11,358 matches
-
răzlețe. La un moment se împiedică, datorită cămășii lungi, și cade jos în timp ce trei împușcături trimeteau gloanțele pe deasupra. Se ridică și fuge cât îl țineau picioarele. Alte trei împușcături. Ajunge la niște garduri care mărgineau gospodăriile. Se ascunde după primul gard, între niște tufe de salcâm. Jandarmul din urmă trece de primul gard, trece de al doilea și se îndreaptă spre niște case, întrebând gospodarii dacă nu au văzut un om îmbrăcat cu o cămașă lungă, fugind ca un iepure. Nicolae
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
în timp ce trei împușcături trimeteau gloanțele pe deasupra. Se ridică și fuge cât îl țineau picioarele. Alte trei împușcături. Ajunge la niște garduri care mărgineau gospodăriile. Se ascunde după primul gard, între niște tufe de salcâm. Jandarmul din urmă trece de primul gard, trece de al doilea și se îndreaptă spre niște case, întrebând gospodarii dacă nu au văzut un om îmbrăcat cu o cămașă lungă, fugind ca un iepure. Nicolae Petrașcu stătea pitulat în colțul lui, nemișcat. Respirația îi revenise la normal
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
camerele de izolare). După traversarea coridorului se ajunge la poarta, care te conduce în curtea „reduitului”, nucleul central al fortului cândva, și acum al închisorii. Mergând spre dreapta pe lângă peretele opus reduitului se ajunge după vreo 20-30 m la un gard de lemn de cca, 3 m înălțime, care împrejmuiește o suprafață aproximativ pătrată cu latura de cinci metri, care este betonată. Aceasta este curtea de plimbare aferentă celor „cazați” în secția ultrasecretă a Jilavei. Traversând această curticică se ajunge la
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
îi strigă: Lasă că-ți arăt eu ție! Și se îndreptă spre Tavi mânios. Sluțenia deslănțuită și trupul lui uriaș, care se prăvălea parcă spre el îl înspăimântă în așa hal pe bietul om, că din câțiva pași ajunse la gardul de lemn și ca o pisică se urcă pe el și din vârf începu să strige din toate puterile cu vocea lui puternică de tenor: Ajutor! Ajutor! Ne omoară ca la Pitești! Desigur că strigătul de ajutor se auzise la
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
goarnei. Apoi, deodată, au pornit în aceeași direcție de parcă le-ar fi făcut cineva un semn. Vraja s-a risipit și străzile răsunau de copite. Îmi imaginam șuvoaie de spumă ce răzbăteau la suprafață din rărunchii pământului, inundând aleile, invadând gardurile și înecând chiar turnul cu ceas. Dar nu a fost decât o iluzie a crepusculului. Când am deschis ochii, spuma dispăruse. Copitele erau doar copite obișnuite, iar orașul neschimbat. Animalele se scurgeau, asemenea unui râu, pe străzile pavate, întortocheate. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dealul de vest se văd o mulțime de nuanțe de alb: alb strălucitor, alb mat, alb îngălbenit de soare, alb bătut de ploi și de vânturi, un alb care nu-ți spune nimic... Drumul pietruit ajunge până aici. Nu există garduri. Sub verandele micuțe se văd doar câteva straturi de flori. Poate de vreun metru lățime. Sunt bine îngrijite. Primăvara îți clătești ochii cu șofrani, gălbenele și panseluțe, iar toamna cu mărărițe. Când sunt florile înflorite, clădirile par și mai jalnice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
întâlni este acea îngrăditură care se numește țarcul umbrei. Se află chiar în spatele gheretei Paznicului. Deși i se spune „țarc“, nu e de fapt decât o palmă de pământ. E puțin mai mare decât grădina unei case și are un gard solid de fier împrejmuit cu sârmă ghimpată. Paznicul a scos legătura de chei din buzunar, a deschis portița metalică, m-a lăsat pe mine să intru primul și apoi a intrat și el. Terenul era pătrat, iar în capătul lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să pună mâna pe toate metodele lor de păstrare și protejare a informațiilor și să le descifreze printr-o metodă și mai complicată. Era între ei o rivalitate pe viață și pe moarte. Să zicem că unii își construiesc un gard înalt. Când îl văd, vecinii își fac altul și mai înalt. Dacă e prea înalt, își pierde utilitatea. Dar nu mai au cum da îndărăt, pentru că dacă dau, înseamnă că se recunosc înfrânți. Deci, când au văzut cei din Sistem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pe inimă că ceea ce-mi place, îmi place chiar foarte mult. Nu știu dacă în altă lume o să-mi placă, dar aici mă simt bine și nu vreau să plec nicăieri. Nu vreau viață veșnică și nici unicorni dincolo de gard. Nu de gard, de Zid, mă corectă Profesorul. — Indiferent dacă-i gard sau zid, nu mă interesează și pace. Îmi permiteți să fiu supărat pentru tot ce mi s-a întâmplat, nu? — Da, n-ai decât, dar nu văd la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ceea ce-mi place, îmi place chiar foarte mult. Nu știu dacă în altă lume o să-mi placă, dar aici mă simt bine și nu vreau să plec nicăieri. Nu vreau viață veșnică și nici unicorni dincolo de gard. Nu de gard, de Zid, mă corectă Profesorul. — Indiferent dacă-i gard sau zid, nu mă interesează și pace. Îmi permiteți să fiu supărat pentru tot ce mi s-a întâmplat, nu? — Da, n-ai decât, dar nu văd la ce-ți folosește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Nu știu dacă în altă lume o să-mi placă, dar aici mă simt bine și nu vreau să plec nicăieri. Nu vreau viață veșnică și nici unicorni dincolo de gard. Nu de gard, de Zid, mă corectă Profesorul. — Indiferent dacă-i gard sau zid, nu mă interesează și pace. Îmi permiteți să fiu supărat pentru tot ce mi s-a întâmplat, nu? — Da, n-ai decât, dar nu văd la ce-ți folosește, spuse Profesorul scărpinându-se după ureche. Vina vă aparține
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
lemn, pe care am fi trecut-o ușor cu vederea dacă n-am fi fost foarte atenți și dacă fata n-ar fi știut că e acolo. Avea o firmă mică. Era o zonă rezidențială frumoasă, cu case împrejmuite de garduri înalte, cu cedri și pini himalaieni care accentuau și mai mult frumusețea peisajului în amurg. Nici n-ai cum să-ți dai seama că acesta e restaurant, am zis eu în timp ce parcam în fața lui. Era mic, cu trei mese și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ne-a mai rămas decât lacul de sud. Evadăm și noi împreună cu râul. — De ce ești atât de sigură că e calea cea mai bună? — Doar lacul de sud nu e păzit. Este neatins. Nu ți se pare ciudat? Nu are gard și nici n-ar avea nevoie. E înconjurat de spaimă. Dacă reușim să ne înfrângem spaima, suntem salvați. Când ți-ai dat seama de asta? Când am văzut râul. M-a dus Paznicul la podul de vest o singură dată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de pe terenul de baseball -, bluză albă, cravată neagră. O și vedeam ascultându-l pe Bob Dylan, cu gândul la ploaie. M-am gândit și eu la ploaie. Nici nu știu dacă era ploaie măruntă sau ceață. Ploua totuși. Uda melcul, gardul, vacile... Nimeni n-o putea opri, nimeni n-o putea evita. Ea cădea nestăvilită. Și continua să plouă cu-adevărat. Ploaia aceea a devenit la un moment dat o perdea opacă și mi-a acoperit conștiința. M-a cuprins somnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pe care societatea nu îl poate accepta. E un destin ce depășește particularul, aspirând să exprime condiția ființei umane. SCRIERI: Gări cardinale, București, 1974; Om în mers, I, București, 1979; Fereastră la stradă, București, 1982; Fotolii și birouașe, București, 1983; Garduri și leoparzi, București, 1985; Iubiri, București, 1986; Pe jos și pe viu, București, 1986. Repere bibliografice: Mircea Braga, Premiul Editurii Eminescu, „Tribuna Sibiului”, 1973, 1815; Nicolae Stoe, Mathe, AST, 1974, 2; Ulici, Prima verba, I, 179-181; Iorgulescu, Scriitori, 205; Mircea
GABRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287121_a_288450]
-
Dincolo de aparențe, VR, 1980, 6-7; Gheorghe Perian, „Om în mers”, R, 1980, 9; Culcer, Serii, 210-217; Moraru, Semnele, 149-151; Ion Simuț, „Fereastră la stradă”, F, 1983, 2; G. Nistor, „Fotolii și birouașe”, VR, 1984, 9; Moraru, Textul, 197-200; Florin Berindeanu, „Garduri și leoparzi”, AFT, 1985, 10; Vasile Chifor, „Garduri și leoparzi”, VR, 1986, 6; Laurențiu Ulici, Ardelenii, RL, 1987, 19; Cosma, Romanul, I, 272-273; Anton Cosma, Pateticul bine temperat, I, 1989, 5; Simuț, Incursiuni, 302-305; Dicț. scriit. rom., II, 337-339; Popa
GABRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287121_a_288450]
-
în mers”, R, 1980, 9; Culcer, Serii, 210-217; Moraru, Semnele, 149-151; Ion Simuț, „Fereastră la stradă”, F, 1983, 2; G. Nistor, „Fotolii și birouașe”, VR, 1984, 9; Moraru, Textul, 197-200; Florin Berindeanu, „Garduri și leoparzi”, AFT, 1985, 10; Vasile Chifor, „Garduri și leoparzi”, VR, 1986, 6; Laurențiu Ulici, Ardelenii, RL, 1987, 19; Cosma, Romanul, I, 272-273; Anton Cosma, Pateticul bine temperat, I, 1989, 5; Simuț, Incursiuni, 302-305; Dicț. scriit. rom., II, 337-339; Popa, Ist. lit., II, 1005-1006. V.V.G.
GABRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287121_a_288450]
-
serie de catastrofe, manifestă un atavism vandalic: se cunoaște pe unde trece. Cel mai cunoscut episod din această serie, acela ce consemnează finalul precipitat al șederii la Broșteni, depășește granițele comicului. Se produce de fapt o „bombardare” a gospodăriei Irinucăi: „Gardul și casa femeii dărâmate la pământ, o capră ruptă în bucăți, nu-i lucru de șagă.” Într-adevăr, joaca nesăbuită se termină cu un dezastru și chiar dacă fapta lor nu e crudă prin intenție (nu avuseseră de gând așa ceva), este
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
informației ca și prin amprenta personalității sale asupra interpretării operelor. Ca traducător se apleacă mai cu seamă asupra epocii moderne și contemporane, publicând, între 1956 și 1971, traducerea romanelor Izbânda familiei Rougon de Zola, Familia Thibault de Roger Martin du Gard și Obermann de Sénancour (ultimele două însoțite de ample prefețe). SCRIERI: Istoria literaturii franceze. Secolul XX, București, 1968; Scriitori francezi (în colaborare), București, 1978. Traduceri: E. Zola, Izbânda familiei Rougon, București, 1956; Vladimir Pozner, Locul supliciului, București, 1961; Roger Martin
DIMITRIU-PAUSESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286781_a_288110]
-
Obermann de Sénancour (ultimele două însoțite de ample prefețe). SCRIERI: Istoria literaturii franceze. Secolul XX, București, 1968; Scriitori francezi (în colaborare), București, 1978. Traduceri: E. Zola, Izbânda familiei Rougon, București, 1956; Vladimir Pozner, Locul supliciului, București, 1961; Roger Martin du Gard, Familia Thibault, I-III, pref. trad., București, 1962 (în colaborare cu Vintilă Rusu-Șirianu); ed. București, 1993; Sénancour, Obermann, pref. trad., București, 1971. Repere bibliografice: Rodica Marcu, Alexandru Dimitriu-Păușești, RL, 1977, 46; Irina Mavrodin, Alexandru Dimitriu-Păușești, poetul, profesorul, omul, în Momente
DIMITRIU-PAUSESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286781_a_288110]
-
noastre face inevitabil imprudența de a-și privi În răstimpuri vecinii de alee plimbîndu-se cu aparatul digital de fotografiat atîrnat la gît și cu PET-ul de apă minerală la subsuoară; sau, poate, pe aceea de a Înainta pînă la gardul de sîrmă, spart din loc În loc, care decupează situl arheologic Într-o plasă știrbă de drumeaguri pulverulente; pe aceea de a-și Îmbăta privirea cu rusticele Împrejurimi. Turistului, oarecum obligat la conduită austeră de autoritatea monumentului, i se poate face
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ai și permis de sogiorno, [gata]. Deci, fete la care nu te-ai putut gândi niciodată, nici nu se pune problema, [iese] ce să mai. Pentru ca așa este [în România], ei au impresia ca aicea [în Italia] îs toate pe garduri.”29 Ca migranți ilegali, cei mai mulți tineri pot avea în Italia relații cu migrante, neavând nici timpul și nici statusul social care să le permită să aibă relații cu italience, spre exemplu. Ca atare, odată obținut statusul legal, a merge în
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Marguerite Yourcenar ș.a.). Fără să urmărească un program anume, C. a tradus mult, semnând de cele mai multe ori și prefețele sau tabelele cronologice din volumele propuse cititorului român. Traduceri: Miguel de Salabert, Exil interior, București, 1967; André Gide, Roger Martin du Gard, Corespondență, București, 1973; Jules Michelet, Scrieri alese, București, 1973; Pierre Gâscar, Ani de vraja, București, 1974; Hippolyte Taine, Note despre Paris, București, 1976; Robert Vergnes, Chemarea necunoscutului, București, 1977; Armând Lanoux, Pastorul albinelor, București, 1978; Émile Zola, Bucuria de a
CISMAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286279_a_287608]
-
ar pofti a lăcui și în ce chip ar vrea a viețui în ceva împotrivnici să nu ne arătăm, ce noi pénele noastre să ciuciulim, iară dobitoacele, cum vor putea, perii să-și lingă și să-și netedzască (că cine gardul strein tréce și în pomul altuia să suie, la întors gardul zid și la mâncare poama piatră i să face). Căci amintrilea, toate, a tuturor dobitoacelor supuse doséde și asupréle, de nu Filul, Inorogul, de nu Inorogul, altul ca Inorogul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
viețui în ceva împotrivnici să nu ne arătăm, ce noi pénele noastre să ciuciulim, iară dobitoacele, cum vor putea, perii să-și lingă și să-și netedzască (că cine gardul strein tréce și în pomul altuia să suie, la întors gardul zid și la mâncare poama piatră i să face). Căci amintrilea, toate, a tuturor dobitoacelor supuse doséde și asupréle, de nu Filul, Inorogul, de nu Inorogul, altul ca Inorogul, asupra noastră cu vreme va să le izbândească și tot suspinul
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]