9,516 matches
-
dorință, noroc și competență, s-au dotat cu foarfeci de grădinărit, târnăcoape, pile, clești, ciocane, role adezive, acid pentru arderea revoltaților, pulverizatoare de plante pentru inducerea pârdalnicei rugini În articulațiile inamice, adică orice unealtă cât mai puțin susceptibilă de-a găzdui În interior o „conștiință mecanică“, acel ceva a cărui apariție dusese la dezlănțuirea revoluției. Ce este Însă o „conștiință mecanică“? Când și În ce condiții apare ea? Aceste Întrebări Îi chinuiau, așa cum spuneam, mai ales pe acei participanți la conferința
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Barba și mustățile Îi creșteau. Trupul i se alungise cu trecerea anilor, trăsăturile i se modificaseră. Era Însă ca și cum toate aceste schimbări i-ar fi fost total străine, nu-l afectau și nici nu-l priveau, iar el doar le găzduia pentru o oarecare perioadă de timp. Din punct de vedere social, avea o singură utilitate, fiind folosit la organizarea de farse pentru noii angajați. Astfel, dacă excludem migăloasa operațiune de-a arunca o umbră peste sol, Gustav făcea un singur
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Pandele nu poate dormi. Are amețeli permanente. Obiectele metalice o iau la goană prin casă. E la un pas să fie decapitat de un tocător de vinete. 24 septembrie. Un roi imens de molii se năpustește asupra orașului Djakarta, care găzduiește concursul Miss Univers XXXL. După ce miliardele de insecte Își potolesc foamea cu Îmbrăcămintea concurentelor, câțiva spectatori orbesc pe loc. Djakarta News: „Într-adevăr, Universul este În plină expansiune.“ În Bacău, nea Pandele se află Într-un război permanent cu vecinii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
sub legea violenței. - Cînd este înțelegere, nu încape ura. - A, despre asta să nu ai îndoială. Încape. Pînă vom pune mîna pe putere, pe dînsa ne bazăm. - Și, după? - Și după... * Goilavii păstrară secretul din cămară. Cît timp l-au găzduit pe proscris, pictorul intra la el să-și expună dubiile. - Tinere, dacă dumneata n ai fi intrat în conflict cu lumea, nimeni nu te ar fi tulburat. - Ești chiar atît de sigur de pacea dumitale? Goilav ridică sprînceana. - Nu mă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
te’ci? Adică, „unde te duci?” Clădită din chirpic, casa era cam strîmbă și mirosea a baligă. Sub var, pe la încheieturi, se vedeau nodurile de la furci. Era în schimb proaspăt văruită, căci lelei Ghența îi plăceau înfloriturile cu coloare albastră. Găzduiam în odaia mare care avea două paturi. Pe cel cu tăblii din lemn zăcea clituită zestrea. Eu dormeam în cel de alamă. Pe jos, petecarele miroseau a muced. Pe perete gazda se fudulea cu o Răpire din serai iar lîngă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
zimțați va țâșni veninul, vibrând, ca un senzor sau un metronom în alertă. Mi-aș aminti culori, rugăciuni și dorinți, aș bolborosi despre măreția sau zădărnicia eșecului, aș auzi, cândva, gâfâitul iepurașului ipocrit, agresiunea spaimei asupra iubirii. Visul m-ar găzdui și m-ar ocroti, va fi doar iubire, dreptul și datoria noastră, aș înțelege cutezanța și prăbușirile semenilor, aș redobândi, poate, iertarea, încrederea lor. Măcar atât tot îmi rămâne de la Poetul pe care îl voi îngropa peste câteva ore : datoria
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
șansa perfecțiunii, spirit, demnitate și adevăr ? Crispat, bolborosind, vânturând în aer brațele lungi cu care lovește, ba cu dreapta, ba cu stânga, marginea patului și peretele. ...Ar fi de ascultat, venind de nu se știe unde, prin golurile visului care găzduiește tânărul captiv, vocea liniștită a bătrânului pastor, portretist și poet : „Când denunțul va deveni lizibil, inginerul A.P. nu se va mai afla printre protagoniștii scenariului !“. A plecat, a murit, s-a reîncarnat într-un catâr ? Doamna și domnul Manole, ghemuiți
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
În peștera unui neam de vânători slabi și iuți, ce trăiau de pe urma unor animale fioroase ce le Împânzeau pădurile. Acele animale semănau cu râșii de pe la noi, Însă erau mult mai mari și aveau niște colți foarte lungi; vânătorii care ne găzduiau le numeau macharoi. Nu de frica macharoilor ne opriserăm noi la acel neam, ci pentru că În fața noastră, chiar spre Apus, dădusem iarăși de Marea cea mare și nu mai știam Încotro s-o luăm. Marea asta, Însă, parcă nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
călcâie și În coate. Sulița lui Scept Îi trecu dintr-o parte În alta a gâtului, aproape descăpățânându-l. Șiroaie de sânge Îi țâșniră din beregată. - Enkiiiim! Frate Enkiiiiiiiim! M-am repezit spre Scept, fără să mai privesc la trupul ce găzduise vorba lui Enkim. M-am Împiedicat În măruntaiele vrăjmașului cu ochi pieziși, răspândite pe jos, și am căzut cât eram de lung. M-am ridicat și, fără să mai strig de data asta, m-am năpustit asupra lui Scept care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
viteză și după identica metodă cu care pedeliștii (partid democrat de stânga) s-au culcat de stânga și s¬au sculat peste noapte de dreapta! Și uite-așa, istoria noastră mult prea încercată, a ajuns ca să consemneze, la câte nații găzduiesc aceste meleaguri carpato- danubiano-pontice, acum s-a mai adăugat una: băsistul monarhist - cea mai putredă și urâtă nație dintre toate.
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
la o maturitate mintală rezonabilă, mi-aș dori ca după moarte să fiu belită, iar pielea mea tăbăcită să acopere un întreg perete al sălii de concerte din cartierul nostru. Uneori, nu foarte rar, sala e folosită și pentru a găzdui nunți, botezuri, conferințe, întruniri politice și filatelice. Deci acustica e foarte importantă. Citeam deunăzi că, pentru a obține un ten cu pori plini, e bine să bei până la 4 litri de lichid pe zi. Eu una beau ceai de obligeană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
reprezentant al primăriei și ne Întreba de ce avem nevoie, erau foarte civilizați. Adică ne-au primit În general foarte bine, deși... Probabil propaganda care se făcuse la ei În timpul războiului... Se cam temeau de ostașii sovietici. Preferau deci să ne găzduiască pe noi dacă tot trebuia să găzduiască pe cineva. Dădeam proviziile noastre femeilor să ne gătească mâncarea. Domn’e așa sunt de gospodine și de curate femeile din Ungaria, e lucru mare! În orice caz În Ungaria am fost primiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
avem nevoie, erau foarte civilizați. Adică ne-au primit În general foarte bine, deși... Probabil propaganda care se făcuse la ei În timpul războiului... Se cam temeau de ostașii sovietici. Preferau deci să ne găzduiască pe noi dacă tot trebuia să găzduiască pe cineva. Dădeam proviziile noastre femeilor să ne gătească mâncarea. Domn’e așa sunt de gospodine și de curate femeile din Ungaria, e lucru mare! În orice caz În Ungaria am fost primiți cu multă simpatie și bunăvoință. E adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mai aduce nici un fir de praf viața din Asybaris s-a dereglat. Din inerție, bărbații se strâng și acum prin taverne, dar abia se ating de vinul din pahare. Acasă, femeile nu-i mai bombăne. Au încetat și întrunirile "sectei" găzduite de Nelly. Seara, străzile sunt goale. O teamă nelămurită stăpânește orașul chiar după ce pescărușii se culcă în rododendroni. Au dispărut vânzătorii ambulanți, cerșetorii, vagabonzii, ghicitoarele care le dezvăluiau clienților viitorul, iar oamenii de ordine umblă, doi câte doi, înarmați și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
-i cedez! Eu știam că dacă unui om îi intră un fix, este imposibil să îl mai miști, nici cu tancul nu-l poți urni. De la început i-a fost indiferent, numai Doru tot insista mereu pe lângă ea să îl găzduiască... vroia să îl căpătuiască, dar aici am intervenit eu, fără nici o scuză... m-am îndrăgostit! Totul e relativ.. ca și timpul probabil! Întors în cameră mi-am gonit colegii la cursuri, să meditez în liniște... am coborât la cantină și-
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
prea slabă și bătea pe la porțile oamenilor pentru a-și găsi găzduire. Spunea că nu are pe nimeni și că nu are unde să stea. Cât e satul de mare nu a găsit marțianca găzduire, cu chiu cu vai a găzduit-o Zavastia. Așa a împărțit Zavastia mica ei căsuță cu Vrăghioaia, că așa s-a recomandat că o cheamă. Cât a trăit Vrăghioaia nu s-a aflat de unde a venit, unde a trăit și nici după moartea Vrăghioaiei nu s-
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
importante evenimente pe plan mondial. Trebuie, spunea soția Învățătorului, cea mai emoționată din toți, ca fiica și nepoata să facă impresie bună soților Pavel pe care nu-i cunoștea și care fuseseră atît de amabili că se oferiseră să le găzduiască, și de asemenea medicului la care Ana se va duce cu judecătorul, poate e un prieten sau cunoscut de-al lui, oricum, și chiar față de judecător care, deși era oarecum de-al lor, locuia acum de atîția ani la oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
se plimbase, prietenește pe uliți, este fostul judecător din comună, plecat În 1946 cînd cu desființarea judecătoriei, că el l-a condus la gară, că de atunci e judecător la oraș, că a venit la Înmormîntarea Învățătorului care l-a găzduit În tinerețe și În familia căruia a fost considerat ca rudă; că... Lung va avea ce să le povestească. Fosta judecătorie era acum „casă de cultură”, un fel de loc de Întîlnire pentru tineri, dar tinerii erau cei mai mulți la oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
fi sărbătoare, și nimeni nu va lua în seamă doi bărbați călare care pleacă din oraș. — Și unde mergem? — La Julius Civilis. — Regele batavilor? - Titus clătină din cap, uimit. Mi-ai spus că ți-e prieten, dar va accepta să găzduiască un gladiator fugar? — Da. În ținutul lui vei fi în siguranță. Oamenii lui Julius nu-i iubesc pe romani, zâmbi Valerius. Să se ducă la Julius Civilis însemna să se întoarcă la Velunda. Își imagină clipa când avea să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
acesta ajunsese, lac de sudoare, cu o scrisoare din partea lui Errius Sartorius, care o întâlnise pe Calvia Crispinilla în Hispania, iar acum i-l recomanda pe legat ca fiind un bărbat curajos și, mai ales, prietenul lui. Calvia Crispinilla îl găzduise și îl îngrijise personal când delirase din pricina febrei. Acum se apropia de el. Mergea desculță prin iarbă; purta o tunică azurie, iar coada împletită, groasă, îi era înfășurată simplu în jurul capului. În mână ținea o cupă aburindă. — E o infuzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să vreau azi-dimineață, când vorbeai cu soldatul tău... Cuvintele tale ajungeau până în camera mea. Calvia mergea alături de Antonius pe drumul ce pornea din fața vilei, străbătând câmpia. — Ai glasul unuia care comandă, răsunător, puternic. — Diseară plec. Îți mulțumesc că m-ai găzduit și că m-ai îngrijit. — Dacă aș fi mai tânără și, mai ales, dacă aș mai avea frumoasele vise de altădată, m-aș îndrăgosti de tine, Antonius. Ești căsătorit? Antonius clătină din cap. Se opri și o privi încruntat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Caecina Alienus l-a trădat pe Vitellius, după cât se spune, iar Flavius Valens nu se grăbește... În loc să alerge să dea piept cu flavienii, se oprește în fiecare oraș, furând tot ce se poate fura și violând femeile celor care îl găzduiesc... — Dar Vitellius știe toate astea? întrebă Lucilius uimit, încruntându-se. Cum de dă atâtea banchete, fără să-și facă griji? Ce v-am spus acum e secret, prieteni. Bucătarul-șef își duse la buze degetul arătător murdar de făină. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
am să insist mai îndelung asupra cenaclului literar „Alexandru Vlahuță”, al cărui membru, fără op eră, am fost, dar și la ... Academia Bârlădeană pe care am venerat-o, cu informații de la alții care au lucrat înăuntr u. Că biblioteca a găzduit cenaclul literar este un mare adevăr; George Nedelea, bibliotecar, era în 1 948, și după, un fel de secretar al Comitetului de conducere, care s-a tot restructurat ori modificat de la o perioadă la alta, dar a răm as în
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
și Ion Manta Roșie, H. Zupperman, Eugenia Tutoveanu... Despre producția literară a lui Vladimir Cazacu fac largă vorbire revista „Lumina”, care a apărut la Bârlad până în anul 1947, dar și ziarul „Păreri Tutovene” și succesorul acestuia „Steagul roșu”, care au găzduit opera lui, dar și a restului membrilor cenaclului. Lăsând la o parte duelurile epigramistice dintre Cazacu - Nedelea - Șușnea - Candel, primarul orașului - și despre care am scris într-o „Istorie a presei bârlădene”, Editura Moldova, 2004, și PIM, 2007, reaminte sc
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
susțin ătorilor lor: AntonI. Popescu, Gh. V. Șușnea, Ioan D. Leon, N. Lapte ș etc. Dicționarul Literar se vrea o gazdă și a Societăților ori Asociaților care s-au ocupat și de literatură în zonă. Sfârșește prin a individualiza și găzdui la pag. 458 doar „Academia Bârlădeană”, față de care amănuntele din cupr ins le întâlnim la p.23-25 dar cu erori. Academia... nici într-un caz nu și-a încetat activitatea după 1950. În „Memorialistică” G.Tutoveanu din „Acta Mus ei
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]