9,168 matches
-
nervii periferici și în mod secundar în celulele coarnelor anterioare ale măduvei în caz de diabet. Pseudostepaj” (Spitalul 21: 12, 321). În 1909, publică la Paris lucrarea „La cellule nerveuse”, prefațată de Ramon y Cajal. În 1924, abordează histochimic problema enzimelor oxidante implicate în fenomenele vieții. Abordează, în studiile sale, problema alcoolismului (1930), rolul vitaminelor (1934), precum și o serie de probleme filosofico-medicale, în lucrările „Materia, viața și celula” (1914) sau „Determinism și cauzalitate în domeniul biologiei” (1937). În 1925, a publicat
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92246_a_92741]
-
mai rapide și mai ușoare decât cele nervoase, care sunt predispuse la distocii (ZEROBIN K. și col., 1984). Mecanismele metabolice implicate în declanșarea parturiției se bazează pe acțiunea acetilcolinei, care poate declanșa contracția miometrului și unele modificări ale ionogramei și enzimelor serice ( RUNCEANU L. 1994, 1995). Mecanismele mecanice implicate în procesul parturiției la vacă au la bază legi ale fizicii, dintre care cea mai importantă este legea rezistenței celei mai mici enunțată de GAUSS,KF. Astfel, conform acestei legi fetusul își
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
ale valorilor cortizolului în sângele fetal și matern cu 4 zile înainte de parturiție (PORTER D.G., 1993), iar alte studii, chiar cu 10-20 zile antepartum (DICKIE M.B. si col., 1994). Se apreciază că acest hormon este un inductor cheie a unei enzime, care stabilește legătura între activitatea cortexului adrenal fetal și începutul parturiției, reflectând sincronizarea parturiției cu un grad de maturare fetală (PORTER D.G. 1993, RUNCEANU L. 1994, SEICIU FL. și col. 1987). Acțiunea cortizolului este responsabilă de scăderea titrului progesteronic din
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
K., 1984). S-a constatat că, hormonii estrogeni intervin în motilitatea uterină prin acțiunea lor biochimică complexă de : inducere a creșterii cantității de actinomiozină, mărire a puterii de scindare și recombinare a actinomiozinei sub acțiunea acidului adenozintrifosfat, favorizare a creșterii enzimelor transaminate, intervenție în eliberarea histaminei și favorizarea creșterii concentrației acetilcolinei la nivelul receptorilor colinergici din uter, creșterea excitabilității și contractilității miometrului, acțiune ce este explicată prin concentrarea la un optim funcțional al cationilor de K+, responsabili cu formarea unui potențial
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
1989). Diverse studii au indicat faptul că, activitatea cinetică a uterului este sub controlul stimulator al sistemului colinergic și inhibitor al sistemului adrenergic. Substanțele parasimpaticomimetice acționează prin fixare de receptori colinergici, determinând aceleași efecte ca mediatorul (acetilcolina) sau inactivează colinesteraza, enzimă care degradează acetilcolina în acid lactic și colină (BOITOR, I.,1979). Conditiile de mediu necorespunzătoare, stabulația permanentă, lipsa de mișcare, dezechilibrele alimentare pot avea efecte negative asupra procesului de contractilitate al fibrei musculare uterine prin dereglările sistemului enzimatic, ionilor și
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
este eliberată în circulație. Ocitocina este preluată de uter, glanda mamară, urină și mușchii scheletului. Timpul de înjumătățire în sânge este de 2-4 minute. În uterul animalelor există substanțe de tip chemotripsină, tripsină și alte peptidaze care neutralizează ocitocina. Aceste enzime provin din celule lipidice. Pe măsură ce se schimbă numărul celulelor lipidice în timpul ciclului sexual, asemănător se schimbă și puterea de inactivare ocitocică a uterului. Această proprietate de inactivare este mai evidentă în timpul ovulației și gestației. Dar numai o parte din ocitocină
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
captate de pavilionul oviductului. Mecanismul ovulației este un proces complicat dominat de interacțiunea coordonată dintre sistemul nervos central și cel endocrin. Rolul LH-ului în producerea ovulației constă în eliberarea de histamină și prostaglandină F2-alfa. Acestea induc hiperemia, stimulează activitatea enzimelor proteolitice, în special a colagenazelor din lichidul folicular, realizând desprinderea ovocitului de peretele folicular și subțierea acestuia în zona stigmei. În mecanismul hormonal al ovulației mai este implicat și progesteronul sintetizat de granuloasa foliculului de Graaf, structură care prezintă un
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
ale rezervei alcaline indică unele tulburări ale echilibrului acido-bazic, cu o tendință temporară spre acidoză metabolică, dar cu posibilități de redresare în timp relativ scurt, valorile oscilând în limitele fiziologice de variație ale speciei. Fosfataza alcalina (U/ l) este o enzimă cu implicații deosebit de importante în metabolismul fosfo calcic. Unii autori sunt de părere că nivelurile de Ca seric nu oferă un indiciu timpuriu și de încredere a deficienței de calciu la animale, deoarece mecanismele fiziologice care controlează homeostazia calciului sunt
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
citați de GRUNERT E. 1978 au evidențiat din punct de vedere histochimic existența la nivelul liniei de joncțiune, între trofoblast și epiteliul criptei uterine o adezivitate celulară datorată constelației moleculare ce există între suprafețele aflate în contact și a unor enzime care modifică componentele suprafeței celulare. S-a constatat că adezivitatea între trofoblast și celulele criptei uterine la vacile cu retenția anexelor fetale se menține și după parturiție. Modificările morfologice care tulbură mecanismele de desprindere a placentei determinând retenția anexelor fetale
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
mai importante procese de metabolism celular, aici având loc ciclul lui Krebs și legătura cu metabolismul energetic de bază. Magneziul are un rol important în metabolismul general al organismului: energetic, proteic și lipidic, fiind un cofactor important al activării multor enzime (lipaze, peptidaze, fosforilaze, etc.). Asupra fibrei musculare acționează la fel ca și calciul, activând acetilcolinesteraza și colinacetilaza influențând excitabilitatea neoro-musculară (DUMITRU , M. 1996). Magneziul este implicat și în autoapărarea organismului, având un rol foarte important pentru vacile în puerperium. El
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
de magneziu la vacile gestante poate produce avort, distocii prin atonie uterină, pareză sau tetanii postpartum, subinvoluție uterină postpartum, creșterea susceptibilității la infecții genitale. Cuprul Rolul cuprului pentru organismul animalelor este bine stabilit. Astfel, el intră în structura a numeroase enzime, denumite superoxid-dismutaze, intervine în hematopoeză, menținerea integrității pereților vasculari, structura osului, mielinizare, imunogeneză și fertilitatea animalelor. La bovine semnele carenței cuprului sunt insidioase, fără caracteristici evidente. Se întâlnește ca o carență secundară, fiind datorată interferenței cuprului cu alte minerale, cum
Fiziologia şi fiziopatologia parturiţiei şi perioadei puerperale la vaci by Elena Ruginosu () [Corola-publishinghouse/Science/1300_a_1945]
-
folosită uneori în literatura occidentală, celula se dezagrega până la liza totală - citoliza - cu eliminarea frecvență a unor stimuli proinflamatorii pentru celulele din teritoriile învecinate. Majoritatea modificărilor din evoluția necrozei sunt efectul ruperii scheletului membranar celular, cu invadarea citoplasmei de către numeroase enzime autolitice, care modifică mediul intern al celulei, făcându-l incompatibil cu desfășurarea proceselor vitale. Morfologic se constată creșterea eozinofiliei citoplasmei, vacuolizarea, granularea sau chiar hialinizarea acesteia. Concomitent nucleul, începe să se dezintegreze, inițial prin fragmentarea cromatinei-karyorexa, apoi lizarea acesteia-cromatoliza și
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Green D.R., 2001Ă. - Fază de degradare marchează punerea în joc a caspazelor (cistein proteaze care au capacitatea de a cliva reziduurile de acid aspartică, a hidrolazelor catabolice și a deoxinucleazelor (AON-azeloră, care digera numeroși compuși celulari. Cascadă caspazelor Caspazele sunt enzimele proteazolitice cele mai importante. Până în 2003 erau cunoscute 14 caspaze, dintre care 8 sunt active în controlul apoptozei și 6 în desfășurarea procesului inflamator. Sunt implicate în apoptoza caspazele: 2, 3, 6, 7, 8, 9, 10 și 14 (Murphy F.G.
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
domeniile morții; CD 95 - receptor al morții; DISC - complexul de semnalizare al inductorilor morții Jacotot E. și colab. (2000Ă au semnalat și existența unei căi apoptotice independența de mitocondrii. Ea presupune activarea directă a caspazei - 3 de către caspaza - 8 și enzimele CAD (enzimele activatoare a ADN - azeiă și ACINUS (activatorul condensării cromatinei nucleareă. Problema este reluată de Tizard (2004Ă care o consideră că a doua cale de TANATOLOGIA 17 producere a apoptozei: 1. calea intrinseca, în care citocromul c formează un
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
CD 95 - receptor al morții; DISC - complexul de semnalizare al inductorilor morții Jacotot E. și colab. (2000Ă au semnalat și existența unei căi apoptotice independența de mitocondrii. Ea presupune activarea directă a caspazei - 3 de către caspaza - 8 și enzimele CAD (enzimele activatoare a ADN - azeiă și ACINUS (activatorul condensării cromatinei nucleareă. Problema este reluată de Tizard (2004Ă care o consideră că a doua cale de TANATOLOGIA 17 producere a apoptozei: 1. calea intrinseca, în care citocromul c formează un complex polimer
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
2004Ă care o consideră că a doua cale de TANATOLOGIA 17 producere a apoptozei: 1. calea intrinseca, în care citocromul c formează un complex polimer numit apoptozom, ce recrutează și activează caspaza - 9, care la rândul ei inițiază cascadă unor enzime ce degradează proteinele citoplasmatice și scheletale și duce la activarea endonucleazei și moartea celulei; și 2. calea extrinseca inițiată de numeroase semnale alterate legate de receptori ai morții, ca CD95 și formarea unui complex de semnalizare a morții (DISCĂ care
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
ștergere treptată a structurilor celulare și tisulare, zonele afectate devenind în general cenușii-gălbui, relativ omogene și friabile. Histologic, în primele stadii mai pot fi identificate sistemele membranare și fibrilare ale celulelor parenchimatoase și stromale, care sunt mai rezistente la acțiunea enzimelor litice. În final se lizează și acestea, totul transformându-se într-o masă omogena, cu rare resturi de cromatina și de fibre de colagen, așa-numitul detritus necrotic. După mecanismul de producere în cadrul necrozei uscate se deosebesc: necroza de coagulare
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
sau dezintegrante. Prin însăși definiția morții, am relevat faptul că finalitatea acesteia este descompunerea organismelor în materia organică și apoi anorganica din care sunt constituite. Descompunerea cadavrelor este bifazica sau bistadială. Într- o primă fază fenomenele distructive sunt consecință acțiunii enzimelor proprii - autoliza - iar în faza următoare, acțiunii enzimatice proprii i se adaugă acțiunile florei bacteriene existente la nivelul mucoaselor că și a celei existente în mediul ambiant al cadavrului - putrefacția. Includem în cadrul autolizei și hemoliza, imbibiția și petele cadaverice, care
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
că și a celei existente în mediul ambiant al cadavrului - putrefacția. Includem în cadrul autolizei și hemoliza, imbibiția și petele cadaverice, care în esență sunt tot o consecință a autolizei. Autoliza este un fenomen de autodegradare celulară și tisulara sub influența enzimelor proteolitice și hidrolitice proprii. Este primul efect al pierderii integrității sistemelor membranare intracelulare, în urma căruia enzimele conținute în mitocondri și mai ales in lizozomi acționează asupra propriilor componenți celulari. Autoliza este influențată de temperatură, activitatea ei optimă desfășurându-se la
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
imbibiția și petele cadaverice, care în esență sunt tot o consecință a autolizei. Autoliza este un fenomen de autodegradare celulară și tisulara sub influența enzimelor proteolitice și hidrolitice proprii. Este primul efect al pierderii integrității sistemelor membranare intracelulare, în urma căruia enzimele conținute în mitocondri și mai ales in lizozomi acționează asupra propriilor componenți celulari. Autoliza este influențată de temperatură, activitatea ei optimă desfășurându-se la 37-400C cât și de pH-ul organelor, optimul fiind pH 4,0-6,7 (Mihăilescu M., 1942Ă
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
de celulele sistemului imunitar. Inflamazomul ar acționa asemănător cu Apaf-1 (apoptotic protease-activating factoră după eliberarea citocromului C din mitocondrii (Chamaillard și colab., 2003Ă. ROLUL SISTEMULUI COMPLEMENT Sub denumirea de sistemul complementului sau complement CĂ se cuprinde un ansamblu de 20-34 enzime serice care pot fi detectate din viața fetala înainte de apariția anticorpilor (Roitt I. și colab., 1989; Bears M.D. și Bercow R., 2002Ă. Multe din aceste enzime se găsesc în ser că precursori inactivi (zimogeniă. Rolul sistemului complement prezintă variații de la
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Sub denumirea de sistemul complementului sau complement CĂ se cuprinde un ansamblu de 20-34 enzime serice care pot fi detectate din viața fetala înainte de apariția anticorpilor (Roitt I. și colab., 1989; Bears M.D. și Bercow R., 2002Ă. Multe din aceste enzime se găsesc în ser că precursori inactivi (zimogeniă. Rolul sistemului complement prezintă variații de la specie la specie. Unele specii de mamifere (porcii, caii, câinii, șoareciiă deși au în ser componenți ai C, aceștia nu sunt capabili să lizeze eritrocitele, respectiv
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
și lichidul interstițial local constituie o componentă fundamentală a focarului inflamator, cunoscută sub numele de exsudat. Se deosebește de transsudat (lichid interstițial acumulat excesiv în cavități sau în țesuturiă prin bogăția în proteine, inclusiv fibrinogen și fibrina. Este bogat în enzime și are reacție acidă. În contact cu aerul se poate coagulă într-o masă gelatinoasa. După predominantă diferitelor elemente sanguine, exsudatul poate fi clasificat în exsudat: seros, fibrinos, hemoragic și purulent. Exsudatul seros se caracterizează prin predominantă plasmei bogată în
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
a animalului. La cabaline și la carnasiere puroiul este în general fluid, la IOAN PAUL68 taurine și la suine este semifluid, la iepuri adesea este smântânos iar la păsări este cazeos, brânzos. Consistentă cazeoasă a. puroiului la păsări este rezultatul enzimei antitriptice descrise de către Runnells, particularitate de specie, legată de evoluția filogenetica. În raport cu agentul etiologic determinant, puroiul este gros cremos, gălbui, în infecțiile cu Staphylococcus spp., este vâscos, galbenverzui, în infecțiile cu Streptococcus pneumoniae (Diplococcusă; este gros și albastru-verzui, cu infecțiile
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
Receptorul TNF alfa; Integrina CD11b/CD18beta2; Activatorul plasminogen; urokinaza (uPAĂ; Receptorul uPAr; Granule terțiare Gelatinază (MMP-9Ă **; Citocrom b; Lizozim; Integrina CD11b/CD18b2; UPA receptor. * Granulele azurofile pot fi subdivizate la unele specii în: bogate în defensine și lipsite sau sărace; ** Enzime marker; MMP = Metaloproteinaze matriciale; TNF = tumor necrosis factor MORFOPATOLOGIA PROCESELOR INFLAMATORII 71 Granulele azurofile sau primare sunt apropiate lizozomilor și conțin hidrolaze cu pH acid. Markerul lor este mieloperoxidaza. După conținutul în defensine, sau betadefensine (la vaciă, peptide antibacteriene, etc.
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]