10,381 matches
-
sunt de obicei scrise orizontal, de la stânga la dreapta. Acest lucru contează și pentru semnele de indicație orizontale. înseamnă semne "han", aici "han" fiind sinonim cu „China” sau cu „chinezii”. Aici trebuie menționat faptul că limba chineză clasică și limba japoneză clasică erau două limbi total diferite. Nu semănau nici din punct de vedere gramatical, nici din punct de vedere al vocabularului, nici din punct de vedere al sunetelor. Scrierea, sub formă de semne chinezești, a fost introdusă în Japonia, prin intermediul
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
și conform cărora sunt clasificate în dicționarele de kanji, se numesc „radicale”, . Celălalt element, în cazul semnelor compuse din două „mini-semne”, arată de obicei cum se citește compusul după „pronunția chinezească”, care de cele mai multe ori nu este identică cu „pronunția japoneză” a cuvântului. De-a lungul timpului au fost inventate și un număr de semne kanji în Japonia, care se numesc , de exemplu („muncă”) sau („defileu”). Multe semne kanji au două sau mai multe feluri de a fi citite, ele putând
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
multe pronunții diferite se datorează faptului că ele au fost importate în Japonia diferite epoci și din diferite regiuni al Chinei, unde pronunțiile sunt/erau diferite. Pronunția semnului depinde de celălalt semn kanji cu care intră în combinație. Conform legendelor japoneze, un învâțat chinez, pe nume Wani (王仁, în limba coreeană "Wang-In", în limba chineză "Wang-Ren") care locuia în provincia coreeană Paekche, a introdus semnele chinezești în secolul al IV-lea, când a fost invitat în Japonia la curtea regală Yamato
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
secolele al VII-lea și al VIII-lea să folosească semnele chinezești independent de înțelesul lor, doar pentru pronunție, pentru a crea efecte estetice în poeziile lor. Încetul cu încetul, s-au cristalizat astfel de semne standard pentru fiecare silabă japoneză. Acest mod de a scrie (Man’yōgana) era însă foarte ineficient, deoarece cuvintele japoneze, deseori polisilabice, necesitau multe semne chinezești complicate. Datorită acestui lucru, s-au dezvoltat silabarele kana din kanji, unde semnul kanji, simplificat atât de mult încât deseori
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
înțelesul lor, doar pentru pronunție, pentru a crea efecte estetice în poeziile lor. Încetul cu încetul, s-au cristalizat astfel de semne standard pentru fiecare silabă japoneză. Acest mod de a scrie (Man’yōgana) era însă foarte ineficient, deoarece cuvintele japoneze, deseori polisilabice, necesitau multe semne chinezești complicate. Datorită acestui lucru, s-au dezvoltat silabarele kana din kanji, unde semnul kanji, simplificat atât de mult încât deseori nu mai este recognoscibil, nu mai are sensul inițial, ci doar redă sunete sau
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
complicate. Datorită acestui lucru, s-au dezvoltat silabarele kana din kanji, unde semnul kanji, simplificat atât de mult încât deseori nu mai este recognoscibil, nu mai are sensul inițial, ci doar redă sunete sau combinații de sunete. Diviziunea unei silabe japoneze în more se vede în scris prin faptul că pe lângă silabele formate dintr-o singură vocală sau dintr-o consoană plus vocală, și partea a doua a unei vocale lungi sau a unui diftong și sunetul silabic final "n" și
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
semneleor kanji era considerat nepotrivit. Hiragana sunt forme cursive, simplificate ale semnelor "man’yōgana", descrise mai sus, ele părând simple și rotunjite. Acest proces a evoluat de-a lungul a mulți ani, rezultatul fiind un semn aparte pentru fiecare silabă japoneză. Aceste semne au fost adunate într-un alfabet după modelul scrierii "siddham" al sanscritei epocii respective, o limbă și o scriere care erau cunoscute unor învâțați japonezi de texte budiste. Această organizare a silabarului hiragana („tabelul celor 50 de sunete
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
respective, o limbă și o scriere care erau cunoscute unor învâțați japonezi de texte budiste. Această organizare a silabarului hiragana („tabelul celor 50 de sunete”) mai este folosită și astăzi la stabilirea ordinii în care apar cuvintele într-un dicționar japonez. La școală, copiii învață să scrie mai întâi hiragana și katakana, și apoi kanji. În textele destinate adulților, hiragana este folosită în special pentru prefixe, sufixe, alte particule gramaticale (numite "okurigana") sau pentru acele cuvinte japoneze pentru care nu există
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
cuvintele într-un dicționar japonez. La școală, copiii învață să scrie mai întâi hiragana și katakana, și apoi kanji. În textele destinate adulților, hiragana este folosită în special pentru prefixe, sufixe, alte particule gramaticale (numite "okurigana") sau pentru acele cuvinte japoneze pentru care nu există un semn kanji, sau există dar este folosit doar rar. În scrisori nu se folosesc multe semne kanji, din respect față de destinatar, față de care ar fi un act de impolitețe să-ți etalezi cunoștințele de semne
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
pentru a reda pronunția originală. Numele științifice ale plantelor și ale animalelor sunt și ele de obicei redate cu semne katakana. În dicționare, katakana este folosită pentru redarea pronunției "on-yomi" a semnelor kanji. sunt literele alfabetului latin folosite în limba japoneză. Literele latine au fost introduse în Japonia în principal de către misionarii portughezi iezuiți, care au mers în Japonia la puțin timp după descoperirea Japoniei de către europeni în anul 1544. În 1590, prima presă de tipar a fost dusă în Japonia
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
scrisă cu litere latine. În timpul izolării Japoniei de restul lumii (ca. 1633- 1853), alfabetul latin n-a mai fost folosit aproape deloc. Medicul american misionar James Curtis Hepburn a alcătuit primul dicționar japonez-englez în 1867, și a inventat transcrierea limbii japoneze cu literele alfabetului latin, transcriere care astăzi îi poartă numele. Semnele rōmaji sunt folosite deseori în scopuri de marketing, deoarece japoneza scrisă cu litere latine pare multor japonezi modernă și cosmopolitană. Ele sunt folosite și pe unele semne indicatoare, așa
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
rōmaji sunt folosite deseori în scopuri de marketing, deoarece japoneza scrisă cu litere latine pare multor japonezi modernă și cosmopolitană. Ele sunt folosite și pe unele semne indicatoare, așa ca străinii să se poată orienta mai ușor. Deoarece toți elevii japonezi învață engleza, toți învață și rōmaji. Există trei sisteme principale de transcriere a cuvintelor japoneze cu litere latine: Sistemul Nippon este o variantă modificată a sistemului Hepburn, și este standardizat conform ISO 3602 Strict. Cei mai mulți japonezi folosesc rōmaji pentru scrisul
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
multor japonezi modernă și cosmopolitană. Ele sunt folosite și pe unele semne indicatoare, așa ca străinii să se poată orienta mai ușor. Deoarece toți elevii japonezi învață engleza, toți învață și rōmaji. Există trei sisteme principale de transcriere a cuvintelor japoneze cu litere latine: Sistemul Nippon este o variantă modificată a sistemului Hepburn, și este standardizat conform ISO 3602 Strict. Cei mai mulți japonezi folosesc rōmaji pentru scrisul la calculator (care transcrie mai întâi în semne hiragana sau katakana și apoi în kanji
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
Cei mai mulți japonezi folosesc rōmaji pentru scrisul la calculator (care transcrie mai întâi în semne hiragana sau katakana și apoi în kanji, după necesitate), deoarece este mai rapid decât scrisul cu hiragana (care este o altă opțiune a calculatoarelor cu tastatură japoneză). Această metodă se numește "wăpuro rōmaji" ("wăpuro" vine de la cuvintele engleze "word processor"). Calculatoarele sunt făcute în așa fel încât să recunoască inputul în toate cele trei transcrieri majore (Hepburn, Kunrei și Nippon). Vocalele lungi se scriu prin dublarea vocalei
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
19 aprilie 2004) ce folosește toate cele 4 sisteme de scriere: kanji (roșu), hiragana (albastru), katakana (verde), și alfabet latin/numerale arabe (negru): Aceeași propoziție transliterată în rōmaji: Aceeași propoziție tradusă: Mai jos sunt exemple de cuvinte scrise în limba japoneză, transliterate în toate modalitățile de scriere: Ordinea cuvintelor în dicționarele japoneze, sau a numelor în cărțile de telefon este stabilită conform tabelului celor 50 de sunete, numit în japoneză. Cu toate că numele spune „50”, nu sunt nici 50 de semne hiragana
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
kanji (roșu), hiragana (albastru), katakana (verde), și alfabet latin/numerale arabe (negru): Aceeași propoziție transliterată în rōmaji: Aceeași propoziție tradusă: Mai jos sunt exemple de cuvinte scrise în limba japoneză, transliterate în toate modalitățile de scriere: Ordinea cuvintelor în dicționarele japoneze, sau a numelor în cărțile de telefon este stabilită conform tabelului celor 50 de sunete, numit în japoneză. Cu toate că numele spune „50”, nu sunt nici 50 de semne hiragana nici katakana. De fapt, sunt 46. Înainte de al Doilea Război Mondial
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
care începe cu semivocala "y" ("ya·dan", al optulea rând în tabelul de mai sus). Împreună formează o silabă comună. Katakana dă de asemenea posibilitatea redării unor cuvinte străine cu noi silabe artificiale (care de fapt nu există în limba japoneză), prin adăugarea și la alte vocale a unei vocale mici. De exemplu, silabele ヰ ("wi") și ヱ ("we"), care au fost scoase din circulație în 1945, pot fi redate prin ウ ("u") plus vocală mică (ウィ și ウェ). Totodată, la
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
neexistând pe vremea aceea (înainte vreme se scria "mu" unde astăzi se scrie "n", ceea ce este cazul și în poezia de mai sus). Poezia este o traducere liberă a textului budistic (o sutră a Nirvanei): De-a lungul anilor scrisul japonez s-a dezvoltat așa de mult încât a devenit unul dintre cele mai complicate din lume. Multe semne kanji au până la 5 pronunții diferite, în cazuri extreme chiar o duzină. Invers, există cuvinte care pot fi scrise în mai multe
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
a fost foarte des folosit în era Meiji (când multe cuvinte noi au fost importate), așa încât era nevoie de explicat cu semne "furigana" cum trebuie pronunțate cuvintele. Începând cu era Meiji au existat mai multe inițiative de a reforma scrisul japonez. Propunerile au fost fie să fie folosit un silabar, cum este cazul limbii coreene, fie să fie folosit alfabetul latin, cum este cazul limbii turcești. Dar nici una din aceste propuneri nu a fost pusă în practică. Motivele sunt multiple, printre
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
coreene, fie să fie folosit alfabetul latin, cum este cazul limbii turcești. Dar nici una din aceste propuneri nu a fost pusă în practică. Motivele sunt multiple, printre ele putând fi amintite: Activitatea de cercetare oficială a diferitelor aspecte ale limbii japoneze are loc sub egida "Institutului național de cercetare a limbii japoneze" ("Kokuritsu Kokugo Kenkyūjo"), fondat în 1948, care este un departament subordonat Ministerului educației, culturii, sportului, științei și tehnologiei, iar reformele lingvistice sînt inițiate de către "Consiliul național al limbii japoneze
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
turcești. Dar nici una din aceste propuneri nu a fost pusă în practică. Motivele sunt multiple, printre ele putând fi amintite: Activitatea de cercetare oficială a diferitelor aspecte ale limbii japoneze are loc sub egida "Institutului național de cercetare a limbii japoneze" ("Kokuritsu Kokugo Kenkyūjo"), fondat în 1948, care este un departament subordonat Ministerului educației, culturii, sportului, științei și tehnologiei, iar reformele lingvistice sînt inițiate de către "Consiliul național al limbii japoneze" ("Kokugo Shingikai"), fondat în 1934. Cuvinte nou-create, împrumuturi din alte limbi
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
japoneze are loc sub egida "Institutului național de cercetare a limbii japoneze" ("Kokuritsu Kokugo Kenkyūjo"), fondat în 1948, care este un departament subordonat Ministerului educației, culturii, sportului, științei și tehnologiei, iar reformele lingvistice sînt inițiate de către "Consiliul național al limbii japoneze" ("Kokugo Shingikai"), fondat în 1934. Cuvinte nou-create, împrumuturi din alte limbi etc. sînt incluse anual în dicționarul "Cunoștințe de bază referitoare la uzul curent" ("Gendai Yōgo no Kiso Chishiki") sau în anuare precum "Imidas" (ediția 2007 fiind ultima publicată în
Scrierea japoneză () [Corola-website/Science/317299_a_318628]
-
1866 - 1869. Deși nimeni nu știe exact numărul trupelor în câmpul de luptă, majoritatea savanților au afirmat că între 170000 și 200000 de războinici adunat în acea zi, iar unii spun că această luptă a fost cel mai mare teren japonez din istoria sa. Această bătălie istorică, de asemenea, cunoscută de obicei în japoneză că (Wakeman tenka nu Tatakai天下分け目の戦い, 'Wakeman tenka nu Tatakai'? Lit. "Bătălie decisivă"), numită după războiul din sat, unde a fost făcută: Sekigahara, situat în Fuwa District, Gifu
Bătălia de la Sekigahara () [Corola-website/Science/317351_a_318680]
-
secundar (numit "waki"), deseori costumat ca preot, și la urmă actorul principal (numit "shite"), îmbrăcat în costum împodobit cu splendoare. Limbajul este în marea sa parte poetic, iar mișcările controlate la maxim. La mijocul secolului al XIV-lea, teatrul profesionist japonez era bazat la Kyoto și Nara, actorii fiind organizați în trupe sub patronajul templelor budiste sau șinto. Banii îi făceau din spectacole de abonament (numite "kanjin nō"), dar aveau și spectacole la festivaluri religioase, unde aveau rolul atât de a
Nō () [Corola-website/Science/317379_a_318708]
-
Unele trupe prezentau "dengaku nō" (un fel de dans coreografat geometric), iar altele "sarugaku nō" (un fel de spectacole umoristice care includeau la început și tot felul de acrobații). Ambele stiluri foloseau măști care își aveau originea în teatrul antic japonez "gigaku". Muzica era inspirată din dansurile rituale șintoiste "kagura", liturghia budistă ("shōmyō"), meloddi populare din secolul al X-lea ("imayō") și muzică de petrecere din secolul al XIII-lea ("enkyoku"). Dansul lor era influențat de către muzica de dans din secolul
Nō () [Corola-website/Science/317379_a_318708]