9,551 matches
-
rudele sale. Mormântul pr. Iosif Schurgoth se află în rândul doi, la jumătatea drumului, pe partea stângă a aleii care duce de la capela maicilor spre cavoul preoților. La baza crucii, pe o placă de marmură, lângă fotografie, se află următoarea inscripție: ""Preot Iosef Schurgoth, decan de Iași și Suceava: * 15.III. 1905 - † 27.IX. 1986"". Prin anii '20 ai secolului al XIX-lea, Karl Kalita, proprietarul unei turnătorii din Bucșoaia, a pus o clădire la dispoziția lucrătorilor germani, în principal de
Biserica romano-catolică din Frasin () [Corola-website/Science/323356_a_324685]
-
și Siret. Biserica romano-catolică din Bucșoaia a fost arondată Parohiei Gura Humorului. În partea dreapta intrării se află o cruce (Missionskreuz) care amintește de exercițiile spirituale misionare desfășurate în 1905. Deasupra crucii, sub acoperișul de formă semicirculară, se află următoarea inscripție în limba germană: ""Andenken an die Heilige Mission. 1905. Rette deine Seele"", a cărei traducere în limba română este următoarea: ""În amintirea sfintei misiuni. 1905. Mântuiește-ți sufletul"". După datele Recensământului general al populației României din 29 decembrie 1930, în
Biserica romano-catolică din Frasin () [Corola-website/Science/323356_a_324685]
-
la șosea. Ea are hramul Nașterea Sfintei Fecioare Maria (sărbătorit la 8 septembrie). Soții Josef și Paulina Gröss au donat în 1903 trei clopote, care fuseseră confecționate de atelierul lui Peter Hilzer din Wiener Neustadt. Pe clopote se află următoarea inscripție: ""Peter Hilzer, K.u.K. - Hof Glocken-Gießer in der Wiener Neustadt 1903"". După datele Recensământului general al populației României din 29 decembrie 1930, în satul Arbore locuiau 422 credincioși romano-catolici. Aceștia reprezentau o pondere de 7,10% din populația localității
Biserica romano-catolică din Arbore () [Corola-website/Science/323371_a_324700]
-
au fost depuse osemintele lui Gheorghe (Iordachi) Rosetti-Solescu (1796-1846) și ale mamei sale, Ecaterina (Catrina) Gavrilița Catargi, decedați ambii în ianuarie 1846. Pe mormânt se află o placă funerară din piatră (194 x 80 x 23 cm), având săpată următoarea inscripție în limba română cu caractere chirilice: "„La acest semnu de pominire / Caută omule și vezi / Cum a lumii fericiri / Azi o ai și mâine o pierzi / Iar nu mai plângi trista moarte, / Căci aice sânt moșt.../ Din ci lume a
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Solești () [Corola-website/Science/324020_a_325349]
-
au ținut și primele cursuri ale școlii românești din Sibiu. Pe balustrada cafasului au fost pictate portretele în ulei ale celor trei ctitori: Stanca Hagi Luca, Hagi Constantin Popp și Peuna Hagi Popp. Sub cele trei portrete se află următoarea inscripție: ""Stanca soția dumnealui Hagi Luca, Hagi Constantin Popp, Peuna soția dumnealui H.C. Popp. Acestea sunt icoanele fericiților și în Domnul adormiților ctitori și fondatori ai acestei sfinte biserici care spre cinstea Bunei Vestiri închinată cu însuși a sa cheltuială din
Biserica din Groapă din Sibiu () [Corola-website/Science/324036_a_325365]
-
bisericii. După finalizarea acestor lucrări, Biserica "Buna Vestire" a fost resfințită în 1998 de Antonie Plămădeală, arhiepiscop al Sibiului și mitropolit al Ardealului, și de Visarion Rășinăreanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului. Pe unul din pereții pronaosului a fost pictată următoarea inscripție: ""Prin donațiile bunilor credincioși ai parohiei, prin strădania preotului paroh MITEA C-tin, ajutat cu timp și fără de timp de Cîmpean I., Droc C-tin, Pinciu I., Cîrpătorea I., Jugastru R., Susan M., Ivan L., Negrea N., Crivăț N., Șurean
Biserica din Groapă din Sibiu () [Corola-website/Science/324036_a_325365]
-
fiind pilaștrii cu capiteluri dorice. Accesul în lăcașul de cult se face printr-un pridvor deasupra căruia se înalță turnul clopotniță. Interiorul bisericii se remarcă prin sobrietate. Nava nu are cupolă. În interior se află o lespede funerară cu o inscripție indescifrabilă. Biserica a fost înconjurată de cimitirul comunității ortodoxe, aici fiind înmormântate multe personalități culturale ale Sibiului secolului al XIX-lea și începutului secolului al XX-lea, printre care sunt de menționat următorii:
Biserica din Groapă din Sibiu () [Corola-website/Science/324036_a_325365]
-
al Satului „Dimitrie Gusti” din București. Biserica, adusă în Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” în 1936, a fost construită pe locul alteia, arsă de tătari în incursiunea lor de jaf din anul 1717. Datarea ei este dată de o inscripție. Încadrată tipologic bisericilor sală, cu un plan dreptunghiular, alungit spre est, biserica din Dragomirești este edificată din cununi de bârne, din lemn de brad, în conformitate cu specificul arhitecturii maramureșene. Meșterii dulgheri au utilizat în construcția monumentului de cult aceleași tehnici constructive
Biserica de lemn din Dragomirești, Maramureș () [Corola-website/Science/324057_a_325386]
-
bronz la intrarea în biserică este decorată cu mai multe basoreliefuri, reprezentând unele din cele zece porunci ale Decalogului. Pe frontonul fațadei vestice este reprezentată scena biblică cu Judecata de Apoi, având pe Isus în centru. Sub fronton se găsește inscripția: D.O.M.SVB.INVOC.S.M.MAGDALENAE ("Deo Optimo Maximo sub invocatione Sanctae Mariae Magdalenae").
Biserica Madeleine din Paris () [Corola-website/Science/324075_a_325404]
-
al scriitorului romantic german Novalis (1772-1801): "„Einem gelang es - er hob den Schleier der Göttin zu Sais...”", a cărui traducere în limba română este „Unuia i-a reușit: a ridicat vălul zeiței din Sais”. Acest motto face referire la o inscripție care se afla în templul zeiței Atena (pe care egiptenii o considerau aceeași cu Isis) din orașul egiptean Sais, consemnată de istoricul și filozoful moralist grec Plutarh (46-125) în eseul „Περὶ Ἴσιδος καὶ Ὀσίριδος” („Despre Isis și Osiris”) din colecția
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
zeiței Atena (pe care egiptenii o considerau aceeași cu Isis) din orașul egiptean Sais, consemnată de istoricul și filozoful moralist grec Plutarh (46-125) în eseul „Περὶ Ἴσιδος καὶ Ὀσίριδος” („Despre Isis și Osiris”) din colecția "Moralia" (V, 26:9); textul inscripției este în traducere română: „Eu sunt tot ceea ce a fost, ceea ce este și ceea ce va fi, și nici un muritor nu a îndrăznit până acum să îmi ridice vălul” (în ). Tema principală a nuvelei o constituie căutarea iluminării, activitate spirituală desfășurată
Secretul doctorului Honigberger () [Corola-website/Science/324110_a_325439]
-
că Clubul Diogene era în realitate Athenaeum Club din Pall Mall, iar Arthur Conan Doyle a schimbat numele clubului în povestirile sale. Clubul Diogene este menționat și în următoarele opere: Saturday Morning Breakfast Cereal obișnuia să vândă un tricou cu inscripția "Diogenes Club: better living through omniscience", dar vânzarea acestuia a fost întreruptă.
Clubul Diogene () [Corola-website/Science/324147_a_325476]
-
vides onerata ferox ut ducata Iasyx/ Per media Istri plaustra bubulcus aquas"” și „"Jazyges et Colchi Metereaque turba Getaque/ Danubii mediis vix prohibentur aquis"”. Iazigii și alanii erau două ramuri din cele trei ale sarmaților, a treia fiind roxolanii. O inscripție astăzi pierdută pe o piatră miliară romană descoperită în apropiere de Osijek (Croația) în secolul al XVIII-lea menționează existența unui "Jassiorum municipium". Numele maghiar al orașului Iași ("Jászvásár") înseamnă cuvânt cu cuvânt „Piața (Târgul) Iașilor”; numele vechi românesc, "Târgul
Iași (popor) () [Corola-website/Science/324170_a_325499]
-
comuna Cuca, județul Argeș, poartă hramul „Sf. Voievozi” și este antedatată de anul 1808, incizat pe peretele de sud-est al altarului. Se distinge prin structura de bună calitate, bine păstrată, portal, funie mediană și elemente decorative de interes la pridvor, inscripții cu datări, și iconostas pictat. Împreună cu turnul-clopotniță-troiță de peste intrarea în incintă și mesele de pomeni acoperite, biserica se încadrează într-un ansamblu valoros, înconjurat de un peisaj pitoresc. Biserica este înscrisă pe noua listă a monumentelor istorice, LMI 2004: . Momentul
Biserica de lemn din Cârcești () [Corola-website/Science/324210_a_325539]
-
vecinătate a bisericii, e pustie, ca și numeroasele case dărăpănate. Biserica, aflată la 1600 de m altitudine, e îngrijită de un crâsnic în vârstă de 83 de ani, care vine călare de la câțiva km. Edificată în anul 1742, conform unei inscripții de pe ancadramentul intrării (“1742, Panta Crăciun meșter”), biserica de lemn cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” are un plan simplu, dreptunghiular, cu pronaos, naos și absida poligonală cu cinci laturi. Naosul și absida sunt acoperite cu câte o boltă
Biserica de lemn din Dealul Geoagiului () [Corola-website/Science/324325_a_325654]
-
acea vreme, cultului catolic. În locul unde a fost biserica catolică, prima biserică din satul Țichindeal, se mai găsesc rămășițele fundației. Se spune din bătrâni, că ultimii sași au părăsit localitatea în anii 1703-1711, în timpul războiului cu curuții. Din documente și inscripții se afirmă că biserica a fost zidită în anul 1791 într-o poziție frumoasă în mijlocul satului, cu cheltuiala credindioșilor dintre care s-au remarcat: Savu Banea, Petru Morar, Toma Petru, Ioan Banea Vornicul, Toma Dragoman și judele Simion Cloțan. Se
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Țichindeal () [Corola-website/Science/324378_a_325707]
-
Toate trei au semicalote. Pridvorul, zidit cu stâlpi groși, susține turnul mare al bisericii. Inițial pridvorul a fost cu două deschideri laterale, acum zidite din cerințe practice. La intrarea în pronaosul bisericii, pe partea dreaptă se află o pisanie, o inscripție cu anii în care s-a executat pictura bisericii, adică 1815-1818. Biserica este declarată monument istoric și este pictată în frescă de către pictorul Ioan Grecu din Săsăuș și fratele său Alexandru. Pictorii din familia Grecu au împodobit cu pictură murală
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Țichindeal () [Corola-website/Science/324378_a_325707]
-
a fost înălțat pe colțurile vechii abside a capelei, arcul propriu-zis fiind din cărămidă și datând din secolul XVIII. Tot atunci s-a construit noua sacristie pe latura de nord a corului între două contraforturi. De aceste transformări amintește o inscripție de pe arcul triumfal indicând anul 1743. Ferestrele actuale ale corului au fost transformate, dar la cercetarea pereților s-au găsit urme ale unei ferestre romanice în estul absidei, iar ale uneia în arc frânt pe latura de sud, ambele datând
Biserica fortificată din Viscri () [Corola-website/Science/326529_a_327858]
-
a corului. Mari fragmente de fresce au fost descoperite, dar pictura a fost parțial distrusă la înălțarea corului. Peretele de nord al sălii ce nu are ferestre a fost de asemenea împodobit cu pictură, căreia i s-au suprapus câteva inscripții. Nișa din peretele de sud al corului a rămas de la vechea absidă a capelei, ea fiind boltită cu o arcadă din piatră (largă de 38 cm), intradosul ei fiind străbătut în centru de un ciubuc de piatră. Strane cu picturi
Biserica fortificată din Viscri () [Corola-website/Science/326529_a_327858]
-
de apărare, care se desfășoară între cei 18 contraforți ce înconjoară biserica. Între arcadele contraforților sunt mașiculiuri prin care se arunca apă clocotită sau smoală topită asupra asediatorilor. Acoperișul a fost renovat în anul 1602, dovadă în acest sens stând inscripția de pe una dintre bârnele lui. Atât nava cât și corul au fost construite inițial la aceeași înălțime. Ulterior, nava a fost acoperită cu o boltă în rețea în stil gotic, rețea dotată cu nervuri din teracotă. Între ele, trecerea se
Biserica fortificată din Iacobeni () [Corola-website/Science/326539_a_327868]
-
diaconul Ioan [Schițean] i Drăghici ..., epistații moșiei”", alternativ "„Drăguț ot Cotmeana”". Într-un anuar al Mitropoliei din 1909 este notată o renovare la anul 1859. În Anuarul Eparhiei Argeșului de la anul 1934 biserica era în stare de ruină. În lipsa unor inscripții certe, istoricii au datat biserica nuanțat. Radu Crețeanu o datează de pe la anul 1790, interpretând probabil datele catagrafiei de la 1824. Nicolae Stoicescu ia în considerare schimbarea de hram când propune o reparație radicală la 1859. Ioana Cristache-Panait propune o datare asemănătoare
Biserica de lemn din Bărbălani () [Corola-website/Science/326570_a_327899]
-
Báthory al Transilvaniei (1581-1599; 1601-1602). După o întrerupere documentară de aproximativ două secole într-un act din anul 1725, reapărea un „Roskany Kaba Laszlo Nemes Szemelly”; atestările se succed apoi cu regularitate: 1776, 1781, 1784 și 1809. Din textul unei inscripții păstrate în altar, în dreptul unei nișe din partea nord-estică a absidei, se desprinde atât anul, cât și numele celor care au suportat financiar costul reparațiilor de la mijlocul secolului al XVIII-lea: „17† 66 pomenit se fie întru împărățiea cerului ctitorul sfintii
Biserica Buna Vestire din Roșcani () [Corola-website/Science/326658_a_327987]
-
atât anul, cât și numele celor care au suportat financiar costul reparațiilor de la mijlocul secolului al XVIII-lea: „17† 66 pomenit se fie întru împărățiea cerului ctitorul sfintii acesti biserici Caba Raț Agnes † Laslo”; greșit redată în partea sa finală, inscripția ar trebui citită, pentru o mai bună coerență, astfel: „1766. Pomeniți să fie, întru împărăția cerului, ctitorii acestei sfinte biserici, Laslo Caba și soția sa Agnes Raț” . Păstrate într-o criptă boltită, amenajată sub pavimentul navei, osemintele acestora au fost
Biserica Buna Vestire din Roșcani () [Corola-website/Science/326658_a_327987]
-
Stranele, amvonul și baldachinul amvoului sunt, de asemenea, de factură baroc. În turnul clopotniță sunt trei clopote. Clopotul cel mare datează din anul 1477 și este inscripționat astfel: "O REX GLORIAE VENI CUM PACEM"; clopotul cel mic, din 1644, poartă inscripția: "VERBUM DOMINI MANET IN ETERNUM". În perioada 1968-1969, prin Servicul tehnic al Consistorului Superior, sunt realizate lucrări de restaurare la biserică și cetate. Este reconstruit acoperișul corului.
Biserica fortificată din Boian () [Corola-website/Science/326657_a_327986]
-
face referire, probabil, la anul construcției turnului, sau la data unei restaurări și supraetajări a clopotniței: ""Sub campanatoris officio Stephani Reinerty dipschensis anno 1601"". Două din clopote au fost făcute în anii de dinaintea Reformei, pe cel mai mare fiind gravată inscripția cu minuscule gotice: ""inesus cristus hitf uns 1441"" Conform unei scrieri, proprietarii cămărilor de provizii din cadrul fortificației au luat hotărârea în anul 1873 de reducere a înălțimii zidurilor de incintă la numai opt - nouă picioare (2 metri, azi) de la nivelul
Biserica fortificată din Velț () [Corola-website/Science/326678_a_328007]