar pentru constrângeri de tip egalitate. Sistemul de ecuații care corespunde soluțiilor KKT nu poate fi mereu rezolvat analitic, în acest caz fiind nevoie de metode numerice de optimizare. Mulți algoritmi de optimizare pot fi interpretați ca fiind metode numerice care rezolva sistemul de ecuații KKT. Condițiile KKT sunt
Condițiile Karush-Kuhn-Tucker () [Corola-website/Science/335024_a_336353]
-
tip egalitate. Sistemul de ecuații care corespunde soluțiilor KKT nu poate fi mereu rezolvat analitic, în acest caz fiind nevoie de metode numerice de optimizare. Mulți algoritmi de optimizare pot fi interpretați ca fiind metode numerice care rezolva sistemul de ecuații KKT. Condițiile KKT sunt numite după matematicienii Harold W. Kuhn și Albert W. Tucker care le-au publicat în 1951. Mai tarziu s-a descoperit faptul că William Karush a dedus condițiile necesare în teza să de masterat din 1939
Condițiile Karush-Kuhn-Tucker () [Corola-website/Science/335024_a_336353]
-
zile (această eră luna martie-bis). În felul acesta se puneau de acord cele două sisteme calendaristice, însă acest hibrid nu se folosea decât în domeniul financiar. Echivalarea anilor selenari cu cei solari, și invers, se face pe baza a doua ecuații algebrice simple care pornesc de la faptul ca egalitatea între anii islamici și cei creștini se stabilește o dată la 32 de ani solari. Așadar, 32 ani solari înseamnă 33 ani selenari. Ecuația de echivalare a anilor solari conform calendarului creștin în
Calendarul islamic () [Corola-website/Science/331941_a_333270]
-
solari, și invers, se face pe baza a doua ecuații algebrice simple care pornesc de la faptul ca egalitatea între anii islamici și cei creștini se stabilește o dată la 32 de ani solari. Așadar, 32 ani solari înseamnă 33 ani selenari. Ecuația de echivalare a anilor solari conform calendarului creștin în ani selenari conform calendarului islamic este: Pentru aflarea anilor islamici plecând de la anii creștini, formula este: Zecimalele care apar la rezultat reprezintă zile ce vor fi grupate în luni. În epoca
Calendarul islamic () [Corola-website/Science/331941_a_333270]
-
1937. În 1944 este licențiat în matematică, iar în 1949 obține doctoratul. În 1945 este numit asistent la Catedra de Geometrie descriptivă la Facultatea de Arhitectură din București, ca apoi să devină asistent la Universitatea din București, la Catedra de Ecuații diferențiale și mai târziu șef de lucrări la Institutul de Construcții. În perioada 1955 - 1957 este lector la Institutul de Mine București, iar în 1958 este numit lector la Universitatea din București. În perioada 1951 - 1958 a funcționat ca cercetător
Ion P. Elianu () [Corola-website/Science/331428_a_332757]
-
Matematică din București. Între 1958 și 1962 este conferențiar la Institutul de Matematică din Timișoara. În 1962 revine la București la Academia Tehnică Militară ca profesor de analiză matematică. Tema sa de cercetare s-a încadrat în special în domeniul ecuațiilor cu derivate parțiale, proprietățile generale ale soluțiilor acestor ecuații și a obținut formulele de reprezentare a acestor soluții. În teza sa de doctorat a tratat problema lui Cauchy pentru ecuațiile cu derivate parțiale liniare poli-hiperbolice normale. A studiat sistemele de
Ion P. Elianu () [Corola-website/Science/331428_a_332757]
-
la Institutul de Matematică din Timișoara. În 1962 revine la București la Academia Tehnică Militară ca profesor de analiză matematică. Tema sa de cercetare s-a încadrat în special în domeniul ecuațiilor cu derivate parțiale, proprietățile generale ale soluțiilor acestor ecuații și a obținut formulele de reprezentare a acestor soluții. În teza sa de doctorat a tratat problema lui Cauchy pentru ecuațiile cu derivate parțiale liniare poli-hiperbolice normale. A studiat sistemele de ecuații liniare cu derivate parțiale de tip Laplace. În
Ion P. Elianu () [Corola-website/Science/331428_a_332757]
-
sa de cercetare s-a încadrat în special în domeniul ecuațiilor cu derivate parțiale, proprietățile generale ale soluțiilor acestor ecuații și a obținut formulele de reprezentare a acestor soluții. În teza sa de doctorat a tratat problema lui Cauchy pentru ecuațiile cu derivate parțiale liniare poli-hiperbolice normale. A studiat sistemele de ecuații liniare cu derivate parțiale de tip Laplace. În 1954 a efectuat cercetări asupra invarianților matriceali absoluți pentru sistemele de tip Laplace, s-a ocupat de funcțiile neanalitice de mai
Ion P. Elianu () [Corola-website/Science/331428_a_332757]
-
cu derivate parțiale, proprietățile generale ale soluțiilor acestor ecuații și a obținut formulele de reprezentare a acestor soluții. În teza sa de doctorat a tratat problema lui Cauchy pentru ecuațiile cu derivate parțiale liniare poli-hiperbolice normale. A studiat sistemele de ecuații liniare cu derivate parțiale de tip Laplace. În 1954 a efectuat cercetări asupra invarianților matriceali absoluți pentru sistemele de tip Laplace, s-a ocupat de funcțiile neanalitice de mai multe variabile complexe și de derivatele areolare ale lui Pompeiu. De
Ion P. Elianu () [Corola-website/Science/331428_a_332757]
-
bacterii să fie distribuită inegal. Probabilitatea ca subpopulația să fie supusă derivei genetice (10/ 16) este mai mare decât probabilitatea ca subpopulația să-și păstreze distribuția inițială (6/16). Modele matematice care descriu deriva genetică pot fi construite fie prin ecuații de difuzie , fie prin procese Markov de tipul "branching processes" (în limba engleză). Pornim de la o genă cu două alele, A și B. În populațiile diploide cu "N" indivizi există 2"N" copii ale fiecărei gene. Un individ poate avea
Derivă genetică () [Corola-website/Science/331483_a_332812]
-
pot separa, asemenea versurilor unui poem arab. Pasiunea sa pentru știință reiese și din faptul că a aplicat conceptul sufist în lucrările sale, forma finală a operelor, în viziunea ei, este o formă abstractă cu interacțiuni infinite, un amestec de ecuații existent între elementele componente și mediul care îl înconjoară. În 1985 a primit premiul de apreciere din partea Uniunii Generale a pictorilor arabi, iar în 2014 a primit diploma onorifică de doctorat de la Universitatea Americană din Beirut. Acum, ajunsă la vârsta
Arta Contemporană în Spațiul Arab () [Corola-website/Science/337434_a_338763]
-
cum ar fi electronii, prezintă un oarecare comportament de undă. Erwin Schrödinger, fascinat de această idee, a explorat dacă nu cumva mișcarea unui electron într-un atom ar putea fi mai bine explicată ca o undă, decât ca o particulă. Ecuația lui Schrödinger, publicată în 1926, descrie un electron ca o undă în loc de o particulă punctiformă. Această abordare a prezis elegant multe din fenomenele spectrale pe care modelul lui Bohr nu a reușit să le explice. Deși acest concept era convenabil
Teoria atomică () [Corola-website/Science/337522_a_338851]
-
stare direct accesibilă analizei unui sistem fizic este starea mecanică a corpurilor. Dacă se consideră sistemul constituit dintr-un corp punctiform de masă m (modelul punctului material) izolat de alte corpuri (și deci forța care acționează asupra lui este nulă), ecuația de mișcare în raport cu un referențial inerțial, este formula 1, cu soluția formula 2 în care intervin constantele formula 3 și formula 4. Acestea se determina din condiția ca la momentul inițial formula 5, traiectoria formula 6 trece prin punctul având raza vectoare formula 7 și viteza formula 8
Mărime fizică de stare () [Corola-website/Science/328410_a_329739]
-
și viteza formula 8. Ca urmare, starea dinamică a unui sistem constituit din punctul material este complet determinată în orice moment formula 9, de raza vectoare formula 6 și viteza formula 11 care alcătuiesc împreună cu timpul formula 9 mărimile de stare mecanică. Dacă se consideră ecuația de mișcare sub forma echivalentă formula 13, în care formula 14 este impulsul mecanic și formula 15 este valoarea acestuia în momentul inițial, din ecuația traiectoriei formula 16 rezultă că impulsul formula 17 și masa formula 18 sunt de asemenea mărimi de stare mecanică. În schimb
Mărime fizică de stare () [Corola-website/Science/328410_a_329739]
-
raza vectoare formula 6 și viteza formula 11 care alcătuiesc împreună cu timpul formula 9 mărimile de stare mecanică. Dacă se consideră ecuația de mișcare sub forma echivalentă formula 13, în care formula 14 este impulsul mecanic și formula 15 este valoarea acestuia în momentul inițial, din ecuația traiectoriei formula 16 rezultă că impulsul formula 17 și masa formula 18 sunt de asemenea mărimi de stare mecanică. În schimb accelerația formula 19 este o mărime accesorie, deoarece valoarea acesteia la un moment formula 9 nu influențează direct evoluția corpului punctiform. În exemplul de
Mărime fizică de stare () [Corola-website/Science/328410_a_329739]
-
om bogat. Acest lucru, de asemenea, i-a permis să ramburseze investițiile substanțiale ale tatălui său. El a devenit interesat de călătoriile în spațiu și, neștiind de activitatea lui Țiolkovski din 1903, a propus în 1913 un proiect care prezenta ecuația rachetei și calcula energia necesară pentru a ajunge pe Lună și pe planetele apropiate. În acest studiu, el a propus utilizarea energiei atomice, folosind 400 kg de radiu pentru a propulsa un vehicul interplanetar. Activitatea sa a culminat cu lucrarea
Robert Esnault-Pelterie () [Corola-website/Science/336518_a_337847]
-
între clasificările Bianchi, Vrânceanu și Lie. În 1955 s-a ocupat de suprafețele neolonome, iar în 1962 de studiul curburii totale a unei suprafețe riglate și de teoreme lui Killing relativ la grupurile de neintegrabilitate, ca în 1966 să studieze unele ecuații ale fizicii matematice.
Andrei Dobrescu () [Corola-website/Science/330492_a_331821]
-
virtuală (criptomonedă) derivată din Litecoin introdusă pe 8 decembrie 2013. îl înfățișează pe sigla sa pe Shiba Inu din fenomenul pe internet Doge. La fel ca și în cazul Bitcoin, monedele Doge se generează pe baza rezolvării unor blocuri de ecuații. Dogecoin are un program inițial de producție a monedelor rapid în comparație cu alte monede virtuale. Vor fi aproximativ 100 de miliarde de monede în circulație la sfârșitul lui 2014. Ulterior, 5,2 miliarde de monede vor fi produse pe an. La
Dogecoin () [Corola-website/Science/331115_a_332444]
-
Expoziția Universală din Londra din 1851. În 1822 a devenit membru străin la Academia Regală de Științe a Suediei. Încă din 1802, pe când era elev, a soluționat complet o problemă dificilă din domeniul geometriei descriptive. La 16 ani a obținut ecuația unei suprafețe, numită ulterior cicloida lui Dupin. Dupin este primul care s-a ocupat cu teoria rețelelor și a proprietăților proiective ale suprafețelor și congruențelor definitivând geometria diferențială a suprafețelor și a introdus reprezentarea parametrică. A definit liniile asimptotice, pe
Charles Dupin () [Corola-website/Science/331114_a_332443]
-
Pavel Sergheievici Aleksandrov. Este unul dintre inițiatorii școlii matematice sovietice. Din școala sa au mai făcut parte geometrii: Nikolai Luzin, Ivan Privalov, V. V. Tolubev, Viacheslav Stepanov, Ivan Petrovski, Serghei Finikov. Activitatea sa a vizat în primul rând geometria diferențială, teoria ecuațiilor integrale, calculul variațional și teoria funcțiilor. A dat o metodă originală și elegantă de rezolvare a ecuației diferențiale descoperite de Jacobi. În 1921 a definit curba și suprafața de sprijin. A studiat problema grupurilor maxime de mișcări ale spațiilor A
Dmitri Egorov () [Corola-website/Science/331410_a_332739]
-
geometrii: Nikolai Luzin, Ivan Privalov, V. V. Tolubev, Viacheslav Stepanov, Ivan Petrovski, Serghei Finikov. Activitatea sa a vizat în primul rând geometria diferențială, teoria ecuațiilor integrale, calculul variațional și teoria funcțiilor. A dat o metodă originală și elegantă de rezolvare a ecuației diferențiale descoperite de Jacobi. În 1921 a definit curba și suprafața de sprijin. A studiat problema grupurilor maxime de mișcări ale spațiilor A și V. A publicat numeroase lucrări privind teoria funcțiilor de o variabilă reală, ecuații integrabile etc. Printre
Dmitri Egorov () [Corola-website/Science/331410_a_332739]