KorAP: Find »[drukola/base=glumă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...363 364 365 ...404 >

10,090 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829

rîd eu. Oricum, surîde Don Șef, nu tînăr ca dumneavoastră. N-ați văzut ce privire v-a aruncat? Frumoasă femeie! Și-aveți amîndoi niște ochi, parc-ați fi frați. Ia vedeți, am impresia că vă place... Vorbele șefului, spuse în glumă, ori poate în serios, m-au pus pe gînduri, apoi, ce-aveam de pierdut?!, mi-au dat curaj. Am început prin a o saluta ori de cîte ori o întîlneam. La început, s-a mirat, apoi a trecut pe lîngă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
ocupație. Cînd a fost premiera piesei mele aici, la teatrul din localitate, mă gîndeam să spun că "petrecerea de după spectacol o dau la mine acasă" și să-i invit pe toți cei ce vor sa vină. Dar la ce bun gluma asta?! mi-am zis. În cameră la mine pot încăpea cel mult opt: trei pe pat, unul în fotoliu, doi lîngă calorifer, lipiți unul de altul, alți doi după ușă, lîngă chiuvetă, tot lipiți. Și-apoi, la teatrul de-aici

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
știți cum e, noi între noi îi zicem "Columbo", dar rămîne între noi... Haideți, dacă ne rezolvați chestia cu acordul, la viitoarele alegeri de sindicat vă propunem din nou... Un val de rîs străbate piepturile muncitorilor strînși cerc alături de mine. Gluma cu alegerea mea la sindicat îmi amintește de ședința de-acum cîteva săptămîni, cînd s-au făcut alegeri pentru comitetul sindicatului pe întreaga secție. Totul a mers bine pînă s-au votat cei aleși să facă parte din comitetul sindicatului

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
dar sigur. "Din nou"?! se miră ea. Nu consider "păcat" ce-a fost, dar... Ascultă, îmi spune apăsat, devenind fermă, e bine că am deschis discuția asta. Ce-a fost, a fost acum șase ani. Tu, între timp, poate în glumă, poate în serios, m-ai mai invitat la tine. N-am vrut să te reped, de teamă să nu anulez tot ce-a fost. Și-apoi, sinceră să fiu, mi-e și teamă de tine. De-aceea m-aș bucura

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
pierdut pe undeva diploma pentru cei șapte ani de-acasă..." "Ba o are, Don Șef, am zis eu, dar a obținut-o la fără frecvență, ca și diploma de inginer, cred", iar șeful a rîs cu poftă ca de o glumă bună. Ei, vorbesc eu în receptor, după ce aștept și nu obțin nici un răspuns, punctuală ca-ntotdeauna... Bună dimineața ! Se aude un sunet înfundat, semn că la celălalt capăt al firului cineva a rîs încet. Deci, continuu eu, nu vrei nici măcar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
și Lidia. Sărut mîinile de trei ori! zic eu intrînd. Bună ziua! îmi răspunde doamna Petrache. Ia loc, Mihai, că rar mai vii pe aici. Nu vreau să vă răpesc timpul, atît de prețios aici, unde se cercetează intens. Lasă, mă, gluma! Nu vezi că sîntem supărate? face un gest scurt spre mine doamna Petrache, arătînd cu privirea spre Lidia. Ce-i, Lidia? întreb eu. Ia mai lăsați-mă în pace! ne strigă Lidia. Toată ziua va legați de mine. Ce ai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
însetată de îmbrățișare. Dar cînd am vrut să mă apropii mai mult, m-a oprit prompt: Nu. Întîi mergi la frații mei să te botezi, participi la o adunare, și-apoi o să ne iubim cît vrei." Am crezut că-i glumă, dar la fiecare încercare de-a mea mă oprea și-mi spunea aceleași vorbe. "Auzi, i-am zis eu înfuriat, tu nu mă poți boteza? Am un lighean sub pat, luăm apă de la chiuvetă..." M-am culcat lîngă ea, cu fața la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
fierbe de furie: tot sîngele i s-a ridicat în obraji, iar privirea lui e încruntată. Licheaua dracului! exclamă șeful. Eu l-am făcut maistru și-acum îmi pare rău. Pînă unde pot merge unii!... Zău, eu credeam că-i glumă chestia cu țigările și v-am spus-o, în birou, tot ca o glumă. Ce n-am putut suferi în viața mea: codoșii! Văd eu cum fac, poate mă descotorosesc și de Napoleon-Marinescu. Îi laud calitățile de bun organizator, îi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
e încruntată. Licheaua dracului! exclamă șeful. Eu l-am făcut maistru și-acum îmi pare rău. Pînă unde pot merge unii!... Zău, eu credeam că-i glumă chestia cu țigările și v-am spus-o, în birou, tot ca o glumă. Ce n-am putut suferi în viața mea: codoșii! Văd eu cum fac, poate mă descotorosesc și de Napoleon-Marinescu. Îi laud calitățile de bun organizator, îi elogiez capacitatea profesională și-l propun șef de secție în Zona Cinci, ba poate

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
etajul zece, Liliana mă primește cu o explozie de furie, arătînd spre hîrtiile din mîna mea: Nu mai vreau nici o comandă în afara contractelor! Afară!... Pentru azi, am terminat discuția! Afară! Stai, măi fată, o temperez eu, pornită mai ești, nu glumă! Un bob zăbavă, să-mi trag sufletul, îi zic și mă așez pe scaunul pe care a stat mai înainte doamna blondă. Ce mai vrei? mă întreabă Liliana. A plecat delegata? Nu. E la depozit, face formele. Bun. Ba nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
pe lună? întreb. Nu, precizează Liliana. Are trei mii opt sute, dar cu penalizare, că are doar liceul, și-acela făcut cu ușile închise, să nu se audă că "inima are două auricole și două testicole"... Am auzit și eu de gluma asta, îi spun rîzînd. Ce glumă! Eram elevă la zi cînd s-a spus acest "adevăr" științific la un examen de Anatomie. Cît au fost de bine închise ușile, prostia tot s-a auzit... Ești grăbit? Oarecum. Atunci, stai aici

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Are trei mii opt sute, dar cu penalizare, că are doar liceul, și-acela făcut cu ușile închise, să nu se audă că "inima are două auricole și două testicole"... Am auzit și eu de gluma asta, îi spun rîzînd. Ce glumă! Eram elevă la zi cînd s-a spus acest "adevăr" științific la un examen de Anatomie. Cît au fost de bine închise ușile, prostia tot s-a auzit... Ești grăbit? Oarecum. Atunci, stai aici. Mă duc eu la șefă, că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
spuneți de față cu cineva străin... Dorina dragă, se întoarce spre fată doamna Cristescu, eu am ajuns la anii și înțelegerea cînd, dintr-o privire, îmi pot da seama dacă omul din fața mea știe să acorde atît cît trebuie unei glume. Ori domnul Vlădeanu..., arată ea spre mine, făcînd un gest larg cu mîna dreaptă, apoi trage de pe colțul biroului un biblioraft și începe să-l răsfoiască. Uitați-vă, îmi arată, acesta este tabelul cu repartițiile pentru blocul-turn aprobate de la începutul

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
doar. Cînd?! tresare capul blond, scuturîndu-se scurt, rearanjîndu-și buclele. Azi, cînd ți-am pus condiții, înainte de a-ți da filamentele, îi spun, privind-o fix. Condiții?! Alea au fost "condiții"?!... Zău, Mihai, a fost o... o joacă, dacă vrei... O glumă, aș zice... Crede-mă, rîde ea, luminîndu-se iar, pierdusem orice speranță că obțin filamente, dacă nu-mi dădeai din stocul de rezervă. Nici nu știu dacă ți-am mulțumit. Cu vîrf și îndesat! Tonul meu rece, mult prea aspru, îi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
nu, e ceva mai mult și nu-mi dau seama ce... Ascultă, Cristina, o întreb brusc, de ce i-ai spus Brîndușei că am fost obraznic cu tine? Eu?! Doar nu eu! Și mai află că voiam să-ți arăt eu glumă, descărcîndu-ți cele două tone! Și-o făceam dacă n-aș fi știut că acolo, la București, niște invalizi intră în gol de producție. De tine nici nu mi-ar fi păsat. Tu, de fapt, ai venit aici să-ți vezi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
minți! îmi strigă printre dinți Cristina. Brîndușa nu putea face una ca asta o cunosc! E drept, schimbă tonul Cristina, strîngînd din umeri, i-am povestit tot ce s-a întîmplat între noi, dar i-am povestit ca pe o glumă, și ea a luat-o ca atare... Zău?! surîd eu ironic. Da, zău, Mihai, confirmă Cristina. Închipuie-ți că-n studenție, și eu, și Brîndușa am suferit din cauză că nu eram curtate... Cum să-ți spun... Noi eram mai elegante, mai

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
E chiar atît de urgent, sau putem amîna pe deseară, cînd treci pe la mine, căci aș vrea să treci, neapărat! Brîndușa, numai două cuvinte, zice Cristina, apropiindu-se mai mult de mine, să aud. În legătură cu ce ți-am povestit... știi... gluma cu băiatul acela, Vlădeanu... Da-da, ce-i? întreabă prompt Brîndușa. M-am tot gîndit... Închipuie-ți că în locul meu ar fi fost altcineva... vreo femeie mai puțin receptivă la o astfel de glumă... Îți dai seama că... Ești formidabilă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
În legătură cu ce ți-am povestit... știi... gluma cu băiatul acela, Vlădeanu... Da-da, ce-i? întreabă prompt Brîndușa. M-am tot gîndit... Închipuie-ți că în locul meu ar fi fost altcineva... vreo femeie mai puțin receptivă la o astfel de glumă... Îți dai seama că... Ești formidabilă, Cristina dragă! strigă Brîndușa. Sînt sigură că secția pe care o conduci e o secție model! Uite că tu, schimbă Brîndușa tonul, ai formulat un gînd care mă tot roade din clipa cînd ne-

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
fel de "du-te-ncolo, vino-ncoace", aprindem inimi, apoi facem pe ultragiatele și trimitem reclamații secretarului de partid. Tu, Cristina, ghinionul meu de azi!... În sufletul tău, cred că ești sinceră; chiar și cînd i-ai spus Brîndușei de gluma noastră ai fost sinceră și rațională... Poate că mîine, chiar dacă nu ne întîlneam, tot nu i-ai fi trimis Brîndușei rîndurile cerute ai o noblețe care te ridică deasupra meschinăriei. Sufletul tău e curat și vede în jur doar suflete

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
un sac de hîrtie plin. Bună, Vlade! îi zic. Trebuie să pornesc separatorul și... Știu! mă oprește Vlad. Mi-a spus tovarășul Iordache, șeful meu! că a participat și el la "masa eliptică", unde se trag concluzii exponențiale... Hai, gata gluma! surîde el. Nu-i timp de făcut bancuri administrative. La lucru! Vorba haiducilor: "pe cai și: la drumul mare!" Mergem spre instalație? îmi arată direcția. Nu. Eu mai am treabă pe aici. Uite cheia, îi zic, du-te înainte. Bine

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
ei, de lîngă birou, vrînd să se așeze. Nu bei o cafea? mă întreabă. Două, nu una, că merit! îi spun, prinzînd-o de braț, obligînd-o să se rotească o dată. Da, așa mai merge! mă bucur eu. Te-ai schimbat, nu glumă! Într-adevăr, Lidia e de nerecunoscut. Are părul scurt, tăiat pînă deasupra umerilor, ondulat, pieptănat într-o parte, dîndu-i un aer tineresc, primăvăratec. Sprîncenele ei, subțiri, sînt vopsite în negru. Cea dreaptă este puțin curbată, în timp ce stînga, la mijloc, se

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
Mda, îngîn eu, fiindu-mi clar de ce m-a neliniștit, pe alee, vremea asta: mi-am amintit că, după ce a studiat documentația, Vlad mi-a spus: "vezi să pornești pe zi cu soare", dar am crezut că-i vreuna din glumele lui. Așa-i, zic, presiunea aerului n-o să învingă, la momentul trecerii, contrapresiunea din separator... Pierdem toate gazele cu care-am lucrat pînă atunci... Ai vreo propunere? Da, zice Vlad, așezîndu-se în scaun. Sînt două soluții: ori scoatem barometrul din

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
o mai amînăm! hotărăște Vlad. Parcă văd că te apucă și pe tine burta. Lasă agenda așa, deschisă între noi, să văd și eu parametrii... Ptiu!... Mamă, ce tensiune!... Mai că mi-a trecut cheful de cacealma, rîde el. Gata gluma! Și mîine-i zi, și mîine vom glumi. Scoate barometrul! Mă ridic de pe scaun, trag din tablou cutia cu siguranțe și întrerup alimentarea cu curent a barometrului. Bateriile de rezervă ies imediat din circuit. Las cutia cu siguranțe deschisă, să-mi

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
ducă. Foarte bine! Prostule! mormăie Ion, lovindu-și genunchii cu palmele. Cel mult, Brîndușa poate fi retrogradată pe post de șef de secție, oricum, cu două trepte mai sus ca tine. Cînd dracu' ai să te înveți minte?!... Și-apoi, gluma ta idioată cu cabana combinatului și cu femeile de-acolo... Acum, c-a aflat prim-secretarul, s-ar putea să se deschidă o anchetă de toată jalea. Și nu e bine? Nu! Că tu n-ai ce cîștiga. Ba dimpotrivă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
numai să nu semneze că dau pămîntul la colectiv? Ei au făcut-o, au sînge de Vlădean în vene, dar tu?! Pentru ce-ai venit în București? Doar să înveți Fizică?..." Pînă am urcat la mansardă, luam ca pe o glumă originea mea; riscam să mi se-ngroașe sîngele, să ajung o mîrțoagă... "Te vreau măcar armăsar, să scoți fum pe nări și să știi cînd să dai cu copita", mi-a ordonat odată Doamna Ana, iar astăzi am înțeles că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]