10,995 matches
-
pierdut pe de-a-ntregul speranța. În schimb, numărul omagial al Stelei se profilează destul de promițător; dar, din păcate, la solicitările mele mi-a răspuns doar Lucian Raicu, de la care am primit un text foarte frumos (iată Începutul: „Norman Manea a inventat un alt fel de a scrie. Nu cred că aș putea Începe altfel acest omagiu aniversar. Este impresia, este certitudinea mea de căpetenie pe care o primesc din partea sa”). În schimb, Matei Călinescu s-a derobat, invocând (fără să mă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
imediatul, nu mai avea nevoie de vreun carnaval special, În afara celui de rutină, global, nici de măști diferite de cele pe care le ofereau chipurile, costumația și conversațiile esperanto ale contemporanilor noștri. Când blasfemia nu-și mai poate găsi sau inventa obiectul, carnavalul Însuși Își pierde legitimitatea. Nu m-a mirat să aflu că bătrâna Confraternitate Emeronitti, Înființată cu peste 400 de ani În urmă, pentru a Înălța rugi Întru iertarea păcatelor comise În cursul Carnavalului, avea, În anii din urmă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
străinul dintotdeauna, care doar și-a căpătat, acum, dintr-o dată, și Înfățișarea corespunzătoare? Textul propune, firește, multe straturi de semnificații și ridică nu puține dileme, unele legate chiar de potențialul „kitsch” pe care Îl conține. Multe interpretări apelează sau chiar inventează, deloc surprinzător, acest kitsch, atât de frecvent În retorica dezbaterilor publice și În produsele culturii pop și senzaționaliste, comercializate astăzi. Oricum am privi textul, Însă, ca o istorie a alienării În familie și societate sau ca o metaforă a solitudinii
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
referire În Lipova, corespondentul meu recunoștea, cu șocantă onestitate: „Pentru mine, până la 15 ani, Hitler, Germania, Războiul erau cunoscute doar prin peliculă. Hitler era un fel de semizeu mântuitor, rasa germană o rasă aleasă, singura capabilă să conducă, să construiască, inventeze, organizeze. De aici, invidia și ura celorlalți”. Identificarea cu clișeele furnizate, În acea perioadă, de familia și comunitatea germană avusese totuși două fisuri, datorate contradicției dintre trup și minte. În ciuda „evlaviei germanofile”, mama tânărului Paul Schuster nu accepta să se
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
la Bard), intuise perfect potențialitatea micului text. Ea a fost aceea care și-a somat soțul să scrie cartea. Această istorie „implicită” a unui narator anonim evită persoana Întâi, exprimându-se indirect, prin ceea ce se vede, se istorisește și se inventă, ca și prin tipul relatării. Este, spunea autorul, ca și cum ar fi folosit ca laitmotiv povestirea lui Jack London În care lupta dintre haita de lupi și elan (cerbul nordic) este reconstituită doar prin urmele pe zăpadă ale etapelor Înfruntării. Povestitorul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
obsesia gastronomică a romanului, „simbolismul digestiei”, al relației sociale văzute prin convivialitatea apetitului. Li se părea că pot percepe, astfel, relația de iubire a autorului față de o patrie secundă, adoptivă, Portugalia, În a cărei limbă scrisese romanul și căreia Îi inventase rețete culinare la fel de fictive și de fascinante ca ficțiunea Însăși. Alții se Întrebau dacă halucinația, ca și visul nu sunt doar ale minții, iar cartea, un mod de a soluționa obsesia unui autor cu alt autor și cu Patria acestuia
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
să pretinzi, să simulezi”. Faptele biografiei și interpretările lor devin, astfel, simple trucuri de rutină ale criticii, pe care un romancier ca Tabucchi le va refuza cu obstinație, refuzând să lucreze cu ceea ce este dat, decis să expună sau să inventeze „partea ascunsă, cu adevărat semnificativă”, a realului sau irealului. Un serial al interogațiilor nesfârșite asaltează, Înainte de toate, propria antrepriză, reprezentările proprii, incursiunea temerară și creatoare În neștiut și invizibil. Jocul adult se inventă și subminează continuu pe sine. * Extrema mobilitate
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
este dat, decis să expună sau să inventeze „partea ascunsă, cu adevărat semnificativă”, a realului sau irealului. Un serial al interogațiilor nesfârșite asaltează, Înainte de toate, propria antrepriză, reprezentările proprii, incursiunea temerară și creatoare În neștiut și invizibil. Jocul adult se inventă și subminează continuu pe sine. * Extrema mobilitate spirituală a invitatului nostru s-a convertit instantaneu, În contactul cu clasa, În generoasa sa capacitate de a-și asuma Întrebările studenților ca și cum ar fi fost ale sale. Medita la ele, dinăuntrul laboratorului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
răstălmăcite și conducerea din afară. în acest al doilea proces, scopul lor a fost din nou dejucat, prin mărturia inspirată și foarte concludentă a lui Calciu Dumitreasa. Procesul a fost pe plan intern un nou „fiasco”. Ura lor nemăsurată a inventat ca mijloc de răzbunare oarbă „Cazimcă” unde au murit: Vică Negulescu, Costache Oprișan, Pavel Grimalschi, iar din cei „reeducați”, Dan Dumitrescu, Aristotel Popescu, Nuți Pătrășcanu, adică șase din șaisprezece, toți oameni tineri și viguroși. Pavel Grimalschi vechi legionar, inginer agronom
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
fi bine să-ți amintești. Mărturia n-o mai poți schimba apoi. Să știi că Simbolatorii nu se aventurează până nu sunt siguri. Dacă au venit să caute craniul, înseamnă că știau că există un craniu în apartamentul tău. Nu inventează nimic. Și dacă au venit să-l caute, înseamnă că e foarte prețios. Nu cred că nu știi nimic de craniu. Dacă ești așa de deștept, de ce nu-mi spui și mie despre ce e vorba? Individul a bătut o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mostră și făcuse experimente pe baza acesteia pentru a-și perfecționa sistemul lui propriu și pentru a ajunge să-i întreacă pe toți în domeniu. După cum îmi sugerase și Pitic, eu eram nucleul cercetărilor lui. Mai bine zis, cobaiul lui. Inventase niște date codificate pe care mi le-a dat să le permutez ca să vadă cum reacționau în conștiința mea. Dacă așa stăteau lucrurile, atunci reacția începuse deja. Bomba cu ceas. Dacă Pitic avea dreptate? Mi-am făcut rapid niște calcule
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Sunt ca liliecii. Oamenii nu pot distinge decât o parte din sunetele pe care le scot, dar ei sunt capabili de comunicare. — Bine, bine, dar dacă nu pot vorbi, cum au luat Simbolatorii legătura cu ei? Nu e greu să inventezi un dispozitiv de transformare a undelor sonore în cuvinte. Probabil că l-au făcut Simbolatorii. Și bunicul meu ar fi putut inventa așa ceva, dar n-a vrut. — De ce? Pentru că nu voia să vorbească cu ei. Sunt niște creaturi dezgustătoare și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Bine, bine, dar dacă nu pot vorbi, cum au luat Simbolatorii legătura cu ei? Nu e greu să inventezi un dispozitiv de transformare a undelor sonore în cuvinte. Probabil că l-au făcut Simbolatorii. Și bunicul meu ar fi putut inventa așa ceva, dar n-a vrut. — De ce? Pentru că nu voia să vorbească cu ei. Sunt niște creaturi dezgustătoare și vorbesc o limbă oribilă. Îți zgârie pur și simplu timpanul. Nu mănâncă decât putreziciuni și gunoi. Beau doar apă stătută. Pe vremuri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
prima oară când îmi zburau prin minte. Puteau foarte bine să fi fost creații ale propriei mele imaginații în contextul întunericului ciudat și al vuietului apei. Am mai întâlnit asemenea situații relatate în cărți de psihologie. În cazuri extreme, omul inventează un scenariu care să-l apere de realitatea cruntă. Cel puțin aceasta era explicația pe care o dădeau psihologii. Numai că imaginea pe care o creasem eu mi se părea mult prea reală. Era puternică și strâns legată de existența
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
accentul pe spontaneitate, dar dacă ne întrebăm ce anume înseamnă asta, nimeni nu e capabil să dea un răspuns decent. Nimeni nu poate manipula cum trebuie fabrica de elefanți care se află în noi. Freud, Jung și mulți alții au inventat o serie de termeni când și-au publicat teoriile, ca să dea altora prilej de dezbateri. Dar n-au rezolvat nici ei problema spontaneității. Au reușit doar să dea o nuanță oarecum mai scolastică fenomenelor psihologice. Profesorul a izbucnit în râs
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
parte - bineînțeles că nu acesta era motivul principal -, dacă Sistemul mi-a spus că pot face ce-mi place, am decis să-i ascult și să fac ce-mi place. N-am stat cu mâinile-n sân și-am mai inventat o funcție de care ei habar n-aveau. — Grozav motiv ca să ne scotociți prin creiere și să ne mai trântiți câte un circuit în ele, nu? — E foarte interesant. Chiar foarte. Nu cred că înțelegi că un om de știință nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
revelează imediat și poți experimenta eternitatea. O dată ce ți-ai fixat circuitul, te învârți prin el fără probleme. Nu există întreruperi ca în cazul viselor. Aș numi-o baghetă enciclopedică. — Baghetă enciclopedică? — Da, bagheta enciclopedică este un fel de puzzle logic, inventată de un oarecare om de știință. Ideea e că se crestează toată enciclopedia pe o singură scobitoare. Știi cum se procedează? — Nu. — E simplu de tot. Iei informațiile - adică propozițiile din enciclopedie - și le transformi în cifre. Fiecare informație va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Privite din față, mi se păreau puțin anormale, iar din laterală arătau ca o linie subțire fără nici o semnificație. Acolo or fi adunate toate, dar n-a rămas din ele decât o carte de credit din plastic. Până nu se inventează un aparat care să le poată citi, rămân acolo fără nici un sens. Mi-am imaginat că s-a slăbit considerabil primul circuit. Amintirile adevărate mi le simțeam ca aparținând altcuiva, conștiința se îndepărta de mine, cartea de identitate mi se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
și cu totul original! zise ea admirativ. După ce i-am explicat fetei ceea ce știam, mi-am dat seama că bătrânul nu pomenise nimic de râu. Am impresia că lumea aceea mă absorbea tot mai mult. — Să știi că n-am inventat nimic... oricum, nu cu bună știință. — Poate ai făcut-o fără să-ți dai seama, zise fata. — Cine știe! Nu-i deloc rău barbunul ăsta! — E chiar bun. Nu ți se pare că ceea ce-mi spui tu seamănă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
poemele lui Tasso și Dante, el a încercat să reconstituie, fără a izbuti, o mitologie națională, în care eroi și divinități din folclorul românesc (Negru Vodă, Dochia, Sf. Vineri ș.a.) se întâlnesc cu personaje din mitologia latină sau cu altele, inventate de autor. Lipsită de unitate, epopeea este hibridă și greoaie, fără suflu poetic. În manieră clasicistă a scris o tragedie în versuri, în cinci acte, Optum (1897). Acțiunea este plasată în anul 1031 d.Hr., la Curtea domnului Timișanei. Personajele
DENSUSIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286734_a_288063]
-
sfîrșit de secol incert, care cere atitudinea sceptică, retragerea demisia, fie ea cu părere de rău, dintr-un angajament monden de-acum inocuu. Enormul poate fi egalul insignifiantului, dacă te uiți la ultimul cu binoclul. Te așezi Într-un an inventat din secolul viitor și scrutezi cu un binoclu cît mai cuprinzător prezentul « post-ideologic » al lumii occidentale din perspectiva sensului la care ficțiunea viitorului Îți dă dreptul. Este vorba aici de nerăbdarea de a aștepta istoria, Într-o epocă a nerăbdării
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
doi iepuri dintr-o lovitură: să ocupe și locul intelectualului antimodern și tradițional conservator, Întrebuințînd cu dexteritate estetica sublimului Într-un discurs despre care tot de Maistre vorbește cel mai bine, referindu-se la filozofii romantici: „Acești filozofi germani au inventat cuvîntul metapolitică, echivalentul metafizicii pentru fizică. Se pare că această nouă expresie este foarte bine găsită pentru a exprima metafizica politicii: pentru că așa ceva există și merită toată atenția observatorilor.” și pe cel al activistului politic eficace. Or, e limpede că
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și Gérard Macé (ultimii doi, “biografi romanțați” nu pierd din vedere latura lucrativă a instituției literare) sau, cel mai borgesian, Benoît Puech care, asemeni lui Eric Chevillard mai tîrziu, În 1999, scrie o operă pusă pe sema unui autor necunoscut, inventat de ei, un alter ego. Cea mai valoroasă parte a romanului francez contemporan stă, În cartea lui Viart, sub semnul minimalismului. S-a vorbit mult despre acest curent, prezent În pictură, de exemplu, ca expresie mai degrabă a unui refuz
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ai generației mele care mă iubeam suficient de puțin pe mine pentru a fi capabil să iubesc pe altcineva") Înseamna că totul e cool pe lume. IV. 2. Noii libertini N-au trăit În secolul al XVIII-lea, n-au inventat romanul sadic. Fac parte mai degrabă din generația care l-a redescoperit, după 1968, generația lui Philippe Sollers. Literatura lor evocă cruzimea și energia instinctului, uneori autentic, alteori șarjat. Libertinii sînt, desigur, În același timp, niște dandy. Vor să epateze
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cineva capabil să seducă prin scris, dar care renunță la seducție pentru a spune adevărul acolo unde formularea lui are nevoie de figură. Scriitorul lucrează cu figuri dar nu pregetă să recunoască statutul de figură a poveștilor pe care le inventează. Dacă arta modernă efectuează, În spirit kantian, sublimul, prin orice mijloace atîta vreme cît nu-i Încalcă limitele (Înspre politică, de pildă), la sfârșitul modernității artistul se denunță el Însuși ca mic zeu al propriei creații. La drept vorbind, spune
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]